20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI

SIBIANA MIRELA ANTOCHE – INTERVIU CU SCRIITOAREA ADRIANA RUȘĂȚEANU, BUCUREȘTI


SMA: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască, ne puteți spune câteva lucruri despre dumneavoastră?

AR: M-am născut și am crescut în București și sunt singurul copil al părinților mei. Am terminat liceul Iulia Hașdeu apoi am urmat Facultatea de Drept. Am fost căsătorită apoi am divorțat și din motive independente de voința mea, nu am copii.
De mic copil mi-a plăcut să citesc. Citeam seara târziu, până spre dimineață, apoi plecam la școală. Îmi plăcea să merg la Biblioteca școlii să îmi iau cărți. Îmi amintesc ce mult îmi plăcea mirosul de cărți și câte ore pierdeam printre rafturi alegând cărțile. Plăcerea de a citi am moștenit-o de la mama care citea carte dupa carte, apoi mi le dădea mie. La 18 ani am citit toata opera lui Balzac, apoi am trecut la Dostoievski. Citeam poezii și eram îndrăgostită de poezia marelui nostru poet Mihai Eminescu. Cărțile m-au însoțit de-a lungul vieții. Îmi amintesc că am mers cu părinții la o grădină de vară și am văzut filmul ,, Winnetou”. Atât de mult mi-a plăcut și am fost atât de fericită când mama mi-a pus în mână cele 3 volume Winnetou. Nu uit nici acum cum le-am citit pe nerăsuflate și părerea de rău că am terminat ultimul volum. Am plâns când a murit Winnetou de parcă murise fratele meu. Durerea aceea a fost o emoție adevărată. În inima noastră este loc pentru atâtea emoții! Vara aceea a fost ca o cutie cu bomboane de ciocolată frumos ambalate. Am obiceiul de a reciti o carte de foarte multe ori. O citesc cu aceeasi plăcere. La început mă concentrez asupra întregii cărți, apoi o reiau pe personaje. De fiecare dată descopar ceva nou. Nu mă satur niciodată să recitesc un roman care mi-a plăcut. De aceea nu mă simt niciodată singură. Pentru mine cărțile sunt prieteni de nădejde.

SMA: Citindu-vă biografia mi-am dat seama că, în fața mea, am un scriitor cu o activitate literară complexă! De când pasiunea pentru scris? Este talent nativ sau moștenire de familie?
AR: Cred că ambele. Știu că în familia maternă un frate al mamei care a murit foarte tânăr, scria poezii. Nu l-am cunoscut. Mama este al zecelea copil în familie, iar acest frate a murit când mama era mică. Îmi amintesc că în ora de română am scris o povestioară pe care nu am arătat-o nimănui. Eram în școala generală. Apoi în clasa a noua, am scris prima poezie. Nu am arătat-o nimănui. Pe la 18-19 ani am început să scriu mai consistent. Prima mea poezie de la această vârstă, a fost ,, Frunze în dar”, poezie pe care m-am încumetat să o citesc mamei. A plâns și a zis că nu crede că eu am scris așa ceva. Pe urmă a realizat că era foarte posibil ca eu să o fi scris și m-a încurajat să mai scriu. Le scriam pe foi și le aruncam. La vremea aceea nu prea acordam importanță. Erau stări pe care le așterneam pe hârtie. Mama le-a strâns și mulți ani mai târziu, în volumul meu de debut se regăsesc și câteva din acele poezii, rectificate, înbunătățite ținând cont că fuseseră scrise la 18 ani iar primul volum de poezii l-am publicat în anul 2019. Cred că în toți acești ani poezia s-a copt în sufletul meu apoi a cerut să iasă la lumină.

SMA: Povestiți-ne despre debutul literar!
AR: Dacă nu aș fi îndrăznit puțin câte puțin să scriu poezii și să le postez pe facebook, probabil că nici în ziua de azi nu aș fi avut un debut literar. Spre surprinderea mea am început să am cititori și colegii, prietenii, reali și virtuali, m-au încurajat să scriu. La un moment dat o colegă mi-a zis că dacă nu public îmi caută ea editură și le dă la tipărit. Poeziile mele au fost atât de bine primite, multe dintre cititoare spunându-mi că se regăsesc în poezii și că le vindecă sufletul. Eu însămi mă vindecam prin poeziile pe care le scriam pentru că era o exteriorizare a sufletului meu, a durerilor, iubirilor, dezamăgirilor trăite de care aveam nevoie să mă eliberez. După fiecare poezie scrisă mă simțeam ușoară, eliberată de suspinul sufletului. Astfel că am căutat o editură și după mai multe căutări m-am oprit la editura Art Creativ condusă de d-na Daniela Toma, cu mare dăruire, profesionalism și caldura. Cei care publică la această editură devin o mică familie așa cum s-a întâmplat și în cazul meu, fiind adoptată imediat. Am publicat primul volum de poezii intitulat ,, PERLE” și am făcut lansarea la Palatul Șuțu în anul 2019. Ca orice început, a fost puțin mai greu. Nu știam multe. Nu știam, printre altele, cum să le așez în pagină, dar cu ajutor din partea Danielei Toma, am reușit. Am avut mari emoții. Lansarea a fost un succes și un spectacol. Am avut invitați artiști de renume internațional, cum ar fi soprana Arlinda Morava, Mezosoprana Adriana Alexandru de la Opera Română, două prietene dragi inimii mele care mi-au făcut o lansare de neuitat. Am avut sala plină de colegi, prieteni reali precum și prieteni virtuali pe care i-am cunoscut cu această ocazie.

SMA: Scriitorii sunt adesea asociați cu persoanele singuratice sau care trăiesc intens propria lor singurătate, fie ea în doi! Există vreun adevăr în această zicere?
AR: Nu pot spune despre mine că sunt o persoană singuratică. Am mulți prieteni și îmi place să ies. Am o viață socială activă. Dar recunosc că atunci când sunt singură nu mă simt deprimată. Îmi place să petrec timp cu mine. Îmi place să ascult muzică, să mă uit la filme, să citesc, să scriu. Singuratatea este o stare de meditație de care toti avem nevoie. Ador să stau singură într-o cafenea, să urmaresc forfota din jur iar eu să tac și să privesc. Îmi place să scriu când îmi beau cafeaua sau să ascult muzică. În momentele de singuratate am timp să mă plec asupra mea. Am timp să mă rog, să privesc oamenii în tăcere, să le urmăresc expresia feței, încercând să pătrund în sufletul lor să vad dacă în spatele zâmbetului sunt fericiți. Ma doare să constat că nu sunt fericiți. Foarte rar mai văd un om fericit. Nu mă sperie singurătatea. Au fost momente în ani când de ziua mea eram singură. Un moment perfect pentru a mă scoate în oraș, a-mi cumpăra un cadou, a mânca ceva bun și a vedea un film. Un om care se are pe sine, nu este niciodată singur. Apoi am familei și mulți prieteni. Cu toate acestea am momente când fug singură la munte doar pentru că am nevoie să îmi aud gândurile și să mă odihnesc.

SMA: Ce ați simțit atunci când ați publicat prima carte? Ce sentimente v-au încercat?
AR: Am plâns. Prima dată am plâns când, deschizând facebookul, am văzut coperta cărții mele și câteva rânduri de întâmpinare din partea editoarei mele. Dădusem manuscrisul la editură dar Daniela nu îmi spusese că era gata. A fost o surpriză atât de mare, încât am început să plâng instantaneu. În acel moment visul meu devenise realitate. Apoi a venit lansarea cu alte lacrimi și emoții. Am avut emoții atât de mari, încât am stat în sală pe primul rând cum stai la spectacol: am fost un spectator care a stat cu spatele la public și care își privește propria lansare. M-am ridicat la sfârșit și mi-am făcut curajul să mă întorc cu fața la public și spre surprinderea mea, am vorbit liber fără să mă bâlbâi. A fost un moment foarte special pentru mine mai ales că nu il visasem. Scrisul nu este obiectul muncii mele. Chiar nu mă gândisem să scriu și să public, dar acest volum de poezii s-a născut singur, ca un copil care vine după un travaliu. Nu poți împiedica nașterea lui o dată ce a început să se nască. Toți cei din jurul meu m-au asistat la naștere. Unii m-au încurajat să scriu și să public, alții m-au ajutat să obțin sala pentru lansare, alții au cântat la lansarea mea, Daniela Toma a vorbit foarte frumos despre cartea mea. M-am simțit minunat și am căpătat încredere să scriu în continuare, văzând atâția oameni care veniseră pentru mine, unii chiar din provincie. Mi-am văzut evoluția de la avortul spontan așa cum am fost declarată, nascându-mă cu 850 grame, la doar 6 luni, la femeia adultă și bogată sufletește care devenisem între timp.

SMA: Aveți un loc anume unde vă așterneți gândurile?
AR: Am un caiet, sau pe pagina de facebook, am un blog persoanal pe care încarc periodic poeziile scrise.

SMA: Până la momentul interviului câte volume aveți tipărite?
AR: Am două volume și încă 5 în coautorat, alături de alți scriitori. Am publicat și în două antologii. Trebuia să mai public două volume de poezii și un volum de proză, dar a venit pandemia iar în primăvara anului acesta, 2022, a murit tatăl meu, astfel că toate proiectele mele au fost amânate. Moartea tatălui meu mi-a zdrobit sufletul, mi-a tăiat aripile, mi-a stins toate luminile. Am nevoie de o perioadă în care să mă refac, să ies din durerea care m-a copleșit. Această durere o împart cu mama mea care după 60 de ani de căsnicie s-a trezit singură. Suntem doua tristeți într-o casă.

SMA: În afară de scris, legat tot de literatură, mai faceți și altceva? Considerați scrisul o meserie din care se pot câștiga bani?
AR: În afară de scris sunt avocat în Baroul Bucuresti și fac această profesie cu pasiune. Probabil din scris se pot câștiga bani. Eu nu am auzit pe nimeni sa fi câștigat. Din păcate văd tot mai multe cărți uitate pe raft. Nu prea se mai citește, cei tineri au alte preocupări și asta este rău pentru că cititul dezvoltă lumea interioară, imaginația, vocabularul. Asist la deteriorarea limbii române. Tinerii vorbesc monosilabic, scriu greșit folosind prescurtări de cuvinte. Îmi pare rău că ei nu cunosc emoția pe care o simțeam eu și alții din generația mea, atunci când intram într-o bibliotecă. Abia așteptam să ajung acasă să citesc .

SMA: La care editură v-ați tipărit cărțile și de ce o considerați preferata dumneavoastră?
AR: Am publicat la ART CREATIV, și voi publica tot acolo pentru că, așa cum am spus, suntem o mică familie. Am fost tentată ca urmatorul volum să îl public la altă editură, dar am revenit asupra deciziei, și voi publica tot la Art Creativ. Daniela Toma este o persoană cu totul specială și încă vreau să stau sub aripa ei. Știe să facă niște lansări deosebite, pline de căldură. Lansările ei sunt ca un spectacol. Nu sunt deloc plictisitoare.

SMA: Participați la evenimente sau cenacluri literare? Sunteți membru al vreunei asociații sau uniuni de creație din România sau din afara țării?
AR: Particip atunci când pot. Profesia mea nu îmi lasă prea mult timp liber. Am câștigat și premii, am publicat și în reviste. Am recitat la cenacluri.

SMA: Se scrie mult și lucrul acesta îl cunoașteți și dumneavoastră! Există piață de desfacere în România? Cărui segment de public vă adresați?
AR: Se scrie mai mult decât se citește , din păcate și asta o spun văzând cultura generală a generației tinere, modul în care se exprimă, lipsa de educatie, vocabularul dezastruos. Din fericire avem și tineri eminenți. Din păcate, nu atât de mulți, deși suntem un popor cu miere pe buze și simțul umorului. De când avem acces la alte mijloace de a petrece timpul liber, cititul nu mai este pe primul loc. În metrou vezi oamenii cu nasul în telefon, rar vezi pe cineva cu nasul într-o carte. Când vezi pe cineva cu o carte în mână, parcă vezi o fosilă din cretacic.

SMA: Sunteți o scriitoare consacrată! Unde vă pot găsi cititorii activitatea literară și de unde vă pot cumpăra cărțile?
AR: Cred că editurile ar trebui să își promoveze scriitorii. Mai ales pe cei necunoscuți. Nu trebuie să moară un poet pentru a deveni valoros. I-ar prinde bine și lui puțină recunoaștere încă din timpul vieții. Pe urmă degeaba dăm numele lui unei străzi. Mi-au apărut cărți la librării online și la târgul de cărți. În prezent nu mai am nici o carte din cele publicate, deci ar trebui să mai scot niște volume spre vânzare. Cărțile se pot comanda și de la mine. Mai am mult până să devin o scriitoare consacrată. Dar îmi place drumul pe care îl parcurg. Mai ales pentru scriitorii tineri este greu să se afirme, deorece editurile nu publică decât scriitorii foarte cunoscuți.

SMA: Este scrisul o formă de eliberare emoțională a sufletului? Vă simțiți împlinită la finalul oricărui manuscris?
AR: O, da! Mă simt ca pământul după o ploaie de vară. Mă încarcă cu emoții noi, după ce le-am pus în versuri pe cele trăite.
,, Caut ceva, un vis, o scânteie/ Într-o lume rece să rămân femeie”. Poezia mă trădează. Sunt o romantică și o persoană optimistă indiferent de circumstanțe.

SMA: Cum vă alegeți temele sau ele vă aleg pe dumneavoastră?
AR: Scriu din trăirile personale sau mă inspiră poveștile celor din jurul meu. Și aici pot spune că profesia mă ajută mult. Știu multe povești. Nu îmi aleg temele. Uneori scriu poezii patriotice, alteori poezii cu teme sociale sau religioase. Scriu pamflete, pentru că multe situații sunt hilare dacă știi să vezi latura umoristică. Mă impresionează până la lacrimi bătrânii acestei țări, atât de vitregiți de soartă și lipsiți de cele necesare, marginalizați și uitați de Statul pentru care au muncit o viață. Uneori aș vrea să nu ies din casă doar ca să nu îi văd cerșind. Nu sunt atât de bogată încât să pot să-i ajut pe toți. Scriu poezii de dragoste. Scriu despre viață, despre moarte, despre ploaie, despre toamnă, despre renaștere, despre iubirile ascunse într-o ceașcă de cafea, despre mine și despre restul lumii.

SMA: V-a trecut prin minte, vreodată, să renunțați la scris? Și dacă da, ce v-ar fi determinat?
AR: Îmi este imposibil să renunț. Foaia albă mă atrage ca un magnet încă din copilărie. Nu am tracul scriitorului care se așează în fața unei foi albe și goale. Eu abia aștept să o pictez cu litere. Apoi scrisul este o formă de exprimare. Eu nu sunt o persoana introvertită de fel. Iar poezia este un strigăt. Nu ai cum să o împiedici.

SMA: Considerați necesar întroducerea în manualele de literatură a poeziei și prozei contemporane?
AR: Da. Neapărat! Dar proza și poezia contemporană de bună calitate și cu condiția de a nu scoate clasicii din manuale. Avem atât de mult de învățat din cărți. Eu încă învăț. Din păcate nu înțeleg de ce se pune la colț poezia clasică în detrimentul celei moderne? Am avut ocazia să aflu părerea unor reprezentanți ai Uniunii Scriitorilor din care rezulta că poezia lui Mihai Eminescu este demodată. Bietul Eminescu îl și văd cerându-și scuze că nu se ridică la valoarea poeziei moderne de astăzi. Eu cred că poezia nu se demodează niciodată. Nu anulezi marii clasici ai literaturii pentru că acum este la modă o poezie care de multe ori nu știi ce vrea să spună, fiind trivială, fără sens, fără rimă, singura calitate fiind aceea că este modernă. Se poartă poezia cu tentă sexuală care văd că a câștigat și niște premii în detrimentul unor poezii superbe. Mă îngrijorează că ne pierdem eleganța și bunul gust. Poezia trebuie să fie melodioasă precum un cântec. Am citit poezie modernă în care am găsit doar o aglomerare de cuvinte și cam atât. Nici să nu îți treacă prin minte să pierzi vremea să încerci să afli ce a vrut să spună poetul!
Am citit poezie modernă bună din care înțelegi ceva și rămâi cu ceva. De când poezia clasică e desuetă? Și cu toate acestea membrii Uniunii Scriitorilor nu mai agreează poezia clasică, ci o vor pe cea modernă descalificând atâția poeți de valoare și scrierile lor și tăind șansa unor poeți aflați la debut de a se face cunoscuți. Nu ai nici o șansă să publici într-o revistă a Uniunii, dacă nu scrii poezie modernă. De când poezia trebuie să îmbrace doar o singură formă? Poezia este atemporală. Dacă poezia clasică nu mai este la modă, ce facem cu Adrian Păunescu, Mihai Eminescu, George Bacovia, George Coșbuc, Ion Minulescu, etc? Până la urmă ceea ce contează este votul cititorului. Poezia se adresează lumii și este un menuet, un tril, o bătaie de inima. Nimeni nu are dreptul să o cenzureze pentru ca nu mai este modernă. Este modernă cea cu tentă sexuală până acolo încât să fie premiată? Atât de mult am decăzut moral?

SMA: Ce mesaj aveți pentru tinerele talente?
AR: Nu vă opriti! Fiecare poezie își are cititorul ei. Puneți-vă sufletul pe hârtie. Săpați în adâncurile voastre precum sapă căutătorii de diamante. Nu renunțați să scoateți din voi tot ce este mai bun pentru a oferi celorlalți. Citiți mult, învățați deoarece cultura este ceva ce nu vă poate lua nimeni și în același timp vă departajează. Studiati cât puteți de mult. Nu vă lăsați descurajați de un eșec. Perfecționați-vă talentul dăruit de Dumnezeu spre bucuria voastră și a semenilor. Prin voi se păstrează tradiția acestui popor, spiritul lui viu, chiar dacă se încearcă pe toate căile anihilarea lui.

SMA: Ce proiecte de viitor aveți?
AR: Să dau la tipar cele două volume de poezii și cel de proză, după ce mă vindec de moartea tatălui meu și reînvăț să merg fără el.

SMA: Perioada tumultuoasă prin care trecem v-a afectat în vreun fel activitatea literară și dacă da, în sensul pozitiv sau negativ?
AR: Dacă mă refer la pandemie, m-a afectat și pozitiv și negativ. Cât am stat închisă în casă timp de 3 luni, am scris, am corectat, m-am odihnit, am stat cu familia. Aveam mare nevoie de odihnă! Din alte puncte de vedere m-a afectat negativ, în sensul că nu mi-am văzut prietenii, a apărut o distanțare între noi de parcă ne era teamă să ne îmbrățișam, o scindare între oameni datorită părerilor diferite. Pandemia a scos ce este mai urât din om. A scos la iveală lipsa de toleranță, aroganța unora de a nu permite altora să aibă păreri diferite de ale lor. S-au stricat prietenii sau mai bine zis, s-a ales grâul de neghină. Dar va trece și asta, deși nu îmi plac vremurile spre care ne îndreptăm.
Dacă mă refer la război, acesta aduce o stare de tristețe, de insecuritate. Simți că totul se poate sfârși într-o clipă. Oamenii nu sunt pregătiți pentru război. Avem nevoie de pace, de liniste, de iubire. Cred că avem loc sub soare fiecare fără să deranjăm pe nimeni. Cred că dorința de putere este cea care îi împinge pe oameni la război. Este loc pe acest pământ pentru toți. Lipsa iubirii de Dumnezeu și de aproapele nostru duce la război și la ură. Nu mai știm să fim toleranți deși afirmăm că suntem un popor creștin. Am devenit aroganți și avizi de putere, deși Dumnezeu ne-a creat să trăim în pace și iubire. A plătit un preț atât de mare pentru noi prin jertfa Domnului nostru Iisus Hristos. Nu meritam această jertfă!

SMA: La final de interviu, vă rog, lăsați un gând pentru cititori!
AR: Va iubesc! Și nu uitați că nu sunteți niciodată singuri. Dumnezeu ne iubește pe toți!


Sibiana Mirela Antoche,
jurnalist, membru U.Z.P.R.

by

Referinţă Bibliografică

20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI: SIBIANA MIRELA ANTOCHE – INTERVIU CU SCRIITOAREA ADRIANA RUȘĂȚEANU, BUCUREȘTI/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 11 noiembrie 2022