PANU

                Era în mijlocul lunii iunie 1943 la orele 4 dimineaţa, când am pornit în marş.

                Am plecat dis-de-dimineaţă pentru a prinde câteva ore de răcoare fiindcă aveam un drum lung de străbătut, peste 100 de km, până la următoarea oprire, prin imensa stepă rusă, o întindere fără sfârşit, fără nici un copac sau arbuşti, numai cu scaieţi ṣi iarbă aproape sub un soare dogoritor. Nu adia nici o boare, nu se vedea zburând nici o pasăre, nici insecte nu bâzâiau în aer. În afară de zgomotele motoarelor nu era nici un alt sunet. În urma nostră rămânea un nor de praf, fiindcă mărşăluiam pe un drum de ţară. Eram plini de praf pe haine, faţă şi mâini. Singurul plus era că aveam ochelari de protecţie.

                După un anumit număr de kilometri, Comandantul a ordonat oprirea pentru aşa-numita haltă de ajustare pentru răcirea motoarelor, destinderea picioarelor şi uşurarea ostaşilor!

                După aproximativ două ore, coloana s-a oprit la semnalul şefului, deşi nu era timpul de haltă. El a coborât din maşină, împreună cu ceilalţi militari şi s-a îndreptat spre marginea din dreapta a şoselei, în sensul de mers. Fiind cu obuzierul aproape de capul coloanei, am coborât şi eu.

                La marginea şoselei se găsea cadavrul unui ofiţer sovietic, cu uniforma întreagă, cu cizmele în picioare (o curiozitate, fiindcă ele erau primele furate), fără nici o rană vizibilă, cu ochii mari, migdalaţi deschişi, privind spre cer, cu faţa şi mâinile galbene ca ceara de albine. Ne-a frapat faptul că nu intrase în putrefacţie şi nici măcar nu mirosea, era ca o mumie părăsită în imensitatea stepei. Toţi cei care eram în jurul lui ne-am întrebat cum a putut ajunge în acel loc aflat la sute de km de linia frontului, cum de nu a intrat în descompunere şi încotro voia să meargă, cum de a ajuns până acolo? Nimeni dintre noi nu a găsit însă răspuns la aceste întrebări. Câţiva ostaşi s-au oferit să-l îngroape, dar Comandantul a refuzat, motivând că în urma noastră va veni o unitate specială care se ocupa de aşa ceva. A dat ordin de continuare a marşului.

                În jurul prânzului am făcut o nouă haltă, ni s-a servit masa caldă pregătită la bucătăria de campanie în timpul mersului, iar după aceea ne-am continuat drumul până aproape pe seară când ne-am oprit la marginea unui sat complet distrus în timpul luptelor ce avuseseră loc cu oarecare timp în urmă. Rămăseseră doar hornurile caselor în picioare, restul fusese ars, iar puţinii copaci care mai erau acolo arătau sfârtecaţi de schijele obuzelor. Ca prin minune scăpase o fântână cu cumpănă, cum se văd la noi în Bărăgan, cu o apă limpede; lângă ea se aflau două jgheaburi unde colhoznicii îşi adăpaseră vitele. Nu era însă vreo  urmă de oameni sau de animale.

                Prima grijă după ce ne-am oprit a fost să camuflăm parbrizele maşinilor, apoi ne-am săpat adăposturile personale, aşa numitele gropi de vulpi, pentru orice eventualitate, în caz de atac aerian, după care, în ordine, ne-am spălat la fântână pe mâini şi pe faţă, apoi am luat masa de seară, constând din pâine, conservă de carne de vită şi cafea surogat. Ni s-a dat liber, ne-am aşezat foile de cort pe iarbă, unii au fumat o ţigară, alţii au mai stat de vorbă, dar toţi erau obosiţi şi cei mai mulţi s-au pregătit de culcare.

PIERDUT ÎN STEPA IMENSĂ DE ZIUA NUMELUI

                 Era 21 mai 1943, o zi frumoasă de primăvară, cu mult soare şi cu mult praf, eram într-un marş de rutină. Maşinile Bateriei stârneau adevăraţi nori de colb care se depuneau pe mâini, pe faţă, cu excepţia ochilor, care erau apăraţi de ochelarii de protecţie, gura era plină de praf.

                Cred că parcursesem cam 100 de km fără să întâlnim un sat, o fiinţă sau măcar un iepure în imensitatea stepei plină de ierburi şi scaieţi până când, în depărtare, au apărut ruinele unui sat unde se vedeau numai hornurile în ruină ṣi o fântână cu cumpănă.

                Cu cât ne apropiam mai mult simţeam o schimbare în atmosferă, o năduşeală… Cerul începuse să se întunece, acoperindu-se de nori negri de furtună şi vântul, ca o adiere la început, creştea în intensitate. Am ajuns aproape de sat şi comandanţii au hotărât să facem o haltă şi pentru că nu mai era mult până să înceapă furtuna şi ploaia, ne-am ridicat corturile, făcând în jurul lor câte un taluz de pământ, ca apa să nu poată intra în cort. Unii camarazi au atacat fântâna scoţând apă şi turnând-o în jgheabul de lângă ea, ca să se poată spăla pe faţă şi pe mâini înainte ca ploaia să se dezlănţuie. Am mai apucat să primim hrana rece şi o cană de surogat de cafea caldă care fusese pregătită în timpul marşului.

                La orizont se vedeau fulgere, parcă tot orizontul ar fi luat foc, un foc asemănător celui de artificii de Anul Nou. Apoi am auzit tunetele. Au început să cadă primii stropi, ne-am refugiat în corturi şi apoi a început o adevărată aversă, caracteristică ploilor de vară şi nu de primăvară. Auzeam cum apa lovea pânza întinsă a cortului ca pe o tobă uriaşă.

                Ploaia…tot aşa cum a început a şi încetat.

                Am deschis pânza de la uşa cortului şi am constatat că ne aflam pe nişte insule cu o mare de bălţi în jur.

                Atunci mi-am amintit că era 21 mai, ziua numelui meu, Sfinţii Constantin şi Elena. Deşi mai eram cu un camarad neamţ în cort, m-am simţit singur în imensitatea teritoriului sovietic, ca şi cum aş fi fost abandonat pe o insulă pustie. M-am simţit ca un grăunte de nisip pierdut într-un deşert uriaş.

                La mii de kilometri, familia mea sărbătorea ziua tatălui meu Constantin şi a surorii mele mai mari Elena, Coca Mare cum îi spuneam noi. Mi-am imaginat că sunt în jurul mesei pline de bunătăţile pregătite de mama şi că închin un pahar de vin cu ei. Nu am îndrăznit să-i mărturisesc camaradului meu că era ziua numelui meu deoarece nu aveam cu ce să-l tratez…

*****

REPERE AUTOBIOGRAFICE CONSTANTIN ZAVATI – Autor de memorii, Profesor de chimie, Colonel la Artilerie(r) din Bacău

A fost absolvent al Liceului Militar „Ştefan cel Mare” din Cernăuţi, al Şcolii Militare de Artilerie”din Großborn, al Facutăţii de chimie a Universităţii „Al I. Cuza” Iaṣi, unde a fost un student eminent, repartizat la catedra Universităţii ieṣene ṣi la Filiala Academiei din Iaṣi, unde nu i s-a permis să profeseze cu motivaţia că a fost unul din cei 9000 de ofiţeri de carieră, daţi afară la ordinele Moscovei din Armata Regală Română.

A  început cariera didactică ca profesor de fizică la Colegiul Naţional „Ferdinand” din Bacău, apoi a funcţionat ca profesor de chimie Gradul I la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” din Bacău, a fost ṣef de catedră ṣi inspector la specialitatea chimie ṣi a trecut toate gradele didactice cu nota maximă. Ca inspector de chimie, a organizat după o concepţie proprie, 70 de laboratoare-clasă. A organizat conferinţe în domeniul de specialitate. Ca profesor fruntaṣ, i s-a înmânat Medalia Muncii pentru munca depusă în învăţământ.

Este veteran al celui de Al Doilea Război Mondial. A luptat pe Frontul de Est ṣi pe Frontul de Vest. A fost decorat cu Coroana României, cu spade ṣi panglică de Virtute Militară pentru fapte de vitejie (lupta de la Soroksár-Cehoslovacia), cu Medalia Eliberarea  de sub jugul fascist, cuPOBEDA URSS:Medalia Crucea Comemorativă a celui de Al Doilea Război Mondial, cu Steaua Republicii pentru fapte de arme împotriva Germaniei fasciste.

PUBLICAŢII

A publicat traduceri tehnice în revista Revista de fizică ṣi chimie, precum ṣi articole de popularizare a ṣtiinţei în ziarul Steagul Roṣu din Bacău.

A publicat studiul pedagogic LEGAREA TEORIEI DE PRACTICĂ.

În aniii ṣaizeci i s-a acordat PREMIUL I la Concursul Naţional de Material Didactic iniţiat de Ministerul Învăţământului pentru Modelul Atomului de Hidrogen, inclus atunci în toate laboratoarele de fizică si chimie din liceele si universităţile dn România.

A publicat în Revista ORIZONT din Bacău ṣi în monografiile Colegoiului Naţional „Vasile Alecsandri” din Bacău.

La aproape 92 de ani a debutat în volum la Editura ATENEUL SCRIITORILOR din Bacău la începutul anului 2015 cu MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILEFIE: LICEUL MILITAR DIN CERNĂUŢI, AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL: PE FRONTUL DE EST ŞI PE FRONTUL DE VEST.

Amintiri-le despre Familia Elvira ṣi Nicu Enea au fost incluse în volumul NICU ENEA de Viorel Savin Editura Ateneul Scriitorilor Bacău 2015

În prezent are gata de tipar volumul doi: MEMORIILE UNUI PROFESOR DE CHIMIE SUB COMUNISM.

REFERINŢE CRITICE:

În volume:

Gheorghe Pătrar – Publicaţiile periodice băcăuane 1867-1967, Biblioteca Municipală, Bacău, 1967

Orizont – Liceul „Vasile Alecsandri” nr.6, Bacău 1967

Orizont – Liceul „Vasile Alecsandri” 1921-1971 nr.12, Bacău 1971

Marin Cosmescu – Liceul „Vasile Alecsandri” 75/ Studiu monografic, Editura Deṣteptarea, Bacău 1996

Dictionary of International Biographies, UK Editions 1999 – 2014

WHO’S Who in the 21st Century: Outstanding Europeans of the 21st Century, UK Editions 2003

Mariana Zavati Gardner – The Bees, în Mysteries of the World, New Fiction, Peterborough UK 2004

Mariana Zavati Gardner – Costel’s Day, în Echoes on the Wind, New Fiction, Peterborough UK, 2005

Mariana Zavati Gardner – Miss Mariana in Black and White, Daily Mail/ Central Publishing Services UK, 2006

Cambridge Blue Book of International Biographies, UK Editions 2006, 2007

General de Brigadă(r) Emil Gheorghiţă ṣi Colonel(r) George Gheorghiu – capitolul AM LUPTAT ÎMPOTRIVA ACELORA A CĂROR UNIFORMĂ AM PURTAT-O DOI ANI în File din Istoria Cavaleriei ṣi a Tancurilor din Armata Română, Editura „Vasile Cârlova”, Bucureṣti 2007

International Who’s Who, UK Edition 2007

Emilian Drehuţă (coordonator) – Enciclopedia Judeţului Bacău, Editura Agora, Bacău, 2008

Mariana Zavati Gardner – Bacău-London, înainte ṣi-napoi, Editura Sitech, Craiova, 2010

Preda Marin (coordonator) – Ani, Chipuri ṣi Voci 1921 – 2011 / Monografia Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri”, Bacău, 2011

Cornel Galben – Personalităţi Băcăuane vol.V, Editura Corgal Press Bacău 2011

Mariana Zavati Gardner – Bilet dus-întors – OPERA OMNIA, Editura TipoMoldova Iaṣi 2013

În periodice:

Mariana Zavati Gardner – Grădina cu stupi, în revista Ateneu, mai 2004

Mariana Zavati Gardner – Ziua Domnului Costel, în revista Nova Provincia Corvina nr.2, Hunedoara, 2006

Colonel tancuri(r) George Gheorghiu – Întoarcere în timp cu 70 de ani/ Veteranul de război Colonel(r) Profesor Constantin Zavati din Bacău – MEMORIALISTICĂ, publicaţia Veteranul de Război nr. 79, Editat A.N.V.R. Filiala „General Eremia Grigorescu” Bacău, 2012

Colonel tancuri(r) George Gheorghiu – Întoarcere în timp cu 70 de ani/ Veteranul de război Colonel(r) Profesor Constantin Zavati din Bacău, în revista Bacăul eroic nr.5, Bacău 2012

Colonel tancuri(r) George Gheorghiu – Întoarcere în timp cu 70 de ani/ Veteranul de război Colonel(r) Profesor Constantin Zavati din Bacău, în revista Ziarul VETERANUL nr.79, Trim. III, ANVR 2012

Olimpia Filip – Ofiţerul Zavati. Omul care bate ṣi filmul, ṣi cartea, ṣi viaţa – PORTRET în ziarul Adevărul de weekend 1-3 februarie 2013www.adevarul.ro

Locotenent Colonel Cristian Dumitraṣcu – În ṣcoala militară eram pregătiţi pentru orice post. Dacă era să cadă unul, eram în stare să-i ţin locul – INTERVIU în ziarul Observatorul militar nr. 46 din 27 noiembrie – 3 decembrie 2013 www.presamil.ro

Gheorghe Bălţătescu – Naṣul promoţiei 1963 a împlinit 91 de ani – INTERVIU – în ziarul Deṣteptarea Bacău 11-13 iulie 2014

http://www.desteptarea.ro/nasul-promotiei-1963-a-implinit-91-de-ani/

Profesor Colonel(r) Constantin Zavati – Cuvânt înainte la Aniversarea a 90 de ani de la înfiinţarea Liceului Militar ŞTEFAN CEL MARE din Cernăuţi – în MUŞATINII, Revista Colegiului Naţional Militar ŞTEFAN CEL MARE nr.2/ ediţie aniversară, Câmpulung Moldovenesc 2014

Elev Eusebiu Pustianu – Povestea unui luptător: CONSTANTIN ZAVATI – în MUŞATINII, Revista Colegiului Naţional Militar ŞTEFAN CEL MARE nr.2/ ediţie aniversară, Câmpulung Moldovenesc 2014

La televiziunea română:

Olimpia Filip – Ofiţerul Zavati. Omul care bate ṣi filmul, ṣi cartea, ṣi viaţa – PORTRET reluat februarie 2013

Locotenent Colonel Cristian Dumitraṣcu – În ṣcoala militară eram pregătiţi pentru orice post. Dacă era să cadă unul, eram în stare să-i ţin locul – INTERVIU reluat decembrie 2013

La radiodifuziunea română:

Cătălin Purcariu – Emisiunea de Ziua Veteranilor – Salutul Colonelului(r) Profesor Constantin Zavati către veterani INTERVIU, la Ora Armatei – Actualitatea, orele 8:00, 29 aprilie 2014

Cătălin Purcariu – Emisiunea de Ziua Eroilor – Salutul Colonelului(r) Profesor Constantin Zavati –  Observatorul Militar/ Jurnalul Militar – Radio România Actualităţi 2014

Locotenent Colonel Cristian Dumitraṣcu – Profesor Colonel(r) – Cum am trăit Revoluţia în străinătate –  INTERVIU – Observatorul Militar/ Jurnalul Militar – Radio România Actualităţi 20 decembrie 2014

by

Referinţă Bibliografică

prof. col (r) CONSTANTIN ZAVATI (Bacău) – MEMORII/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 4 aprilie 2015