(In memoriam ION CARAION)

În Subcarpații de Curbură,
C-un veac în urmă se năștea
Copilul cu o soartă dură,
Pe malul râului creștea.

Era plăpând, firav din fire,
Dar mintea-i se vădea să fie
O cremene-n a lor orbire,
Plăsmuitori de biografie.

Și-avea Stelică din Pălici,
De mic să-și părăsească satul,
Luând și „țepii” de arici,
Ca-n viitor să fie altul.

Din Biblia pe care tata
Sătenilor le-o tot citea,
Cel ce-și urma în lume soarta
În inimă credinț’ avea.

E drept că fură și momente
De îndoială când frustrări
Trăia în reci stabilimente,
Supus la chin și torturări.

Și-n întunericul din mină,
De unde plumb urma să scoată,
Încarcerat cu falsă vină,
Avea în minte viața-i toată.

Își revedea copilăria,
Buzăul, râu învolburat
Când se pornea ades stihia,
Șederea-n Râmnicu Sărat:

Penitenciar îi părea casa
Cu gard înalt, ghimpată sârmă
Avea să fie precursoarea
Detențiilor de pe urmă.

Adolescența creativă
I-a fost suport de-a lungul vieții,
Fiind o fire inventivă
În versuri și-n tradus poeții.

Trăind în dictaturi severe,
Cu ADEVĂRUL arestat,
Și în condiții austere,
O viață s-a simțit frustrat.

„Viața râdea ca o pațachină”
Scria poetul din exil,
Plecat pentru pseudovină
De-a scrie mult, și-n propriu-i stil.

Nu i-a cântat Puterii-n strună,
Poet adevărat fiind,
Despre ADEVĂR avea să spună
În mii de pagini, tot scriind.

Așa fu condamnat la moarte,
Închis, trei ani a așteptat,
Infernul nu era departe,
Pe viață, apoi condamnat.

Puținii ani trăiți afară,
Poet cu versul fascinant,
În mintea multora gravară
O voce de neconfundat.

După un veac de la venirea-i,
Născut pe plaiuri buzoiene,
La Pătârlagele, viața-i
E-n drepturi, azi, caraioniene.

7 mai 2023, Vernești, Buzău, România-Georgeta Tudor

by

Referinţă Bibliografică

RĂSTIGNIT PE CRUCEA ADEVĂRULUI/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 24 mai 2023