Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » Povestire devreme azi…, povestire întârziată mâine

Povestire devreme azi…, povestire întârziată mâine

Scriu, sărind peste ori stăruind la vreo mirare, acum și aici, cu gândul la actrița frumoasă, minunat de frumoasă și talentată, admirabil de talentată, Monalisa Basarab, ce joacă pe scena teatrului cu nume răsărit din sâmburele revuisticii, trup și suflet din istoria teatrului patrimonial, „Constantin Tănase”.

Să aduni argumente ca să asemeni un chip din cuvinte este sub puterea pe care o are cineva care nu cunoaște adânc mai ales chipul sufletului. Cu atât mai greu al artiștilor.

Actrițele luminate de soarele tinereții sunt numai frumoase, toată lumea le privește ca și cum ar primi în ochi vizita unor zâne…!  Există un azi, când pentru toată lumea o actriță tânără este frumoasă, un azi când și de aceea toți spectatorii o aplaudă, un azi când actrița aceea crede că aleargă repede în contra timpului și i se pare că îi lasă fără replică aparenta lui inofensivă. Dar există și un mâine când artista nu va putea ascunde că și-a urzit în riduri și tăvăluguri de ani frumusețea, când nu va mai putea rămâne pentru toată lumea neatinsă de vrăjmașii frumuseții; există un mâine când numai cine o va iubi cu adevărat pe artistă va zări printre zăbrelele genelor de argint același suplu corp de altădată lunecând pe scenă printre lăncile luminilor, chiar dacă pentru ea nu va mai bate publicul din palme în fața scenei pe care nu va mai urca!

Eu scriu aici, azi, contra sorei morții: uitarea…! Este atât de frumoasă în ochii mei actrița Monalisa Basarab, încât mă vindec uitându-mă la ea, și mă curăț de capricii ca șfichiul biciului ce se destramă și se scutură de bubele de pe spinările robilor.

Scriu azi despre frumoasa Monalisa Basarab, actrița căreia Botticelli i-a anticipat farmecul și i l-a împăturit frumos, genial, ca pe o primăvară pe care se aștern, ca să se topescă, florile.

Cine, Monalisa, mai iubește umbra ce rămâne din frumusețe?! Cine, Monalisa, mai știe mâine că poartă azi în propria inimă cicatricile iubirilor și cine păstrează la locul lor jurămintele, de vreme ce nu se mai ține cont de credință și se prescrie, iar iubirea e prohibită?!

Când voi, actrițele de azi, printre care și tu, nu veți mai fi tinere și nu vă vor mai cădea la picioare florile, când nu veți mai fi zvelte și vi se vor părea aspre cărările, când nu veți mai fi înalte și vă vor înăduși uitările, când vă vor bate la ușă numai disperarea și nu va mai suna nici măcar o dată telefonul, când abia dacă veți deschide ușa ca să scuturați ștergătorul pragului, când de singurătate nu vă veți mai aștepta la nimic, iar de ședere vă va durea tot corpul, când veți ofta ca să vă auziți singure, când veți repeta adunarea cu amintiri și veți uita socoteala cu bani…, cine, Monalisa, cine va fi cu tine?

Aceasta să te întrebi mereu, aceasta să te îngrijoreze în ajunul de paște al ieșitului din țâțâni an 2022, al primăverii nebunului rus…!

Rândurile-acestea fi-vor poate cândva un răspuns în sine. Cine putea fi, cine trebuia să fie, cine va fi?! Fără nici o umbră de îndoială, rândurile-acestea vor fi totuși, cândva, urmele unui răspuns pe cărările întrebărilor tale…!

Facebooktwitterby feather

2 Comentarii

  1. Stroia George

    Hristos a înviat! Îmi plac foarte mult articolele dvs culturale, în care ne scrieți despre destine frumoase, celebre, ale unor oameni speciali pe care îi are România azi. Se poate intui ușor plăcerea cu care scrieți, sunteți un jurnalist încărcat de lirism și poezie. FELICITĂRI, stimate domnule Aurel V. Zgheran. Armonii Culturale este încântată să vă aibă AICI!!!

  2. Stroia George

    Vă descurcați foarte bine și cu postările. Singura rugăminte pe care o avem la dvs, vă rugăm ca în titlul articolului să precizați AUREL V. ZGHERAN: TITLU ARTICOL… Mulțumim!

Comments are closed.