Protagoniștii unei cărți, eu cred că sunt de fapt pentru carte ceea ce este parfumul pentru flori…! Ce spunea Emil Cioran despre aceasta ?! Iată cât de frumos: „Parfumul este istoria unei flori!”.

Sigur că în cărți se găsesc și personaje negative, ce numai parfumul florilor nu pot fi. Dar nu mă preocupă să cristalizez din cuvinte fiere, ci dulcele gând al iubirii mele pentru ce este frumos în natura umană…! Iată așa, oglinda privirii mi se luminează azi ca un răzor cu flori lăcuite de lava de aur a soarelui, dimineața, privind ca și cum arta poetică se întrupează în om frumos și se dizolvă în iubire, pe cineva pentru care eu aș scrie „o carte de buzunar” cum a fost cândva și voia lui Tudor Arghezi, ca să o poarte omul bun cu sine, să nu-i fie inima singură, drumul greu, rostul fără bucurie și plăcere…!

Omul acesta frumos, lumină, bucurie și plăcere a privirii omului bun este pentru mine întrupat, de fapt, în mai mulți oameni, numind acum pe cine a vegheat, veghează și va mai veghea la sănătatea mea cât timp soarele-mi va mai acoperi încă luminos și cald calea vieții cu zilele mele bune, cu zilele mele rele: medicii…! Posibilii eroi, posibilele eroine ai și ale unei cărți ale mele mai frumoase mult decât nevrednicele-mi cuvinte ce s-ar vrea a-i arăta și a le arăta așa luminoși și luminoase cum sunt, poartă numele tuturor celor ce alină, ameliorează și vindecă durerea…!

Dar pentru rândurile prezente în care intenția mea este să cristalizez un gând de recunoștință semnificat în adâncă reverență, iubire și prețuire, cuprind numele celor mai apropiați mie dintre ei, o referire exhaustivă fiind imposibilă nu numai pentru mine, dar chiar și pentru un autor de antologii extrem de exacte. Găsesc astfel mijlocul și dovada ochilor mei și sufletului meu că dacă iubești un om frumos se întâmplă pentru că și tu devii mai frumos, că numai iubind descoperi viața, de vreme ce urând cauți neantul, că oamenii frumoși ne atrag să îi vedem în lumină, de vreme ce oamenii urâți ne condamnă să zărim întunericul…!

Eu cred că medicii mai îndulcesc reputația caruselului puzderiei pestrițe, mediocre, urâte, vulgare, otrăvite și otrăvitoare de oameni de care ne împiedicăm și care se împiedică de noi la tot pasul, mișunând nu doar jur împrejurul nostru ci chiar și în gândurile noastre uneori, în visuri, în viața noastră de toate zilele, oriunde ne așteptăm și nu ne așteptăm oricând și oriunde…!

Dacă aș avea câte un tablou cu fiecare dintre bunii mei oameni cărora le sunt recunoscător și pe care-i iubesc m-aș uita la ei admirativ necontenit în lungul fiecărei zile fiindu-mi greu să îmi organizez timpul în exterioritatea privirii permanente și obsesive a respectivului chip drag. De ce să nu mărturisesc aceasta, de ce să consimt a se vorbi necuprins și neîncetat despre ce nu merită, în toată expunerea mediocrității ca virtute și să facem pact de afecțiune cu urâtul și răul?!

Iată oameni frumoși, iată superbitatea umană profund detașată de neputința de a iubi și a se bucura de frumusețea  iubirii: medicii…!

Noi, contemporanii acelor medici ce ne ajută când ne doare ori chiar mai înainte de a ne durea, aceasta depinzând în foarte mare măsură de grija noastră de a ne preveni și destitui propria suferință, noi generația aceasta de la răscrucea a două sfârșituri și a altor două începuturi de veac și mileniu este nevoie să căutăm în noi sentimente care să ne transforme. Atât ne-a mai rămas…! Noi trebuie să închidem și ferecăm intrările lăuntrului nostru în care restul de urât ce-a mai rămas în lume, că pe aproape tot l-am absorbit, să nu își mai găsească locul. Noi trebuie să descoperim și redescoperim frumusețea și iubirea altora în noi, iar frumusețea și iubirea noastră în alții…, să le descoperim și să le contopim…! În acest mod vom întâlni, vom cunoaște, vom trăi fericirea…, altfel nu, căci ea nu este un lințoliu cu stele căzătoare, ea este un crug cu stele ce ard. Astfel gândesc eu despre medici, astfel și de aceea le port recunoștință și îi iubesc…! Am spus-o, o spun și o voi spune mereu, pentru că îi prețuiesc și admir mereu…!

Numele doctorului pentru familie, în a cărui grijă sunt, zi cu zi supravegheat medical ca de un singur agent de filaj în atenția căruia mă supun de bunăvoie l-am spus cu recunoștință într-un text anterior: doctorul Cristian Miron – reverență totodată și pentru distinsa sa soție, dr. Margareta Miron precum și pentru părintele său eminent doctor în științe medicale, Ioan Miron.

Cu trupul în custodia sufletului și sufletul în custodia trupului, unul și celălalt supervizați întru binele sănătății mele de către medici îngeri dintre cei ce sunt prelungirea mâinii de mângâiere a Lui Dumnezeu, în rândurile de mai jos îmi reactivez limitele ținerii de minte și conștiinței spre a reda numele următoare ale medicilor în fața cărora reverența mea este până la pământ, iar iubirea până la cer: dr. Luminița Marilena Pascariu, dr. Mihaela Colbeanu, prof. univ. dr. Monica Pop, prof. univ. dr. Alexandru Vlad Ciurea, dr. Gabriela Iacobescu, prof. univ. dr. Victor Costache, dr. Andreea Cătălina Gulea, dr. Cristian Ionașcu, dr. Cristina Botezatu, dr. Sorina Pintea, dr. Victor Firăstru, dr. Cătălina Lăzăroiu, dr. Adorojan Biro, dr. Tatiana Uruioc, dr. Diana-Giorgiana Trifan, dr. Apostol Tatiana, dr. Anca Rezmireș, dr. Georgiana Roșu, dr. Hilda Rotaru, dr. Muhannad Toron, dr. Ioan Zaharia, dr. Alina Tudor, dr. Rusu (neurochirurgie Bacău – anii ’60-’70 și Iași, anii ’80), dr. Andreea Maria Boacă, dr. Carmen Viorica Botezatu, dr. Elena Mandea, dr. Mădălina Neagoe, dr. Constantina Voicu…

Un cuvânt nu mai prejos, o inimă nu mai indiferentă pentru asist. Anca Stoleru, asist. Minerva Ionașcu, asist. Elena Pal, asist. Mihaela Bârjovanu, asist. Vasilica Vinca, asist. Cornelia Floareș, asist. Mioara Pușcalău, asist. Gica Eva (Jarcă), asist. Cornelia Florea (Nedelcu), asist. Mioara Gorovei, asist. Roxana Țoghină.

Recunoștința și iubirea sunt poezia și cântecul vieții, culoarea și lumina, repetabila rapsodie, poemul și pastelul respirației, bătăii inimii și clipirii ochilor foarte frumos cizelate, izvorul natural și pur al conștiinței și emoției la care nimeni nu trebuie să umble întru degradarea radicală a creației pure sădite în umanitate, ci doar pentru a-l lăcui cu lumina loialității ca roua florile și a-l reînmiresma…!

(Aurel V. ZGHERAN)

(foto reprezentativă: Aurel V. Zgheran, București, Calea Victoriei, hotelul Orion, 25 octombrie 2024) 

Reverență până la pământ, iubire până la cer pentru: dr. Ioan Miron, dr. Cristian Miron, dr. Margareta Miron, dr. Elena Mandea, dr. Andreea Cătălina Gulea, dr. Cătălina Lăzăroiu, dr. Cristian Ionașcu, dr. Diana Georgiana Trifan, dr. Gabriela Iacobescu, dr. Hilda Rotaru, dr. Mădălina Neagoe, dr. Mihaela Colbeanu, prof. univ. dr. Monica Pop, prof. univ. dr. Victor Costache, prof. univ. dr Alexandru Vlad Ciurea…!;

Neîncetat respect pentru doamnele asistente Mihaela Bârjovanu și Cornelia Floareș…!

by

Referinţă Bibliografică

Reverențe în fața omului frumos, medicul/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 1 noiembrie 2024