Ploua cu Lumina in inima mea de cristal
Si sufletul isi canta oda nemuririi
prin care lacrima de stea
Si-a oprit cantul ei si s-a impodobit cu bucuria din oceanul infinit al strainului
Care mi-a redat tihna vietii
Oda tie straine,
Porumbelul imaculat si-a rescris povestea
Si odata cu ea Lumina si-a impodibit vrednicia din mine
In toata plenitudinea ei,
Iar eu am devenit una cu aceasta maretie
Privighetoarea isi canta trilul
In codrul in carea linistea a cuprins fiecare vietate
si totul a incremenit in timp
Pe cand chipul din lemnul cioplit si-a manifestat in culcusul adanc al inimii mele
Maretia-i de Glorie si Culoare
Prin care explozia de Raze Celeste a amutit zarea
Si reverberatia Cuvantului nerostit isi manifesta
Puterea intrupata si materializata intr-utotul
Undeva in departare un scancet de copil se aude,
iar clopotele catedralei anunta in surdina Venirea LUI
Ingerii oameni isi reflecta in toate cele patru zari coplesirea si onoarea….
Mandala unitatii sefirotilor isi picteaza pe cerul palnetei unicornul pacii si adoratiei sfinte
Toate sufletele sunt cuprinse in acelasi intreg
Ma retrag incet si adulmec mesajul
Pe cand trambitele serafimice anunta sosirea
Incet imi zaresc umbra aproape inexistenta cuprinsa de o Lumina Regala
,Care ma contopeste odata cu Ea si ma absoarbe in eternitate….
Devenind una cu ea si cu tot ce exista sub ape, sub soare si intreaga creatie
Multumirea devine o soapta care se pierde undeva in asfintit
Iar rugaciunea se transforma in sfesnice aprinse ce cuprind intregul nat…
O Putere navalnica imi cuprinde fiinta
Si se topeste in sufletul meu
ca mai apoi sa se reverse peste lume si tot ce este viu
Lemnul chipului cioplit se trezeste incet la viata
…si ca o palpataie la inceput, se intensifica si cuprinde in ondularea ei
lumi, oameni si stralucirea ei inviaza tot ce aparent nu mai avea viata…
Ploaia de stele se revarsa din plin peste pamantul adormit
Oamenii isi alunga somnul tacerii , iar uimirea devine inaceptata…
Buimaciti de preaplinul Iubirii in care s-au pierdut ca niste intrusi
Ratacesc prin imensitatea de culoare si radiante celeste
Care mai nu de mult era o ploaie atat de blanda si inofensiva…
Strigarea mea cuprinde cele patru zari
In umplerea cu Duhul Aripilor de Lumina
Am poposit din nou in adancul inimii mele
Unde pentru o clipa soapta Christului Paradisiac
Mi-a mangaiat tacerea oprind timpul care nu mai avea nici o putere
In mijlocul Ploii de Lumina
Rugaciunea a devenit o simpla multumire
Iar corul angelic in care osanalele isi exprimau maretia
Isi incepuse ritualul sacru al nemuririi eterne
Ma regasesc alauta in care vasul cu alabastu
isi incepe menirea
Pasesc descult pe pamantul umed
Iar urmele pasilor tai imi trezeste acel sentiment puternic de ACASA
Imi intorc privirea pentru o clipa
si ochii mei inmarmuresc intr-un punct al orizontului
Unde MINUNEA prindea din nou viata
Cuvantul s-a intrupat
Si Maretia LUI SI-A ARATAT AUTOIMPUTERNICIREA DE SINE
Era cat se putea de real si viu…..
Strainul Christ isi incepu-se
Periplul Sau prin lumea adormita
Unde Potirul abundentei si-a anuntat Venirea in ceas de noapte
Candelele isi pregatsc mirul ales
…In noaptea sfanta unicornii isi anunta si ei ofrandele lor
Iar oamenii incet isi pregatesc trezirea…..
La poalele muntelui sfant
Pe cand prima raza de Lumina isi prevesteste darul ei
Sufletul meu isi canta Oda innobilarii lui,…
…ea cuprinzand toata suflarea si innobiland pe rand fiecare suflet din Mandala Fiintarii
A planetei si a Creatiei….
prin care CREATORUL EI SE EXPRIMA SI SE CONTOPESTE IN FIECARE CLIPA!
Dar din dar se face Lumina!
Cu inima buna