PE ARCA GÂNDURILOR MELE..
#AnnaNoraRotaru – autor
Roșieticul amurg coboară-ncet pe împrejur…
Valul mării-mi fură gândul și-l zdrelește de o stâncă…
Liniștea-i înmărmurită, cât mai pot privi în jur,
Soarele alene pleacă, n-are chef să fac-un tur,
Ziua așa-i de obosită, că-l împinge cu o brâncă
Și-l scufundă-n mare-adâncă…
Mai plutesc în vânt arome, de levandă și sulfină…
Se prevede pe cer luna, printre căndeluțe-stele,
Apărând timid din neanturi, cât mai pâlpâie lumină,
Și-mi trezește-un zâmbet cald trimițând pala-i actină
În tăcerea mea ascunsă, printre falduri de perdele,
După geamuri și zăbrele…
Pescărușii-i văd în zboruri, cum fac mării rotocol…
Cum în cârduri se reped, ca săgeți valul străpung…
Pe vreun pește ce răsuflă, cad de-a valma, rostogol
Și, cu spumele pe aripi, se ridică-n zbor spre stol,
Către farul de pe stânci, pân’ la cuiburi ei ajung
Cu un țipăt lung, prelung…
Visătoare mi-aș dori un culcuș să-mi fac pe lună…
Prin al cerului ocean, arca mea s-o mân departe…
Să-i pun pânze la catarg și pe frunte o cunună,
Vântu-mi cânte din lăută-n fantezia mea nebună,
Adunând bucăți de suflet, ca de bibelouri sparte,
Din trăirile-mi deșarte…
Că, văzând cum ziua moare, vara-n geamul aburit,
Cum speranța mă trădează și m-aruncă în furtuni
Și cum visu-mi se dezbracă, din spoieli de mărgărit,
Vreau s-alerg acolo-n țara-n care soarele-i la răsărit
Și, punând la prora arcei flori de colț și mătăciuni,
Plec cu stolul de lăstuni…
________________ NORA _____________
versuri din vol __ „ Ut pictura poesis ” __
Μπορεί να είναι εικόνα ωκεανός και φύση
Facebooktwitterby feather