REMEMBER-REVOLUȚIA DIN 1989
(pamflet memorial)
Foc de arme-n Timișoara
cu ecou la București
a revoltat toată țara,
de victime omenești.
Ne-au plecat înaintașii
s-aducă ideal sfânt,
dar au murit ca ostașii,
ducând gloria-n pământ.
Libertatea câștigată
cu prea mult sânge vărsat,
astăzi e încriminată
de probleme grave-n stat.
Economia prădată
a ajuns la fiare vechi,
în țara falimentată
să asistăm la priveghi.
Cum să supraviețuiască
de șacali înfometați,
îndârjiți, s-o jefuiască?
Toți, la pradă au fost frați!
Ca tătarii sau ca hunii
au sfârtecat-o-n bucăți,
de-am ajuns milogii lumii,
pricopsiți cu (patri)hoți!
Se luptă pentru putere
și trag jar pe turta lor,
când țara plânge-n durere,
de ținta borfașilor!
Birurile ne apasă
cu datorii pe viață,
că soarta e nemiloasă
și-n ultima speranță!
Ne plângem fiii de Crăciun
Și părinți duși în pământ,
că și-au dorit un trai mai bun,
dar trăim cu suflet frânt.
S-au răzvrătit ca haiducii
să dea jos dictatură,
dar poartă povara Crucii
cu moartea prematură.
Din praznicul împărătesc
ducem colinda la sfinți,
când magii, Nașterea vestesc
celor de vieți rătăciți.
Le aprindem lumânare
din candela inimii.
La sfântă comemorare
curge izvor de lacrimi.
Orfanii își jelesc părinți
duși după libertate,
să se fălească președinți
cu merite furate.
Cei mulți, abia pot cumpăra
pâine de pus pe masă,
după ce dau datoria
pe ratele la casă.
Necazul e și mai mare,
când n-au locuri de muncă
și nu mai pot fi în stare,
povara să și-o ducă.
Mulți s-au dus în lumea largă,
muncind mult pe bani puțini,
și-au lăsat țara pârloagă,
cu orfani, cruci și bătrâni.
Umilit este românul,
și-i discriminat ca neam,
când stăpân îi e străinul,
să-l țină în jug sau ham!
Hoților ce-ați vândut țara
pentru faimă, pic cu pic!
Ne-ați înșelat așteptarea,
de-am ajuns neam de nimc!
Vă luptați și dați din coate,
să ajungeți la ciolan!
Sub lozinca „LIBERTATE!”,
neamul l-ați făcut dușman!
De tăișul lăcomiei,
nici pădurea n-a scăpat!
Să simțim palma prostiei,
fără aer ne-ați lăsat!
Ați dat pe nimica toată
la stăini interesați,
bogăția adunată
de ai națiunii frați!
Iar noi ispășim pedeapsă
pentru eroi împușcați,
ce în soartă nemiloasă
au murit nevinovați!
Pe eroi plecați în cete
îi venerăm ca pe șfinți
și-i rugăm ca să ne ierte
nesocotința din minți!
Înțeleaptă e povață
ce-n conștiințe răzbate:
„Omul, din greșeli învață!”
Dar nu și dupa moarte!
Brumate sunt crizanteme
pe cruci, în cimitire,
eroi să cinstim prin vreme,
cu sacră pomenire!
© Maria Filipoiu
Decembrie 2014
Din volumul „Cinstire înaintașilor”


