Motto

Eminescu: Ţara este rodul a zeci de generaţii şi aparţine altor zeci de generaţii care vor veni. Blândeţea caracteristică a poporului românesc dovedeşte că în trecut el a trăit economiceşte mulţămit, c-a avut ce-i trebuia…

Sadoveanu: Patriotismul nu înseamnă ura împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; nu înseamnă pretenția că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un popor vrednic.

Ion Luca Caragiale: Istoria pentru noi trebuie să fie un izvor nesecat de poezie sănătoasă, un şir de icoane sfinte de unde să căpătăm totdeauna învăţătură de adevăr şi insuflare de virtute.

George Enescu: Îmi iubesc pământul natal, nu pot sta nicăieri, printre străini, mai mult de două luni, paşii mei pornesc singuri înapoi spre ţara mea de care mi-e dor, mi-e dor…

Nicolae Iorga: Un popor care nu îşi cunoaşte tradiţia este ca şi un copil care nu îşi cunoaşte părinţii.

Nicolae Titulescu: Nu poate fi fericire fără libertate, nu poate fi libertate fără putere, şi noi românii nu vom putea fi puternici până când nu ne vom uni cu toţii într-unul şi acelaşi corp politic.

Grigore Vieru: Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul.

Petre Ţuţea: Mă mişc între Dumnezeu şi neamul din care fac parte. În afară de aceşti termeni, nu văd nimic semnificativ între cer şi pământ.

*

*      *

Dacă ar fi să ne reamintim cuvintele Sfintei Scripturi: Acolo unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta (Matei, 6:21-23), atunci comoara ta reprezintă cu siguranța casa ta, căci unde poate fi acasă, dacă nu acolo unde îți este bine, acolo unde îți ai rădăcinile adânc înfipte în pământul sacru, acolo unde se odihnesc strămoșii, acolo unde construiești – de multe ori din nimic – un cuib, pentru urmași, în care copiii, nepoții și strănepoții să-și găsească refugiu în vremuri tulburi ori să-și dobândească armonia sufletului în vremuri de liniște?!

Așa după cum v-a obișnuit, deja, Armonii Culturale, revista și editura devenite branduri culturale de mare acoperire atât în țară, cât și în diaspora, își propune, prin acest nou proiect editorial, sugestiv intitulat ROMÂNIA, PENTRU TINE! să omagieze, în vers, prin cuvânt și simțire, patria inimilor noastre – ROMÂNIA – oriunde ne-am fi statornicit în lume. Fără a-și propune să fie „încă” un „portret” patriotic al Zilei de 1 Decembrie, antologia de față include personalități românești de pe toate meridianele, din Europa până în America, itinerariul dorurilor față de țară întorcându-se mereu… ACASĂ! Sunt prezente în antologie toate provinciile românești, iar omagiul depășește granițele fizice ale țării, ajungând în Moldova de dincolo de Prut, Germania, Italia, până în Canada și Statele Unite.

Nu ne-am propus să ne batem cu pumnul în piept ori să strigăm în patru zări motivele pe care i le-am oferit României, ca să fie mândră de noi, ci ne dorim să arătăm meleagurilor pe care ne-am născut – am crescut, ne-am educat, am simțit prima rază de soare pe obraz, am încăput în căldura brațelor îngerești ale mamei, am tremurat la adierea primei iubiri, am adunat izbândă după izbândă, în calendar, fiecare filă a vieții noastre – că suntem mândri de sorgintea noastră binecuvântată de Dumnezeu. Nu o mândrie atotcuprinzătoare, căci fiecare lucru, om, faptă, le are pe ale sale bune și rele, ci doar pentru a uita o clipă amărăciunea sau neîmplinirile, de a gusta din cupa sfintei euharistii, spre împărtășirea cu pâinea și vinul iubirii de țară.

Am urmărit, pe parcursul derulării proiectului, inițiat pe data de 2 octombrie 2017, din respect pentru cei care au subscris, să nu facem o ierarhizare, ci să respectăm ordinea alfabetică a numelor, fără îndoială includerea în antologie având la bază criteriul strict valoric, oferind posibilitatea fiecărui autor de limbă română să-și exprime, în stilul propriu, iubirea și admirația față de România. Au răspuns cu celeritate provocării noastre – având în vedere perioada scurtă pentru derularea proiectului, de doar o lună – un număr impresionant de poeți – cincizeci și șapte de inimi – care au strigat la unison: ROMÂNIA, PENTRU TINE!

Meleag binecuvântat de pronie cu ceea ce altor pământuri le lipsesc, posesoare a unei flore și faune unice, România închide în modestul său perimetru toate bogățiile fizice pe care Dumnezeu le-a desenat cu degetul – văi adânci, dealuri înverzite, munți cu creste înzăpezite, râuri învolburate, fluviu, mare, deltă, lacuri și izvoare miraculoase, cascade și defileuri incredibile, pajiști însorite, păduri virgine, ape vindecătoare. Omagiul acestui tărâm miraculos, pe care se spune că însuși Dumnezeu ar fi coborât desculț, să nu-i strivească strălucirea, se poate transforma, uneori, în revolta muritorului la decadență, la nedreaptă ocârmuire.

Tocmai de aceea, nu ne-am dorit să transformăm antologia într-o colecție de scrieri cu caracter patriotard/ politic ori pamfletic – și aceasta nu pentru că nu s-ar merita continuarea revoltei, ci pentru că trebuie să arătăm românilor, tineretului în mod special, doar sentimentele curate și înălțătoare pe care trebuie să le nutrim față de țara de poveste. Este, de fapt, o reconfirmare a crezului literar-artistic al revistei și editurii Armonii Culturale, fondate cu scopul de a promova valoarea, oriunde s-ar afla ea, de a aduce un serviciu pozitiv de imagine României, pentru tot cea are ea mai frumos și mai curat. Așa după cum am mai spus, faptele reprobabile ale compatrioților noștri, răspândiți peste tot în lume, nu ne reprezintă pe noi ca români, ne dezicem de tot ceea ce este urât, imoral, lipsit de condescendență și scrupule. Îmbrățișăm, însă, cu aripi de lumină și prietenie, pe toți românii care ne fac cinste, prin inteligența lor, prin arta sau cultura lor, prin omenia și generozitatea lor, pentru nețărmuritul respect pe care îl poartă țării natale!

Poeții români, reuniți între filele acestei antologii, nutresc cele mai alese sentimente față de România, față de istoria neamului românesc, respect din care se zămislește, cu angelice aripi, fără îndoială, viitorul. Există printre autori, membri ai diverselor asociații/ uniuni literare sau culturale din țară și din străinătate – Uniunea Scriitorilor, Liga Scriitorilor, Uniunea Ziariștilor Profesioniști, Academia Româno-Americană de Arte și Științe, Uniunea Scriitorilor Europeni, ș.a., dacă ar fi să enumerăm doar câteva dintre acestea. Tocmai pentru a nu transforma antologia într-o modalitate de mediatizare a acestor uniuni, am ales să nu prezentăm și CV-ul autorului, ci să lăsăm să curgă din fagurele de miere al poeziei, către cititor, doar mierea cuvântului, frumusețea simțământului.

Din boema cetate a Brăilei, poeta și artistul plastic de excepție, Constanța ABĂLAȘEI-DONOSĂ înalță patriei din suflet – România – suavul cânt al versurilor sale, proslăvind frumusețile nepieritoare ale acesteia, sentimentul de mândrie și admirație fiind la înalte cote spirituale. Lirica delicată, imaginile picturale, culoarea așternută în versuri, denotă pasiunea creatorului de sinestezii, pasiune ce o definește pe Constanța Abălașei-Donosă, ca fiind un artist complet.

Pentru poeta Paraschiva ABUTNĂRIȚEI, din Vatra Dornei – Suceava, Basarabia – o petală smulsă din trupul de floare al țării – reprezintă statornicia visului măreț de unire a românilor de dincolo de Prut, cu ținutul străbun, pentru o multitudine de motive: aceeași frumoasă limbă străbună, aceleași obiceiuri și tradiții milenare. Poate doar astfel, românii vor împărți împreună pâinea bucuriei apartenenței la neam și vor gusta din veșnica binecuvântare a frăției.

Prin nostalgia pe care le incumbă, dorul pentru vremurile în care strălucirea satului era cu totul altfel, poeziile Marianei ADĂSCĂLIȚEI, din Dorohoi-Botoșani, poartă cu ele un vis pe care poeta și-l dorește realitate: întoarcerea către casa părintească. Pline de melancolie, versurile au o încărcătură lirică rară, textura lor fiind împrumutată din țesăturile de borangic pe care țărăncile noastre le așezau la icoane.

Poetul Petruș ANDREI, din Puiești-Vaslui, cu ale sale versuri sensibile și mature, militează cu responsabilitate și condescendență, pentru păstrarea identității naționale, în pofida globalizării, pentru respectarea valorilor naționale, îndemnând românii stabiliți departe să-și cinstească originile, oriunde s-ar afla. Titlurile celor trei poeme ale sale conțin repetitiv cuvântul român.

Poetul Stan M. ANDREI, stabilit în Liești-Galați, prin însăși natura profesiei sale de dascăl, își reînnoiește mereu credința în valorile de limbă, neam și spiritualitate românească. Lirica sa suavă, versul duios, repetă povestea țării din suflet, căreia poetul se dovedește a-i fi un vrednic soldat, fie doar și pentru simplul motiv că: În ochii vlăstarelor, cu ninsoare,/ zidit-am altar din flori și senin.

Poeta harghiteană Petronela APOPEI-IGNAT deplânge soarta românului, destin care de multe ori s-a dovedit a-i fi potrivnic, datorat poate veșnicei preumblări prin îndepărtate ținuturi pentru împlinirea viselor de bunăstare. Poeta închină o odă limbii române, iar într-un „joc-dialog” nepot-bunic, ne oferă o (cvasi)lecție de istorie, sentimentul de mândrie națională fiind mai mult decât evident.

Din Covurluiul moldovean, poeta Aneta BADEA subliniază contrastul dintre frumusețile fizice și spirituale ale României bunului simț, în flagrant contrast cu „ținuta” politichiei actuale, ale cărei interese și meschinării primează în fața oricărui interes major național. Cu un limbaj rezervat, dar cu un ton apăsat, revolta sa este justificată, fiecare român adevărat împărtășind-o, la un moment dat.

Poetul Cristian Petru BĂLAN, stabilit de zeci de ani în Statele Unite ale Americii, s-a dovedit a fi în slujba perpetuă a țării, fosta „Voce a Americii” dând glas nemulțumirilor românilor din epoca de tristă amintire. El este și în prezent interconectat cu realitatea românească, nu-și uită nicicând rădăcinile, de care se simte mândru. Profundul sentiment patriotic al său amintește de scrierile lui A. Păunescu sau de aserțiunile lirice ale lui tribunului C.V. Tudor.

Poetul maramureșean Vasile BELE dă glas iubirii sale de țară, atât prin uniforma de jandarm pe care a ales să o poarte, cât și prin versul său cameleonic, tandru și confesiv, declarându-și adorația față de limba română, de vatra strămoșească, de valorile ei nemuritoare, trecerea timpului sporindu-i prețuirea și afecțiunea resimțită.

Poeta oneșteană Mariana BENDOU – mereu în slujba Cuvântului, vehement promotor al valorilor românești – reamintește de legile nescrise ale bunului simț, ce au crescut și format generații, dar și de revolta firească la nedreptate, ce trezește românul din amorțire.

Poeta focșăneană Virginia BOGDAN, traducătoare de excepție în/din limba franceză a autorilor de pe întreg mapamondul, ridică înspre cerurile atotcuprinzătoare, rugile sale tăcute, în care amintirile vitejilor sunt ca un vers către Dumnezeu. Poezia Virginiei Bogdan este stare, simțire, adevăr, rugă, un cald și inefabil modus vivendi.

De pe minunatele plaiuri mehedințene, poetul Cornel BOTEANU, în inconfundabilul său stil memorialistico-jurnalistic, poposește – prin vers – pe minunatele meleaguri românești, pe care cresc florile câmpului stropite cu sângele eroilor. Poetul atribuie României parfumul de acasă, cea mai frumoasă aromă din lume, cea a pâinii coapte în cuptorul sacrificiului, al dăruirii și dragostei de neam. Din nefericire, jertfa supremă a înaintașilor nu mai este ridicată de contemporani la rangul său binemeritat, acela de tezaur național.

Poeta bucureșteană Isabela BRĂNESCU își exprimă încrederea că din Grupul anonim – plin de frământări și preschimbări pe care ni le oferă cotidianul contemporan – SPERANȚA va ieși triumfătoare și că românii se vor dovedi apți să-și clădească un viitor mai bun. Ruga sinceră, întru desfrunzirea de păcate și înfrunzirea cu virtutea și curajul, este mesajul său adresat sufletului credincios al românului, care a știut să facă din divinitate un scut de neînfrânt.

Din însorita Mangalie, poeta Anca BUCUR transmite un mesaj sensibil întru senină conștiință/conștiență națională, pentru propășirea și bunăstarea poporului. Revolta tacită, versurile pline de înțelepciunea cuvântului, maturitatea românului ca a ales ca verbul „a vindeca” să-i devină crez întregii vieți, fac din scrierile Ancăi Bucur întreprinderi militante… pentru libertate, egalitate, morală și adevăr.

Poetul Victor BURDE omagiază prin versul său clasic și sensibil, frumusețea și însemnătatea Albei Iulia (orașul său de reședință), cetatea sfântă a Unirii, sentimentul de apartenență la neam și limbă fiind copleșitor.

Poeta brăileană Angela BURTEA reamintește românilor că „veșnicia s-a născut la sat”, omagiază țăranul român – cel care a înfruntat vicisitudinile vremurilor și a stat la baza evenimentelor cruciale ale istoriei naționale, dar și cel căruia prezentul i se dovedește la fel de potrivnic, prin nepăsare, uitare, înstrăinare, din nefericire.

Poetul ieșean Mihai CABA, un promotor al valorilor românești prin tot ceea ce scrie, dar și prin generozitatea pe care o manifestă față de compatrioți, dedică versuri înălțătoare valorilor de patrimoniu ale neamului – Mihai Eminescu, Grigore Vieru – și lansează îndemnul de a celebra la Alba Iulia ceea ce bunicii noștri au trăit acolo: Marea Unire!

„Noul Esenin”, așa după cum este supranumit poetul clujean Cornel COSTEA, în stilul său deja consacrat, cu o sensibilitate și delicatețe aparte, își exprimă profunda nostalgie pentru prezentul mai puțin fericit, cu mai puține motive de sărbătoare, ce aduc de fiecare dată pe chipul țării lacrimi grele, izvorâte din dorul nesfârșit pentru ai săi fii plecați departe. Cinstindu-și limba, istoria, străbunii, poetului îi rămâne doar speranța, ca unică resursă de viață și putere.

Din centrul pitoresc al țării (Brașov), poeta Florentina DANU – poeta toamnelor și a iubirilor romanțate – urează un sincer La mulți ani iubită țară, încinge o ancestrală Horă de flori și își strigă îndemnul de a rămâne Români la noi în țară.

Poeta Ligya DIACONESCU, un alt promotor neobosit al limbii române, coordonatoare a seriilor antologice tematice STARPRESS în care sunt incluse nume ilustre ale literaturii contemporane de pe întreg mapamondul, ne îmbie cu cea mai frumoasă aromă din lume, cea a pâinii coapte, a Pâinii vieții – dragostea, rugăciunea, credința – în aburii căreia se pot intui momentele ce au marcat destinele acestui popor încercat, dar și dorul și nevoia reîntoarcerii acasă.

Din Iașiul multicultural, poeta Olga Alexandra DIACONU – un fin observator al valorilor reale ale vieții, idee profund confirmată de scrierile sale de tip introspectiv – explică valențele trăirii, ca atribute ale Omului: arta de a trăi, dublată de credință. Noțiunea de patrie este, în asentimentul autoarei, patria din suflet – România – Raiul însuși.

În stilul său inconfundabil, meditativ, retoric, dar și profund ancorat în prezent, poetul bucureștean, cu origini adjudene, Gabriel DRAGNEA se vădește a fi un fin cunoscător al ierarhiei valorilor, în versul său, rugăciunea îndreptându-se doar către „sfinții mei răniți” sub „ceruri înjunghiate”.

De o excepțională simplitate și vibrație interioară, lirica poetului din Caracal-Olt, Alexandru-Ioan ENACHE, zugrăvește evenimentul Unirii în nuanțele tricolore ale sufletului de român, un eveniment ce a reprezentat pentru generații întregi un Vis de neatins, rugă către o Stea, dar și un Imn al închinării.

Pentru poeta Felicia FELDIOREAN, un român neaoș stabilit în Germania, România este UN SAT, în care se cântă încă o doină de jale, pentru vremurile care au apus și care chinuie, de undeva de dincolo de amintire. O dulce, pioasă și suavă poezie despre un cânt al înstrăinării de țară, dar și de acutizare a dorului infinit pentru ea.

Pentru poeta bucureșteană Maria FILIPOIU, noțiunile de țară, neam, limbă, nu sunt altceva decât însemne ale rodirii, din sămânța miraculoasă a sufletului său românesc. Ruga sinceră pentru înfrățire, cântul Unirii, sunt doar câteva dintre instantaneele surprinse în lirica ultimelor sale poezii.

Talentatul poet tecucean Vasile Sevastre GHICAN surprinde, în culorile aprinse ale primăverii sale interioare, izvorul din care curge lumina iubirii de țară. Poetul conchide că Izvoare avem… iar Istoria – simplă ca și poporul său – definește Țara, ca pe o necesară jertfă de sine, dar și o binecuvântată jertfă comună.

O veritabilă lecție de istorie, printre aduceri aminte și rememorări inefabile, ne oferă poetul, publicistul și criticul literar Marin IFRIM din Buzău, un poem amplu în care se resimte admirația față de țară, așa cum doar sufletul sincer o poate percepe, dar și o subtilă revoltă la realitățile prezentului.

Poetul și promotorul cultural focșănean Ionel MARIN este prezent în antologia noastră cu un amplu poem dedicat țării, o trecere în revistă a momentelor însemnate ale istoriei, dar și o contrastantă analiză a prezentului, devenit din ce în ce dureros și, de ce nu, mai nedemn, prin „grija” mai-marilor zilei, o revoltă profund justificată la indiferența ocârmuitorilor pentru toate, dar și pentru cultură, în speță.

Ca de fiecare dată, prezența în proiectele Armonii Culturale a distinșilor noștri confrați de dincolo de Prut este o bucurie nemăsurată, o dovadă a unității și aspirațiilor comune ale tuturor românilor. Poeta Galina MARTEA, cu un buchet omagial, o cunună de lăcrimioare, pentru durerea tricoloră a poetei. Indiferent că face vorbire despre limbă sau despre neam, poeta resimte dorul de țară, ca pe un acut dor al românului prins de vitregiile istoriei sub umilința subjugării. Din acest dor nemărginit se naște speranța și răsare o floare, ea – România.

Un alt erudit poet basarabean, cu o activitate literară de invidiat, Nicolae MĂTCAȘ, emite, în spirit sorescian, ipoteza unui alt nume pentru România, exprimându-și convingerea că numele ei sacru al țării nu poate fi altfel decât sinonim cu poezia. În virtutea acestei idei, Prima lecție de citire… pe care ne-o oferă cu generozitate, este dovada vie a măiestriei poetului, o recapitulare a valorilor cu care acest neam a fost binecuvântat de Dumnezeu.

Tânăra poetă Alexandra MIHALACHE, din Slobozia – Ialomița, o poetă cu un palmares literar demn de admirație, ne propune un sonet și o odă, ambele exprimând sentimente de înaltă simțire pur românească, lumina eroilor martiri ridicându-se peste veacuri, mai vie, mai pătrunzătoare.

Pentru poeta suceveană Bonnie MIHALI, România este un tărâm magic, de poveste, pe care nu ai cum să nu-l iubești și căruia nu ai cum să nu-i fii loial, spre oricâte îndepărtate zări ai călători. Simplitatea și sinceritatea unui copil, statornicia și fidelitatea unui om matur, reprezintă, de fapt, înțelepciunea ce a caracterizat dintotdeauna românul.

Din frumoasa Bucovină, din ținutul magic al Dornelor, poeta Valeria MOROȘAN readuce în atenție revolta față de cotidian, față de pierderea cu desăvârșire a valorilor morale autentice, în deplin contrast cu bogățiile fizice ori spirituale ale țăranului, păstrător și creator de istorie, cu îndemnul: Opriți măcelul spiritelor treze. Acestei revolte i se opune frumusețea pământului sacru numit România, căreia poeta îi găsește o multitudine de atribute de sorginte divină.

Pentru poeta Georgeta MUSCĂ-OANĂ, din Galați, îndemnul adresat tinerilor de a nu-și da uitării originile (Să nu uiți), dar și de a reveni pe plaiurile pe care lumina vieții lor s-a aprins din neant (Chemare), sunt dovezi certe ale sentimentelor pure și înălțătoare ce o îndeamnă să scrie.

Poetul bucureștean Costache NĂSTASE dedică țării ode, în special momentului aniversar al Primului Centenar, cu mesajul că obligația sacră a fiecărui român este de a lăsa urmașilor moștenirea intactă, neatinsă și neviciată de vremuri, fără această moștenite, neputând exista identitate națională.

Din Nenciulești – Teleorman, poeta Lia Daniela NENCIU, un vehement promotor al valorilor românești atât în țară, cât și în diaspora, înalță suavul cântec al înstrăinării, al îndepărtării de plaiurile natale, de cele mai multe ori o alegere impusă. Cu toate acestea, poeta nu simte dezamăgire și nici dispreț, ci doar speranță – ultima redută a adevăratului suflet de român.

Poeta Maria NICULESCU, din București, într-un grai ușor arhaic, redă sublimul iubirii de țară, împletit cu o rugă către divin, o rugă pentru unitate, creștere, neuitare. Pământurile românești, Basarabia, sunt cântate de poetă în versuri de o duioșie evidentă.

Poetul Constantin OANCĂ, din Corodul Galaților, își exprimă, în stilul său profund meditativ, filosofic, întristarea față de masiva migrare a românilor către alte zări, dar și față de neputința de trezire din amorțire, pentru ca lucrurile să evolueze în mai bine. Prin Imnul Corodului, poetul omagiază localitatea natală, pentru care respectul și admirația filială sunt demne de admirație.

Poetul vâlcean Dan-Gheorghe OBOGEANU militează prin vers și faptă pentru unirea Basarabiei cu România, dar, în același timp, simte revolta curgându-i prin vene, o stare de nemulțumire evidentă legată de dominanța urii, a necinstei, a nonvalorii, singura cale de salvgardare fiind credința și rugăciunea sinceră și curată către Dumnezeu.

Plurivalentul om de litere ieșean Ion N. OPREA, în spiritul erudit și academic al scrierilor sale, readuce în atenție originile dacice ale poporului român, origini nobile, ce s-au transmis atâtor generații de viteji, cu îndemnul clar de a nu neglija istoria, dar mai ales greșelile ei (Holocaustul) care au schimbat pentru totdeauna cursul firesc al vremurilor.

Poeta brăileană Marioara OPRIȘAN, dascăl de profesie, explică valențele iubirii de țară, valorile vindecătoare ale acestora, îndemnând la iubire. Doar prin graiul sacru al doinelor, se pot topi farmecele nestăvilite ale urii și transforma în graiul iubirii.

Poeta Veronica OȘORHEIAN, din Sfânta Cetate a Unirii, Alba Iulia, ne propune un moment de evocare a unor personalități năsăudene și o poezie dedicată Luceafărului, în stilul său sensibil și delicat, în care se poate intui emoția puternică și curata simțire românească, izvorâtă din frumusețea sufletească a unei fiice a satului autentic, așa cum declară însăși poeta, de fiecare dată.

Pentru poeta Adina Corina PANFIL, stabilită în Italia cu întreaga familie, originară din Adjud, țara este „țară de poveste”, „cale spre iubire”, „calea spre iertare”, „parfum de pâine”. Îndemnul la deșteptare, alături de frumoasa odă pe care o dedică sărbătorii naționale, stau mărturie a neuitării, a iubirii celor plecați departe, spre împlinirea viselor lor de bunăstare.

De pe minunatele plaiuri oltenești, din Novaciul Gorjului autentic, aproape de minunile nemuritoare ale lui Brâncuși, poeta Lucia Silvia PODEANU (IN MEMORIAM), plecată demult într-o stea, privește spre Grădina de sub cer – România – căreia i-a pus chezășie viața și activitatea sa întreagă. Pământ „locuit de zei”, „țara plânsului”, a „zborului spre soare”, rămâne țara dorului, pe care Dumnezeu însuși l-a rupt din Raiul Său etern și l-a trimis pe Pământ. Un omagiu profund dedicat țării, pentru care iubim și prețuim amintirea poetei cu origini în urbea Focșanilor Vrancei milenare.

Din Maramureșul istoric, din locul unde se agață harta în cui (Sighetu Marmației), poeta Ileana POP-NEMEȘ deplânge soarta crudă a satului românesc rămas al nimănui, soartă datorată despământenirii oamenilor locului. Cântul său sensibil, cu o încărcătură lirică specială, îl readuce în suflete pe Crăișorul munților – AVRAM IANCU – exponent al năzuințelor de libertate și neatârnare ale neamului.

Din Brașov, poeta Mariana POPA ne reamintește că dorul de limbă și neam e un scut de lumină, capabil să apere în fața oricăror vicisitudini, forță din care se naște, literă, cu literă, cuvântul, iar mai apoi poezia. Frumusețea vremurilor de altădată, parfumul copilăriei, figura ancestrală a bunicului, aroma inconfundabilă de pâine trudită pe vatra străbună, iată câteva dintre valorile nepieritoare ale românului.

Un inventar mimetic, având rezonanțele unui psalm și purtând în el parfumul istoriei, realizează poetul arădean Florin T. ROMAN, pentru care dorul de țară este mai aprins ca niciodată. Poemele sale, presărate cu veritabile secvențe de istorie, omagiază figurile ilustre ce ne-au marcat devenirea și ființarea pe aceste meleaguri. Respectul față de acestea este adevărata dovadă de patriotism, spune poetul.

Din zările îndepărtatei Canade, poeta Lia Filoteia RUSE simte și respiră românește, dragostea față de istoria, tradițiile și obiceiurile românești, umplându-i ființa de un dor, pe care îl simte tot mai acut. Păstrând aprinsă în suflet icoana țării natale, poeta își simte adesea sufletul plângând a neputință, imposibilitatea fizică de a fi mereu aproape, dar renăscând speranța dulce a revederii.

Poetul Vasile RUȘEȚI, din frumoasa urbe a Oneștilor Bacăului, transmite un gând pios, de iubire și recunoștință față de tot ceea ce România reprezintă, față de datoriile sacre pe care fiecare dintre noi le are față de ea: iubire, cinste, onoare, sacrificiu de sine.

Stabilit pe meleaguri americane (Waco-Texas), luând contact cu un stil diferit de viață, cu principii ori valori morale cu totul altfel structurate, poetul Ionel SIMA, originar din Baia Mare, strigă, cu mâna pe suflet: acolo este țara mea! Deși confortul fizic îi este asigurat, disconfortul sufletesc resimțit (dorul) este mortificator. Amintirea alină, dar și chinuie, suspinul ajută, dar și împovărează.

Gheorghe A. STROIA, din Adjud, își exprimă bucuria de a fi român, dar și dezamăgirea față de prezentul din ce în ce mai greu de îndurat, vremuri în care valorile sunt complet răsturnate, iar țara din suflet cu un ochi râde, cu celălalt plânge, ca într-o perpetuă repetare a unei secvențe de basm autohton. Rămâne doar speranța de mai bine, credința că numele de român va putea fi rostit și peste multe veacuri de acum încolo.

Poetul clujean Al. Florin ȚENE, un veritabil promotor al valorilor literare și culturale românești peste tot în lume, construiește o nouă lecție de viață, în centrul căreia predomină figurile părinților, ale strămoșilor, cărora poetul le poartă alese sentimente. Unirea cu România a tuturor provinciilor românești este visul suprem al poetului, acest fapt denotându-i generozitatea și autentica-i simțire românească.

Din cetatea de scaun a Moldovei lui Ștefan, poetul și artistul plastic Konstantyn UNGUREANU-BOX, este pe deplin conștient că firea sa pământeană, mereu supusă erorii și ispitită de păcat, nu va putea supraviețui fără arma de nădejde pe care i-o oferă credința în Dumnezeu. Un plâns al mireanului în fața icoanei din chilia sufletului, o rugă făcută cu smerenie și dragoste, protejat doar de Măria sa, tricolorul!

Pentru poeta vrânceană Mariana Vicky VÂRTOSU, a fi român înseamnă în primul rând simplitate, prin bucuria fiecărei clipe sau zile, frumusețea trăirii sincere și curate, în lumina valorilor nemuritoare ale sufletului, ca sacră moștenire transmisă urmașilor. Grija zilei, preocuparea față de cele ce se scurg, așa cum nu ar trebui, sunt tot atâtea motive de a te numi român.

Pentru poeta Constanța VELCEA din Giurgiu, patria capătă o multitudine de semnificații: de la bogăție naturală, frumusețe, peisaje încântătoare, ostași viteji, inteligență nativă, până la pântecul mamei în care se zămislește continuitatea neamului. Sentimentul matern exprimat în Statornicie exprimă tandrețe, voință, putere.

Un alt poet dornean, Gheorghe VICOL, în stilul său direct de adresare, invită la cunoașterea și recunoașterea frumuseților țării, un pământ cu adevărat fermecat, în care zânele și-au făptuit minunile, vitejii și-au desăvârșit legendele, munții ori marea și-au ascuns comorile, poeziile punctând motivele pentru care sufletul simte cu adevărat mândrie.

Poeta suceveană Anișoara VLEJU abordează discret un ton liric, nostalgic, în toate versurile sale. Pe aceste tărâmuri, cuceritoare sunt simplitatea și diversitatea florilor, cărora poeta le găsește, ca unică similitudine, petalele dorului și ale iubirii de țară.

Poeziile incluse în antologie sunt diverse atât din punctul de vedere al speciilor literare abordate (elegie, odă, imn, pamflet), cât și al prozodiei/versificației, însă, indiferent dacă ele reprezintă evocări ale momentelor de substanță ale istoriei, ale unor personalități naționale/locale, ori înglobează prezentări pitorești ale realităților satului românesc, suntem convinși că toate acestea formează un întreg eclectic, debordând de simțire și curățenie sufletească. Energiile ce emană din acest întreg sunt, fără îndoială, motivante, înălțătoare, reunite într-un fluviu de pozitivitate ce inundă îndepărtatele țărmuri ale sufletului. O multitudine de doruri, vise, s-au împletit într-o furtună de curaj și spiritualitate, s-au revărsat din suflete sentimentele de adorație pe care le datorăm țării care ne-a născut și ne-a crescut, fără a uita să devenim mai buni, mai sinceri, mai curați. Considerăm că antologia ROMÂNIA, PENTRU TINE! și-a atins scopul, acela de a reuni, în jurul unui sentiment profund și autentic, inimile și sufletele nobile ale românilor de pretutindeni. O întreagă magie s-a derulat fulgerător, sub ochii noștri: MAGIA DORINȚEI DE A FI ÎMPREUNĂ.

Adresăm sincere mulțumiri Constanței Abălașei-Donosă, valoros poet și artist plastic brăilean care, cu generozitate, ne-a oferit spre ilustrarea antologiei imagini din Sfânta Cetate a Unirii – Alba Iulia – așa cum se cuvine momentului aniversar special, sub auspiciile căruia se derulează prezentul demers antologic: 1 Decembrie 1918-2018 – Primul Centenar. Mulțumim prozatoarei româno-canadiene Elena Buică, pentru amintirile din timpul lui 1 Decembrie 1918, ce readuc în suflete fiorul inefabilei trăiri a istoricului moment.

Le mulțumim, de asemenea, tuturor celor care au subscris fără rezerve proiectului nostru, animați doar de dorința sinceră de a împărtăși bucuria de a fi împreună, într-o zi de mare sărbătoare, ziua când este sărbătorită ROMÂNIA, patria inimilor noastre.

LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

LA MULȚI ANI, TUTUROR ROMÂNILOR!

Gheorghe A. Stroia

MESAJE DE LA AUTORI:

*****************************************************

Sunt Adina şi cu mare bucurie respir rânduri şi file frumos mirositoare din Antologia de poezie: România, pentru tine!”. Un vis împlinit şi un ghem de rostiri ale celor 57 de inimi în creaţii valoroase care cu siguranţă vor ajunge la urechile şi sufletul tuturor celor ce-şi iubesc bucăţica de ţară. Eu sunt una cu România şi mă bucur că mi s-a dăruit un petec pe care să pot picta raze din gândul meu. La mulți ani frumoşi tuturor! Să ne trăieşti şi să ne bucuri mereu, drag Om, Gheorghe A. Stroia, suflet cu mare valoare. Armonii Culturale este râul ce hrăneşte oraşul meu binecuvântat, Adjud.

Vă mulţumesc din inimă şi continuăm să colaborăm sufleteşte. Doamne ajută!

Adina Corina Panfil – Pomezia, Italia

****************************************************

Bună seara, George ! Astăzi am intrat în posesia volumelor de versuri ,,ROMANIA PENTRU TINE”. Îți multumesc cu recunoștință! Le-am și prezentat colegilor profesori. Toată lumea le-a apreciat și le-a admirat! Din partea mea și a colegilor mei felicitări pentru calitatea superioară a cărții !!! O ediție regalî!

******************************************************************

A apărut Antologia România pentru tine în care mă regăsesc şi eu alături de alţi autori.

Mulţumesc domnului Stroia Gheorghe pentru implicarea în acest proiect şi sunt sigură că va fi o antologie apreciată.

Alexandra Mihalache – Slobozia, Ialomița

*******************************************************************

**************************************************************************

Au ajuns și la Baia Mare. Vă mulțumesc și vă felicit pentru frumoasa realizare ! România pentru tine! LA MULȚI ANI ROMÂNIA! LA MULȚI ANI ROMÂNI ORIUNDE VĂ AFLAȚI!

Ionel Sima – Waco, Texas – SUA

********************************

Încă de ieri a ajuns și la București! O reușită editorială, un buchet de sentimente românești, un cor de glasuri strânse în pagini de carte pentru a cânta locul, tradițiile și istoria acestei țări răbdătoare și tolerante. Mulțumesc frumos Stroia Gheorghe!

Gabriel Dragnea – București

********************************

Vă mulțumim și noi pentru acest eveniment și pentru găzduire! Baftă și Doamne ajută in continuare!

Dan-Gheorghe Obogeanu, Galicea – Vâlcea

*********************************

A ajuns și la Brașov! Mulțumesc din suflet! Trăiască România! Trăiască Poezia!

Felicia Feldiorean – Germania

*********************************

Să tot fie mai departe.  Felicitări pentru munca asiduă!

Margareta Chiurlea – Anglia

*********************************

Ionel MARIN – Focșani, Vrancea

by

Referinţă Bibliografică

ROMÂNIA, PENTRU TINE! sau MAGIA DORINȚEI DE A FI ÎMPREUNĂ/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 1 decembrie 2017