.
Am ales pentru o clipa
Sa-i predau cârma sufletului
Pictând o zi din viața mea
Intr-o alta ipostaza
Iar acestei clipe
I-am oferit eternitatea….
Zbuciumul lumii îmi aduse-se
Una dintre cele mai frumoase binecuvântări
Prin care contrariile își făceau loc in viața mea
Ca o scena colorata pe care o multitudine de ființe
Își făceau apariția
Și-mi proslaveau provocarea
Supusa celor mai înalte examene de viața
Intr-un oracol închinat măiestriei și a înțelegerii profunde
Onorata ca am ales sa dansez
Pe corola de stele
Am descoperit cheile miraculoase ale sufletului
Îndemnându-ma sa ascult in liniște
Simfonia Gloriei Divine
Ochii lui erau ochii mei
Și a întregii lumi
Lumina aceea se emana
Din cel mai adânc întuneric
Ca o Flacăra a care-i Forte
Retrezea fiecare simțământ adormit
Din cel mai ascuns ungher de univers….
Mintea mea se facu-se atât de mică
Și dansa împreuna cu el
Dansul de început
Iar in acest infinit de bucurie
M-am trezit ca țin in palme
Comorile întregii lumi
Cheile Tainelor Vieții
Simplitatea lui era măiestrie, duiosie și arta
Arta de a trai, de a muri și a învia
In aceeasi clipa infinita
M-am trezit ca îmbrățisarea mea
Cuprindea tot ce este viu
Și ochii lui întruchipa esența vieții
Esența a tot ceea ce sunt
Și exista
Visul era aievea
Și ochii lui erau de fapt Lumina lumii
Parte din inima mea
Iar din acest mister
Am hotărât sa ii mai las cârma
Pentru încă o clipa
O eternitate in nemurire
Pentru a învața
Ca măiestria de a fi
Este Adevarul Suprem
Văzut prin ochii lui
In tine, in mine , in tot și toate
Ca o Unica Ființa
Cu inima buna in bucurie