La cea de a cincea ediție a Festivalului Național Concurs de Folclor „Benone Sinulescu” (Buzău, 17-18 iunie 2023), majoritatea premiilor au fost oprite, cel puțin până la ediția următoare, întocmai aici, în această inimă de Muntenie, la Buzău. Aici unde râuri, munți și câmpii deasupra cărora păsările, soarele, strămoșii și Benone Sinulescu au scris și scriu istoria locurilor pe versuri și melos; aici unde de la fereastra cerului cântă neîncetat dulcele glas al neuitatului Benone Sinulescu, melodul ce-a înveșnicit iubirea în cel mai catifelat cântec și-n cea mai tandră poezie a cântecului; aici unde grandioasa scenă a unui mirabil festival muzical folcloric are un înger în spatele cortinei; aici unde bătrânul ceasornic din turnul Palatului Comunal răsună la ore și jumătăți de ore fixe pe melodia magnifică „Hai Buzău, Buzău”; aici, la Buzău, prin urmare…, nici n-ar mai trebui numit locul, căci nu este român să nu îl intuiască după întreagă această înșiruire de particularități notabile de identitate ce-i atribuie în perimetrul extins al patrimoniului nostru cultural muzical valoarea de tezaur…!
Cât de mângâietor știu să cânte și cântă copiii…! La Buzău, pe scena festivalului urcă an cu an în zbor spre văzduhul vulturilor și vulturițelor melosului folcloric, frumoși concurenți ce se-ntrec prin glas melodic nu cu ei, cu îngerii inocenței ai harului din fiecare – la nici o ediție, festivalul nu a lăsat în urmă învinși, chiar dacă a încununat numai biruitori este pentru că rigoarea oricărei întreceri trebuie să separe până și la o miime de miime de moleculă distanță pe concurenți.
Iată așa, trofeul, locurile unu, doi și trei, premiile speciale, nu au putut înrola la festivalul „Benone Sinulescu” de anul acesta (2023), decât un roi de maratoniști interpreți tineri precum niște crisalide de libelule gingașe ce tocmai se deschiseseră ca niște bujori și înfloriseră, dintr-un stol vast de sprinteri. Nu e o nepotrivire în redarea plastică de mai sus căci întocmai un maraton se poate spune că este lungul traseu de-a curmezișul copilăriei pentru acești candidați la laurii unui festival de așa o elevată anvergură, ei de la vârstele cele mici, până la ultima categorie (17-25 ani) fiind încă netrecuți prin furcile caudine ale maturității celei în măsură să asigure o oricât de fragilă protecție.
În fața unei astfel de neșanse s-a aflat, fără îndoială și unul dintre cei mai talentați interpreți de muzică populară ai României, abia trecuți de pragul adolescenței, Robert Călin. Un frumos tânăr artist, blondiu, cu ochii de cer, corpul de căprior, voce muzicală cuceritoare, prezență scenică admirabilă, veșmânt popular frumos, de fecior dac ce poate că așa se purta, cu albituri țesute și înflorate în roșu pe motive populare tradiționale, vechi, transcendente dintr-o lume, un univers și un timp în care nu am fost, dar cântecele, poezia populară, cultura țărănească, obiceiurile, credința, istoria le-au apărat de uitare și risipire ca să le moștenim și să le lăsăm moștenire la fel de curate, îngrijite și apărate de intervențiile de mântuială asupra lor.
Acest frumos interpret de optsprezece ani a meritat mai mult – chiar și câștigătorii trofeului merită mai mult însă deasupra trofeului nu există altă splendoare sufletească decât alt trofeu. Fiecare lucru, fiecare ființă, fiecare fenomen își are ordinea, locul, timpul său, doar o clipă mai devreme ori mai târziu, doar un gest, un gând, o bătaie de inimă, o privire, o rază de soare, un nor…, pot determina radical ordinea întâmplărilor din viața noastră.
Anul acesta Robert Călin a lunecat un milimetru peste linia roșie a providenței și destinul a chibzuit în felul lui să îi amâne bucuria primirii premiului pe care oricare dintre concurenții festivalului folcloric „Benone Sinulescu” îl râvnește la fiecare dintre ediții. Am întrebat pe colega lui de pregătire și de scenă, pe Alexandra, ce s-a întâmplat. Ea mi-a spus că așa a fost să fie de data aceasta, dar Robert este minunat și va câștiga altădată. Am întrebat pe colegul său Vlad Robert, a spus la fel, am întrebat pe Flavia, nici ea nu s-a exprimat în alt mod. Alexandra și chiar mama ei, Cristina, m-au rugat, au insistat să scriu frumos și încurajator despre el, ceea ce de fapt eu aș fi făcut oricum, dar cuvintele de dincolo de cuvinte pe care eu la vârsta mea știu să le aud și să le înțeleg, m-au emoționat.
Iată, Alexandra, îți îmbrățișez cu sufletul colegul și prietenul tău drag, îmbrățișează-l și tu, iar anul ce vine să vă regăsesc și pe tine și pe el pe cele mai înalte trepte ale podiumului Festivalului Național Concurs de Folclor „Benone Sinulescu”.
Numai eu de voi mai veni să vă văd, iar dacă nu, am să vă aud de oriunde voi fi și am să fiu fericit…! Sunteți frumos talentați și cu lungi drumuri de străbătut, ce vă vor aduce neașteptate bucurii pe care urmează să vi le ofere viața…!
Robert, marile tale drumuri, căutări și aflări abia acum încep…!
(Aurel V. ZGHERAN)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..