Rosario Valcárcel
Poeme/ Poemas
(Traducere: Mirela-Ioana Dorcescu)
Am stins luminile
Dragostea dispăruse de mult
îngerul păzitor era un căpcăun
cu colți uriași. El îmi sfâșia măruntaiele,
își înfigea dinții-n sfiiciunea mea.
Scormonea în mormintele putrede,
căuta mai adânc în inima mea.
Asculta prevestirile cerului,
superstiția eclipsei.
Vorbea cu morții.
Capul meu dănțuia, îi imita pe derviși,
înnodându-se şi deznodându-se,
ca într-o simfonie,
în lumina tulbure, în frivolele
nopţi în erupţie,
Supusă metamorfozei despărțirilor,
ochilor de rocă,
florilor mucegăite, furiilor rebele,
am stins luminile.
Și m-am îndepărtat de lavele aprinse,
de oameni care adie a spaimă.
(Apagué las luces
Hacía tiempo que el amor se había ido,
que el ángel de la guarda era un ogro
de grandes colmillos. Arañaba mis entrañas,
mordía mi ternura
Escarbaba en las tumbas podridas,
buscaba más adentro de mi corazón.
Escuchaba los augurios del cielo,
la superstición del eclipse.
Hablaba con los muertos.
Mi cabeza danzaba, imitaba los derviches
en una sinfonía anudándose y desanudándose
en la luz turbia en las frívolas
noches en erupción
Sometida a la metamorfosis de los adioses,
los ojos de las rocas,
las flores enmohecidas, las cóleras insumisas.
Apagué las luces
Y me alejé de las lavas ardiendo,
de las personas que huelen a miedo).
În tranșeea învinsului
Tu, păstor în stâncării, ce tranzitai
cărări de-argilă, cu bălegar de capră:
lasă păsările moarte să reverse
asupra patului meu darul cântecului tău de leagăn.
Tu – țăran ce sărbătoreai zvâcnetul
ugerelor, zeitățile plopilor,
anotimpurile, cadavrele ce încetează să respire
– nu-mi lăsa viața să se hrănească din plânsul
pe care nimeni nu-l poate auzi.
Tu, bărbat al meu, în tranșeea învinsului,
mi-ai spus: mi-e frică de confidenți:
ei tiranizează lăuntrul,
amuţesc cuvântul, smulg viaţa.
Pluton de execuție sunt ei, călăii.
Nu te teme, suflet pereche, suflet pereche.
Te voi despărți de soare și de grâu,
de ceapa amară care-a hrănit
vise de dreptate și zori de libertate.
În penumbră, eu, Josefina, îți voi îngădui
să-mi atingi veșmântul, să încerci desfătarea frisoanelor,
a temerile acelei prime iubiri,
în care tu scăldai focul steril al vieții.
Suflet pereche, suflet pereche…
(En la trinchera del perdedor
Tú, pastor en peñascales, que transitabas
senderos de arcilla con boñiga de cabras:
deja que los pájaros muertos derramen
sobre mi lecho el regalo de tu arrullo.
Tú –campesino que festejabas el manar
de las ubres, las deidades de los álamos,
las estaciones, los cadáveres que se detienen a respirar
– no dejes que mi vida se nutra del llanto
que nadie pueda oír.
Marido en la trinchera del perdedor,
me dijiste: tengo miedo de confidentes
que tiranizan las entrañas,
enmudecen la palabra, arrebatan la vida.
Pelotón de fusilamiento, ellos, los verdugos.
No temas, compañero del alma, compañero,
te despediré del sol y los trigos,
de la amarga cebolla que alimentó
sueños de justicia y amanecer de libertad.
Y en la penumbra, yo, Josefina te dejaré
rozar mi vestido, disfrutar los escalofríos,
los miedos de aquel primer amor,
en que chapoteabas el fuego estéril de la vida,
compañero del alma, compañero).
Traducción al rumano: Mirela-Ioana Dorcescu
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..