Miez de primăvară, aprilie, 16, în 2025…! Un anotimp cam capricios în cum se manifestă el ca diferit cu preponderență, vântul ce nu se mai oprește, de parcă-l fugărește cineva fiind argumentul cel mai plauzibil în acest sens…!
Se-apropie Paștile, marea sărbătoare creștină nu mai e mult până când va sosi și nici până când va pleca, ceea ce nu este întotdeauna întru voia inimii, dar a beatitudinii și contemplației este. Până la urmă, de la mine nu pleacă vreodată c-o trimit eu, cum nici nu vine c-o chem, însă dacă tot vine și pleacă, barem să fie politicoasă și cât stă să respecte gazda – plecând să lase loc de bună ziua, dumneaei…! Dumneaei…, da, da: dumneaei, sărbătoarea Paștilui, nu vă mirați dacă-i spun așa, că eu și pălincăi îi spun dumneavoastră, să știți – nu e uzuală denumirea Paști, termenul răspândit fiind Paște, dar Preafericitul Părinte Patriarh Daniel ne-a spus cuvânt de învățătură pe care eu cel puțin îl iau în considerare, potrivit căruia denumirea corectă este Paști, nu Paște.
Pomeneam mai sus de pălincă și am să revin ceva mai încolo la ea, dar mai întâi să dezvălui ce însemnătate au pentru mine sărbătorile în general: nu una aparte în raport cu orice zi obișnuită! Nu mă prăpădesc să fac din sărbătorile calendarelor vreo debarasare de faptul zilnic și să mă las ademenit de vreo irealitate crezută ca adevăr despre viață, căci viața mea nu îngăduie calendarului să-mi planifice când să sărbătoresc și când nu, eu de obicei făcând asta atunci când îmi vine, nu atunci când vrea tipografia mitropoliei…!
Omul bun când gândește nu judecă, omul rău când judecă nu gândește…! Ia să mă mai lăsați în pace, că eu nu mă amestec în felul de a sărbători al nimănui…! Fiecare cu ale sale, ca să nu spun cu a cuiva, să nu cumva să se interpreteze, că a naibii mai sar unii de ceva în sus, pentru orice…!
Aprilie, 16, în toiul primăverii și ajunul sărbătorii. Încă patru zile și creștinii români își vor bucura burțile cu bucate și băuturi din cele sfințite de Paști. În ce mă privește, bucatele ca bucatele…, eu cu licorile mă voi desfăta – de fapt voi continua să mă desfăt, că nu am luat niciodată pe loc repaos cu aceasta (de-ați ști ce spectaculos plonjează pălinca în gâtlejul meu, ca Niagara în canionul ei în fiecare zi, nu ca la alții, din Paști în Crăciun…!).
Însă cei în rând cu toată lumea se vor mântui cu bunătăți de Paști și-n anul acesta, după care se vor întoarce la ale lor– fiecare la ale sale, de altminteri, nu toți în același loc, pentru că nici n-am încăpea și nici nu ne-am armoniza niciodată toți în aceeași afinitate de gânduri, pasiuni, priceperi și fapte mai bune sau mai rele – până la urmă important în ce-i privește pe toți este ceea ce cred ei că le e favorabil să facă, nu ceea ce cred eu…!
Aprilie, 16, preambul ascet de sărbătoare pascală însă, fără absolut nicio restricție de nicio natură eu țin sărbătoarea mea în aceste zile, alta decât aceea cu pricesne și nu cu post strict și greu, ci cu zvâcnirea totală a inimii mele într-o libertate a prieteniei frumoase și îndelungate, luminate de fidelitate ca de un crug de stele și ca florile catifelate înflorind în amintiri. E ziua prieteniei, a uneia dintre puținele prietenii, dar dintotdeauna, e ziua celei care de acum și știți cine este ea: Lili…! În fiecare an, din toată ființa mea, cu niște cuvinte din cuvinte îi resfir în lumina sufletului meu conturul unui medalion afectiv, iar pentru că niciodată nu am știut și nici nu am vrut să debordez de o discreție extrem de restrictiv dirijată, căci nu am a mă ascunde cu nimic de nimeni, câtă vreme trăiesc și mor din viața și moartea mea, îi mai spun o dată, dacă nu e târziu, că nu pot să uit de ziua ei definitiv niciodată și nici nu vreau. Doar că uneori mă duc departe cu gândul – câteodată cel mai departe poate fi aproape –, lăsând amintirile unde le și găsesc atunci când revin, poate într-adins ca să le caut pe ele…!
La mulți ani, Lili, amân uneori ziua și ora sărbătorii, dar înseamnă puțin pentru rezistența prieteniei chiar și eternitatea, în timp ce uitările din nepăsare sunt mai departe de eternitate – eu prietenia o acord ireversibil, nu o spun pentru clipa ce trece…!
Să rămâi întotdeauna fericită, căci norocoasă să fii acum și să meriți a fi ești…!
(Aurel V. Zgheran)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..