Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » ROSTUL VERII -Pompiliu Cretu

ROSTUL VERII -Pompiliu Cretu

ROSTURILE VERII

Deasupra infiniturile tăcerii,
jos holdele cu boaba aurie,
arsă de foc în iadul din câmpie
se coace pâinea în cuptorul verii.

Prășesc cu sârg în arșița amiezii
mâini obosite de asprimea sapei,
trudit din greu este bobul speranței
și va rămâne-n veci esența vieții.

Pârjolul pedepsește iarăși glia
stropi de sudoare răcoresc pământul,
o mână aspră netezește chipul
și sapă mai departe…datoria.

Priviri pierdute pe vipia verii
văzduhul neclintit nu îl petrece,
vântul tăcea,dorințele-or să sece
tot așteptând din cer umbrele serii.

Deasupra candelabre-n infinituri
mai jos trudite mâini visează sapa,
în loc de ploi sudoarea este apa
și lacrima căzută-n asfințituri.

 

dr. POMPILIU CREȚU

Facebooktwitterby feather