E toamnă iar…
E toamnă iar… În seve se aude
Cum urcă din adâncuri, fremătând,
În frunze tremurânde, glas de Iude
Căzute în abisul iernii crude
Din Raiul verii ultimului gând…
E toamnă iar… Și iarba se-nfierbântă
Arsura brumei inima i-a frânt:
,, – De ce în cetini primăvara cântă
Dar lacrima din flori nu se mai zvântă?
Cum de e rece aripa de vânt?”
E toamnă iar… Culorile învie
De pretutindeni, Verdelui să-i ia
Puterea din livadă și din vie…
Însă-n curând, gri toate or să fie
Ca norii ce-au să cearnă ploaie grea…
E toamnă iar… Au roadele Lumină,
Belșugul ei e miere de arțar,
Balsam pe răni adânci, brăzdate-n tină
De-nstrăinarea fiilor de Cină
Care-a secat izvoarele de Har…
E toamnă iar… Și păsările zboară
Spre țări de vis, scăldate-n efemer,
Țipând, să facă dorul surd să doară…
Doar Porumbelul Duhului pogoară
Tăcut și lin ca-ntâia nea, din Cer…
by