Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CARTI » CRONICI » Radu Ciordaș, un nobil medieval coborât din parodia pălăriei în serile Festivalului Național de Folclor „Benone Sinulescu”, Buzău, 17-18 iunie 2023

Radu Ciordaș, un nobil medieval coborât din parodia pălăriei în serile Festivalului Național de Folclor „Benone Sinulescu”, Buzău, 17-18 iunie 2023

Rar bine sufletesc, dacă nu unic în țară: Festivalul Național concurs de Folclor „Benone Sinulescu”, Buzău, 2023…! Nici n-ar putea fi altfel, câtă vreme la Buzău există oameni harnici, în bunăvoința și competența cărora sunt mijloacele de a determina administrația locală să nu așeze în ordine inversă binele sufletesc al comunității versus funcțiile călduroase, pe care nu mai e puțin până când partidele politice le vor disputa pentru secularizare, le vor scoate la vânzare în modul fanariot ori, cum să nu (?) și le vor atribui preferențial și cu firman, ca pe timpul domnilor medievali. Unul dintre ei este primarul Constantin Toma. Nu face niciun bine omului cumsecade să infiltreze în orice discuție referiri la ticăloșie și incompetență, dar parcă aceste valențe decadente devin tradiție postdecembristă și regulă românească. Or, primarul cel de la Buzău și-a câștigat prin vot democratic, cinstit, învestirea ca administrator al municipiului Buzău, iar munca și dăruirea sa sufletească nu trec neobservate în rândurile comunității. De asemenea este cuvenit a numi și Centrul Cultural Alexandru Marghiloman alături de primărie și primar, în sensul de a proiecta la baza organizării și susținerii amplului șir de evenimente ale Drăgaicii buzoiene pe oamenii și instituțiile care o merită.

Dacă sub aceleași auspicii vor decurge în continuare stările de fapt la Buzău, Festivalul Național de Folclor „Benone Sinulescu” nu va fi periclitat nici prin gândul cuiva…! Ceea ce aduce bucurie nu doar buzoienilor ci și multor, chiar foarte multor oameni de bine, cu dragoste pentru actul cultural artistic de pretutindeni în țară, care venind în persoană la festival ori urmărindu-l prin televiziune, radio și cronici ca cea de față și altele poate cu mult mai interesante, așa cum de altfel eu o doresc din toată inima, privesc, vizionează, citesc, află și se bucură că la Buzău spectacolul continuă. De asemenea, bucuria extrasă din actul festivalului în cuvintele de față îi reprezintă afară de cei de mai sus și pe artiștii participanți la eveniment, dintre care un ansamblu folcloric din Bulgaria, superb, grandios, magnific, de excelență culturală, tradițională, a ridicat între pământ și cer entuziasmul și gloria frumuseții artei dansului popular până la supremația fericirii…!

În ce mă privește, ca privitor și auzitor de la fața locului, întru continuarea prezențelor mele la festival, începând din 2019, când Benone Sinulescu m-a invitat pentru a mi se prezenta în cadrul programului festivalului cartea mea „Benone Sinulescu. O viață pe versantul melosului folcloric românesc”, am spus și voi spune numai ce poate fi mai frumos de spus în legătură cu ceea ce reprezintă în lumea românească de azi Festivalul Național de Folclor „Benone Sinulescu”. Cu aceste ocazii în care sunt de față spre a vedea pe viu festivalul, culeg de colo colo vorbe, impresii, trag cu coada ochiului la scenă, mă întâlnesc cu artiștii, stau de vorbă cu ei, pentru a oglindi ce se petrece la Buzău în zilele magice de spectacol muzical fulminant și agreabil, așa cum, de altfel, stabilisem cu marele interpret care îmi promisese că va efectua un turneu național de concerte la care să se și organizeze standuri cu vânzare de carte prin toate marile orașe din țară. Timpul nu a mai avut răbdare nici cu cartea, nici cu Benone Sinulescu. Rămas singur acum, merg pe urmele sale și încă voi mai merge și voi mai scrie despre tot ceea ce-i duce amintirea mai departe, până când voi fi însumi numai o amintire….!

Nimic mai eliberator pentru conștiință decât datoriile împlinite, în ce mă privește – în cazul de față: datorii de suflet și deplin plăcute. Chiar și dacă numai pentru un artist, doar pentru unul singur dintre cei distribuiți în programul festivalului aș face drumul la Buzău și m-aș întoarce la masa de lucru pentru a așterne un rând despre aceasta, eu îmi rezerv opinia că o merită. Am oglindit și voi continua să o fac, într-o prezentare mai degrabă afectivă decât evenimențială, pe unul câte unul, protagoniștii celei de a cincea ediții a Festivalului Național de Folclor „Benone Sinulescu” (17-18 iunie 2023). Acord cu prețuire și admirație spațiul rândurilor acestora mândrului artist sălăjean de la Zalău pe care, în falnicu-i port popular nu l-am putea pierde din ochi nici dacă ar fi învăluit de întreaga populație a unei metropole inimaginabil de aglomerate. Cocheta lui pălărie, sau ce este aceea că mie unul nu-mi trece prin minte ce o fi, îl ridică deasupra tuturor ca să îl reperezi dintr-o mulțime. Cu ani în urmă i-am cerut o explicație în legătură cu acea podoabă a sa de pe cap și mi-a răspuns că semnifică o înălțime nobiliară – cu cât e mai înaltă, cu atât poziția socială a purtătorului ei fiind mai sus-pusă. Nu sunt acum sigur că îmi amintesc exact discuția noastră, dar fac promisiunea solemnă că îl voi ruga să ne întâlnim anume pentru a discuta despre pălărie și imediat vă voi spune tuturor și lămuritor ce am aflat. În tot cazul, deocamdată nu pot face decât o afirmație ghidușă: așa om (este general M. I.), așa pălărie, că vremea nobilimii nu mai încape de pălării nici în manualele de istorie, din păcate – cinste artistului general și ultimul nobil transilvănean Radu Ciordaș care o poartă și merită să o poarte.

Dar, încă și mai sus de mândrețea pălăriei și de impozanța gradului de general este modestia omului cumsecade Radu Ciordaș. Frumos îi șade omului deștept, bun, calm, amabil, cum este artistul Radu Ciordaș. O personalitate cu notorietatea sa nu e nevoie să se împăuneze ca să fie recunoscut și respectat, nu mai este nevoie de nimic în plus, aroganța nu l-ar mai ridica pentru că nu mai are unde, aroganța l-ar coborî. Ce îl costă pe om să fie de omenie, ce ar câștiga să nu fie?! Cinste acestui artist că este așa cum este și cinste și celui care, uitându-se la el, observându-i atent conduita de interrelaționare umană învață și urmează…, nu ar dăuna unor artiști să îl copie perfect în această privință.

Cât despre voce, repertoriu, port popular, valoarea prestației sale artistice, eu, fără a călca pe partea carosabilă a specialiștilor muzicologi îmi asum părerea de simplu spectator, admirator al său; portul popular este impecabil, înalta-i pălărie conferindu-i o anvergură mitică de zeu melod de pe frescele bizantine, chiar dacă în propria-i descriere i-a coborât simbolistica rangului și vechimea până la Evul Mediu – chiar și așa, o pălărie ce trage după ea câteva secole și un sobor de nobili din Transilvania nu este decât o pălărie legendară.

Timbralitatea vocii este caldă, alinătoare, vibrată, deși aparține de o altitudine tunătoare, foarte puternică, poate că influențată tot de maniera și forța glasurilor din epoca medievală, când microfonul nu era nici în stare de embrion.

Poezia cântecului îl reprezintă foarte semnificativ pe interpret. Întreg traseul unei vieți sufletești umane vesele ori triste, melancolice ori ferme, dârze, dragostea și dezamăgirea, dorul și uitarea… sunt cuprinse în ea. Dar eu cred că cel mai frecvent se reliefează un comic tonic, sănătos, de bunădispoziție înainte de orice.

Deși, artistul general M. I. pare un poet romantic fragil cu o viață boemă și o muză pentru care-și dă somnul, sănătatea, banii și viața, ca ea să îl trădeze mai mult și mai crud (e un Eminescu fără ramă, uitați-vă la el) și mai pare un pictor din Renaștere, cu mustață și îngeresc talent dar exploatat de bogații florentini și mai pare un saltimbanc tremurând pe sub balcoane venețiene, Radu Ciordaș este un bărbat foarte puternic, serios, stăpân pe sine, demn…, trebuie să știți, mie așa mi s-a părut. Nu se clatină ca frunzișul bătut de vânt, vorba sa este vorbă, memoria sa nu e de clintit, te recunoaște după un car de ani, nu poate fi tras pe sfoară, trebuie să îl respecți și cu el nu poți vorbi ca să te afli în treabă. Eu cred că îndeplinind aceste condiții poți să îi fii prieten, te va respecta și nu te va trăda niciodată…!

Acesta este artistul excepțional Radu Ciordaș, sunt sigur că văzut astfel nu doar de către mine…!

(Aurel V. ZGHERAN)

Facebooktwitterby feather