În vremuri tulburi, cu prezent sufocat de căutări, cu viitor anexat unor orizonturi incerte, complicate, în aglomerări de rău și bine sau în solitudini grele, omul își poate arăta bogăția și adâncimea spirituală lăsându-se – devorat – de fascinația cărții, a universului ei, dăruind apoi lacrima și bucuria cuvântului.
Ion Iovan spune: „a fi izgonit din cuvânt înseamnă a fi izgonit din existență”. Atunci când cuvintele ne îmbrățișează în poezii vibrante, cu geografii lirice uimitoare, poetul care le scrie creează, dincolo de operă, o alternanță pentru emoțiile, temerile, durerile noastre. O viață pentru alte vieți, o lume nouă în inima lumii în care trăim.
Medicul veterinar Pompiliu Crețu, POET prin HAR și OM prin PUTEREA REGENATOARE a înțelepciunii și cunoașterii, ne oferă sărbătoarea volumului al X-lea, „ETERNITĂȚI ASCUNSE” și nu știu cine este mai marcat, noi cititorii sau domnia sa!
Poemul de deschidere – Eternitate – poartă în el ceea ce Brâncuși a sculptat în piatră – ZBORUL, acesta însemnând „speranța continuității, o lume fără de țărm” (Petru Creția), învingerea unui efemer nedrept, generator de drame și neputințe, sinteza conceptului de eternitate nu doar ca sfârșit ci ca început pentru o altă existență, dimensiune, pentru nemurire.
„Dar poate înviem în vieți gregare
la fel ca frunza, floarea sau lumina
și nimenea nu o să poarte vina
păcatului iubirii trecătoare”
Zborul este posibil printr-o forță de captație poetică copleșitoare și prin conturarea unui inefabil prezent în toate poeziile semnate de poetul Pompiliu Crețu.
„Atunci va face raza-n zori risipă
pe roua suspinată de văzduhuri,
apusele iubiri renasc din duhuri
și ai să fii etern… pentru o clipă.”
Parcă simți minunea acelei clipe și în același timp, pământeana ei obârșie, început și sfârșit într-o contopire eterică. Te tulbură mișcarea interioară a versului care desprinde din taine, înțelesul, într-o frumusețe unică a glăsuirii.
Armonie, metaforă, viziune, altitudine și profunzime, toate acestea au consolidat stilul poetului Pompiliu Crețu încă de la primele aparții editoriale.
Un stil inconfundabil, clasic, romantic, cu irizări moderne, în care liricul devine mărturia maturității creatoare, a nobleței explorărilor multiple și împărtășirii lor cu noi, a vastității unui cuget frământat de aceleași întrebări ca acelea ale labirintului minții noastre.
Tablourile create au o măreție aparte nu numai prin valoarea estetică a cuvintelor sau doar prin meșteșug artistic ci mai ales prin sensibilitate, trăire și angajament în fața frumuseții, a adevărului.
Poezia UMBRELE TĂCERII are toate acestea turnate în forme de bronz (cuvinte, clopote, ecouri, sculpturi în durere, zbor peste timp în anotimp și înțelegerea tăcerii depline).
„În liniștea din umbrele tăcerii
când amintirile se risipesc uitate,
doar un ecou de clopote mai bate
prelung și rar la porțile durerii,
(…)
Dar răscolind tăcerea-n noaptea ternă
prin care se strecoară anotimpuri,
stelele sting lumina la răstimpuri
și ascund timpu-n liniștea eternă…”
Poetul TOAMNELOR RĂVĂȘITOARE, al melancoliilor atemporale, dr. Pompiliu Crețu, ne atrage prin acest volum de poezie în apropierea adevărurilor supreme ale vieții (moartea, infinitul, umbra, absența, singurătatea), motive grave abordate cu solemnitate intelectuală, simțire aleasă și subtilitatea-i caracteristică. Numai un astfel de poet putea să se oprească asupra unui subiect atât de delicat precum mâna omenească, simbol al existenței umane (trudă, dragoste, mângâiere etc.) pe care le regăsim în RONDELUL MÂINILOR TRUDITE.
„Cândva au mângâiat frunți încruntate
sau ochii dragi ai celor mult iubiți
în pumni au strâns durerea și cuminți
se-ascund, de parcă ar fi vinovate,
trudite mâini bătrâne stau la spate”
Mihai Eminescu spunea cândva că „Suntem sărmane patime aruncate în lume și în timp”.
Dacă devenirea și desăvârșirea prin artă (poezie) presupune patimă, poetul Pompiliu Crețu ne demonstrează încă odată, delicat dar hotărât, liric și cerebral, că ea înseamnă implicare, generozitate, entuziasm în gândire și simțire.
De aceea sperăm ca prezent și viitor să fuzioneze în sclipirile – COMORII din PENIȚĂ – ale unor oameni asemeni dr. Pompiliu Crețu, un poet cu semnătură de aur în sculptura zborului de la inimă la inimă, de la cuget la cuget.
Corina Pendus – Poet
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..