S-a stins ca o făclie ce lumina în întunericul din jur! Cine ar fi crezut că-l va chema Dumnezeu atât de curând! Era atât de necesar aici, în mijlocul lumii noastre de azi. Încă un mare duhovnic ne-a părăsit. L-am putea situa în rândul altora precum Arsenie Boca, Ilie Cleopa, Ilarion Argatu, Constantin Galeriu şi alţii câţiva la fel.
Şi, totuşi, Părintele Teofil era mai presus decât toţi aceştia. Toţi avuseseră bucuria de-a avea vederea trupească întreagă, de a putea citi, de a putea umbla singuri, de a vedea lumea şi frumuseţile ei. Nimic din toate acestea nu-i fusese dat Părintelui Teofil Pârâianu. Pe el îl trimisese Dumnezeu în lume orb. Numai cel care are vederea slăbită poate înţelege ce înseamnă a fi orb din naştere!
Cu ani în urmă am avut o emisiune la Televiziunea ,,Datina” din Tr. Severin cu Valentina, renumita Valentina de la Iaşi. Aceea rămăsese fără vedere de la şase ani. Un alt caz neobişnuit. Ne aşteptăm în astfel de situaţii ca oameni cu asemenea infirmităţi să ajungă cerşetori la colţul străzii sau întreţinuţi de familie sau de societate prin instituţiile ei speciale. Nici la Valentina, nici la Părintele Teofil nu se întâmplase aşa. Femeia aceea ajunsese de-i cerşeau cei întregi şi sănătoşi ajutorul. Îşi dezvoltase alte simţuri şi ajunsese să vadă cu ochiul ei interior mai mult decât vedeau cei cu ochi buni. Ea ,,vedea” cele ce se întâmplau la distanţe de sute de kilometri, descoperea cadavre ascunse cu dibăcie, descoperea criminali, îţi spunea de ce boli ai suferit de-a lungul vieţii şi de ce suferi ori de ce vei suferi în viitor. Pe Valentina o solicitau medicii din Iaşi ori din alte oraşe să pună diagnostice la bolnavii cu probleme grele; pe Valentina o solicita poliţia din Bucureşti şi din diferite oraşe să rezolve cazuri de crime aproape perfecte; pe Valentina o solicitase vestita NASA din Statele Unite ale Americii, ca să clarifice anumite lucruri care depăşeau posibilităţile acelei faimoase instituţii. Valentina îşi ducea cu demnitate crucea vieţii sale şi o ducea şi pe a altora. Soţul ei, fost campion la lupte greco-romane, era de mulţi ani paralizat la pat…! Parcă toate nenorocirile se adunaseră în viaţa acelei femei, dar ea reuşea să le învingă pe toate şi să meargă mai departe, conştientă fiind de rostul ei în lume.
Părintele Teofil Pârâianu era al doilea om de acest fel, pe care mi-a fost dat să-l cunosc. El ştia, din auzite, Biblia pe de rost. Cita din ea texte mari cu o exactitate impresionantă. Absolvise şcoli, absolvise Filologia şi Teologia. Părintele Teofil recita cu prilejul fiecărei predici şi conferinţe poezii din poeţii clasici şi moderni cu o uşurinţă dezarmantă. Era călugăr la Mânăstirea Sâmbăta din judeţul Braşov, dar ajungea rar pe acolo. Ca un adevărat apostol al zilelor noastre, el era mereu călător. Vizita eparhii, biserici şi mânăstiri şi era în stare să ţină câteva predici pe zi, fără să se repete, fără să obosească. Mergea în universităţi şi şcoli şi ţinea conferinţe pe teme religioase de o modernitate şi actualitate impresionantă. Era în stare să stea până târziu în noapte ca să răspundă tuturor întrebărilor puse de sutele de tineri care-l audiau. Mergea prin oraşe şi ţinea conferinţe în săli de teatru, de case de cultură, oriunde era aşteptat de mulţimile însetate de cuvântul lui.
Cunoştea perfect învăţătura creştină ortodoxă şi nu făcea niciodată greşeli dogmatice. Presăra în textele predicilor şi cuvântărilor sale amintiri din copilărie şi din viaţă, poezii, proverbe şi glume şi vorbirea lui căpăta savoare. Vorbea la posturile de radio şi televiziune, dădea interviuri pentru reviste şi ziare, făcea înregistrări pe casete şi CD-uri, dicta cărţi şi articole.
Enumerând acestea toate, nu pot să nu revin la amănuntul deloc neglijabil menţionat mai sus: era un om orb din naştere.
Când vezi asemenea oameni cum îşi duc crucea vieţii, nu poţi decât să te ruşinezi tu, cel ce eşti sănătos şi ajungi atât de uşor în pragul deznădejdii şi te dai înfrânt în faţa oricărei adieri de vânt; tu, cel ce te hotărăşti să te sinucizi, fiindcă nu mai vezi nici o posibilitate de rezolvare a unor probleme cu care te confrunţi; tu, cel ce n-ai avut curiozitatea să citeşti măcar un rând din Biblie de-a lungul vieţii tale, cel ce poate nu ştii o rugăciune cât de mică; tu cel ce-ţi blestemi zilele şi-L înjuri pe Dumnezeu, deşi eşti întreg şi sănătos; tu, cel ce te crezi cel mai nefericit din lume! Părintele Teofil şi Valentina ne arată, fără putinţă de tăgadă, că alţii sunt în situaţii mult mai grele decât cele prin care trecem noi şi, totuşi, cu ajutorul lui Dumnezeu, reuşesc să iasă învingători!
Dumnezeu să te ierte, Părinte Teofile, pentru tot apostolatul ce l-ai făcut în lumea aceasta de-a lungul întregii vieţi![1]
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..