REMEMBER, EMINESCU…
(autor Vasile Bele)
DE-AȘ AVEA… putere să cuprind vântul,
în brațe de umbră,
DE-AȘ AVEA… puterea să culeg roua,
din sufletul unor dimineți senine,
DE-AȘ AVEA… norocul să prind
șoaptele foșnetului de lună,
DE-AȘ AVEA… glasul curcubeului născut din lumină,
DE-AȘ AVEA… legănarea cântecului de ciocârlie
și zborul lacrimilor de zeiță,
DE-AȘ AVEA… clipa de rouă – soră
și, frate, privirea unui sărut,
DE-AȘ AVEA… credința în șoaptele izvorului de mir,
aș chema la umbra gândului
pe cele mai SOMOROASE PĂSĂRELE…
Le-aș hrăni cu boabe de rouă
și cu apă vie,
apoi le-aș săruta zborul spre tine
întrebând mirarea de cristal
De CE TE LEGENI?
Știu că nu pot opri visul albastru
să-și cearnă povestea de iubire,
dar, acolo, LA MIJLOC DE CODRU,
așteaptă lacrima plină de zâmbet
să fie dăruită unui sărut
Iar refrenul unui ecou rătăcit prin maci
și cântecul greierului cobzar,
mă cheamă să rămân…
O, RĂMÂI… nu distruge visele albastre,
nu călca pe rouă și zâmbet verde
este vremea să treci
PE LÂNGĂ PLOPII FĂRĂ SOȚ
pentru a gusta din adierea vântului.
Curcubeul, prins în dans cu Euterpe,
îngâna valul și rugăciunea
iar eu plin de zâmbet și fericire
cântam refrenul visului rătăcit:
FIIND BĂIET PĂDURI CUTREIERAM,
ajutat la stația iubire
de ecoul unui foșnet de vânt
„Leliță, cu ochi de mură,
Vin deseară să-mi dai gură!„…
Stelele din sufletul cerului
și praful unui zbor de umbră
torceau amintiri împreună cu
CRĂIASA DIN POVEȘTI,
O minunăție!
Frumusețe și visare!
Au adormit razele soarelui
Doar eu… care trăiam în zborul spre tine
încercam să scriu cu litere de aur
MAI AM UN SINGUR DOR,
Dor de Eminescu…
Dor de LACUL care-mi citea gândul
ȘI DACĂ… așa nu ar fi
voi chema roua,
podul de gânduri și norii,
lacrima și izvorul,
macii din visarea lui Erato,
să depună mărturie pentru dragostea mea…
Să fie… DE-OR TRECE ANII.
Și se făcu dimineața!
Era dimineața lui Eminescu…
DIN VALURILE VREMII
se născuse LUCEAFĂRUL…
Chiuzbaia, 5 ianuarie 2022
by