RUGĂ LA SCHIT
Se tânguiesc clopote-n poalele serii
luminile-și sting lumânări în apusuri,
ecoul se frânge de zidul tăcerii
prin vechi mânăstiri adâncite-n eresuri,
Corăbii -n deșerturi cu colburi și tină,
năluci alungate de cețuri pe creste,
pe-a căror catarge cu cruci se animă
cohorte de îngeri cu dalbă poveste.
Cetăți cu destine ascunse în mituri
și sfinții pioși murmurând acatiste,
întinși peste ziduri cu lungile chipuri
mișcate de pala din candele triste…
Litania nopții în cor o șoptește
mici umbre -n sutane roind prin altare,
prin sfeșnice ceară la morți se topește
iar fumul ce urcă e plin de mistere.
Rădăcini de strămoși răscolesc peste gând,
clopote bat rar,toaca cheamă-n neștire,
răspund voci din eter,peste vremuri trecând,
doar în rugă și schit vei găsi mântuire!