Nemarginita-i Calea ce duce către tine
Prin labirintul vieții ce pare-n tortocheat
TU ești mereu alături
Și-n orice simt Ești bine Eu ma mai poticnesc si nu întotdeauna
Înțeleg mereu ce este de urmat

Prin valea umbrei morții
Ești TU acea Lumina
Prin care Învierea este mereu in mine
Acea Făclie vie ce este data sortii
Ca omenirea-ntreaga
Sa te simtă pe Tine

Pârâul vieții poate fi învolburat
Atunci când Calea nu este destul de lina
Și mult prea greu ce este de urmat
Pășind pe spini de lacrimi
Și forme din țărâna …

Cât pot alege sa trăiesc in destulare
Sau nevoința după bunul plac
Asemenea Puterii pe care ai sădito-mine
In fiecare zi in conștiința-aleasa pot sa fac

Smirna, aur și tămâie, in bogăție uimitoare
Îmi recreez destinul zi de zi
Potirul neputinței sau nemărginirii-nduratoare
Se afla-n al meu suflet modest prin maestrii

Cu fiecare geana de Lumina
Care deschide USA unui nou început
Viata se naste-mine ca o noua Regina
Ce încă din vechime își are al sau Scut

Spirite al meu iertare sa-mi faci parte
De uneori uit sa te cinstesc
Și-n neputința firii a omului pe cale
Sa cant a prețuire
Dumnezeului- om și Om Dumnezeiesc

Ploaie de stele ce țesătura lor crează
Aur ceresc in toată Gloria Divina
Sunt o picătura din toate… din tot ce luminează
In a aduce vestea ce vine din Lumina

Potir al nemuririi deschide-al tău destin
Pentru ca lumea toată sa te recunoască
Și împreuna toți, mirean, ateu, creștin
Din inima fiecăruia, Lumina sa renască.

Cu inima buna in bucurie

by

Referinţă Bibliografică

FLAVIA LAȚCU: POTIRUL NEMURIRII/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 8 mai 2022