Eugen Serea
Rugă de toamnă
Dă-mi, Doamne, lacrimi dorului de Rai
În toamna ca o temniță a firii;
Precum pădurea, efemerul strai
Să-l schimb, tăcut, cu aurul Ivirii…
Apleacă-mi duhul stâncii de granit,
Ca ea să stau în starea de-nchinare,
În lumea ca un pântece de chit
Să-i frâng Ninivei țărmul meu de mare…
Și umerii îmbracă-mi-i în Har,
În minte cer și-n inimă dă-mi soare,
Din nehotar prin Marele Hotar
Să trec și eu, în zbor, către Ninsoare…
( vol.Călărețul Ultimei Umbre)
by