20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI

SIBIANA MIRELA ANTOCHE – INTERVIU CU POETA VIORICA FLOROIU, BOLOGNA, ITALIA

SMA: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască, ne puteți spune câteva lucruri despre dumneavoastră?
VF: În primul rând țin să vă felicit pentru inițiativa acestui proiect, și dați-mi voie să vă mulțumesc pentru invitația de a mă alătura colegilor de condei, fiind o mare onoare pentru mine. Satul în care m-am născut și am copilărit, copilăria lui Creangă, se numește Știoborăni, com Solești, jud.Vaslui. În anul 1968, 12 iunie, măicuța m-a adus pe lume, împreună cu sora mea geamănă, care mi-a fost încă din copilărie, îngerul meu păzitor. Provin dintr-o familie de oameni simpli de la țară, cu credință în Dumnezeu și cu multă dragoste pentru pământ, oameni, tradiții și obiceiuri. Am avut o copilărie frumoasă, crescând în pace și armonie alături de cele două surori și un frate. Părinții noștri erau calzi și iubitori și ne-au transmis încă din copilărie dragostea pentru pământul strămoșesc și respectul pentru cei cu care interacționăm. Uneori erau triști și ne povesteau amintiri din copilăria scurtă a primului născut din familia noastră, primul născut al lor, care a murit la vârsta de 7 ani. Datorită vremurilor în care am trăit, posibilitățile părinților noștri erau limitate, neavând puterea necesară de a ne putea oferi șansa să ne continuăm liceul, la terminarea clasei a-X-a, am fost repartizată cu sora mea, de la Liceul Industrial Codăești, la Șantierul Naval Giurgiu, cu un contract pentru cinci ani, în meseria de sudor. Acolo am urmat liceul seral și în același timp școala populară de canto, muzică populară. Am cochetat câțiva ani cu pasiunea noastră pentru folclor, colaborând cu formația Doina Dunării, ca artiste de muzică populară, sub bagheta dirijorilor Paul Gușă și Marin Ghiocel, doi Maeștri, de la care am învățat foarte mult, ducând mai departe cu mândrie, cântecul și portul nostru popular, din zona Moldovei. Viața m-a purtat în multe locuri frumoase. M-am căsătorit, am o căsnicie fericită și o fiică minunată, care mi-a dat putere să lupt cu greutățile și lipsurile vieții. Iubesc viața și o trăiesc în fiecare zi ca și când ar fi ultima, fiind în căutarea frumosului care îl găsesc în orice și oriunde. Am fost în continuă mișcare, drumul meu prin viață nu a fost mereu presărat cu flori și am fost pusă de multe ori în situația de a mă lupta până am învins. M-am transferat cu familia în orașul Reșița unde mi-au rămas multe amintiri în casa pentru care am făcut multe sacrificii. Aici am cunoscut tradițiile și obiceiurile din zona Banatului învățând să dansez brâul bănățean. Ca mulți semeni de-ai noștri, am fost nevoiți să lăsăm pământul Sfânt și să luăm calea pribegiei. Trăiesc și muncesc în Italia, o țară frumoasă cu oameni minunați, dar mă întorc mereu cu drag la Iași, la soțul meu, unde ne-am cumpărat casă, și acolo ne vom retrage cât mai curând. Glasul pământului mă cheamă acasă, acolo unde m-am născut, crescut și format ca om. Am avut ca orice om vise pe care le-am închis în cutia cu speranțe, neavând timp să m-i le îndeplineasc, pentru că valul vieții m-a obligat să pun în primul rând, munca pentru traiul de zi cu zi. M-am oprit din zbuciumul vieții la frumoasa vârstă de 50 de ani. Am deschis cutia unde aveam scrise câteva cântece. Am încercat să le transform în poezii. Unele au ieșit foarte frumoase altele mai puțin, dar nu m-am descurajat și am pornit pe drumul spinos, dar foarte frumos, al poeziei. Practic, am deschis cutia patimii pentru poezie.


SMA: Citindu-vă biografia mi-am dat seama că, în fața mea, am un scriitor cu o activitate literară complexă! De când pasiunea pentru scris? Este talent nativ sau moștenire de familie?
VF: Pasiunea mea pentru scris o am din copilărie. Imi plăceau orele de limba română când aveam ca temă ,,Compunere.” Îmi foloseam imaginația și îmi ieșeau foarte frumoase. Am visat mult timp să scriu romanul vieții mele, dar deocamdată mă concentrez asupra poeziei. Doresc să profit de fiecare clipă de imaginație, de timpul care îl am la dispoziție, să fac poezie de calitate. Consider, că pentru mulți dintre noi, niciodată nu e târziu ca să ne îndeplinim visele și să facem ceea ce ne dorim cu adevărat. Cu multă muncă, perseverență, și curaj, o piatră șlefuită devine strălucitoare.

SMA: Povestiți-ne despre debutul literar!
VF: Am început să scriu poezii la vârsta de 50 de ani, și le-am postat pe rețelele de socializare. Am primit invitații să-mi trimit poemele la diverse antologii, și pot să spun că debutul meu literar a fost la editura e’Creator, condusă de Dl. Ioan Romeo Roșianu, pentru care am un deosebit respect. Am trimis poemele mele aproape la toate antologiile create de e’Creator: Antologia ,,Primăvara sentimentelor”, ,,Vara sentimentelor”, ,,Iarna sentimentelor”, ,, Flori (i) le poeziei,” ,,Emoții de vară”, ,,Cuvântul IUBIRII și Iubirea CUVÂNTULUI”, ,,Poezie cu IZOLETA”, sunt câteva dintre Antologiile în care mi-au fost publicate câteva dintre poemele mele dragi. Am publicat în timp la diverse antologii și reviste literare, din țară sau de peste hotare.

SMA: Scriitorii sunt adesea asociați cu persoanele enigmatice sau care trăiesc intens propria lor singurătate, fie ea și în doi! Există vreun adevăr în această zicere?
VF: Sunt o persoană comunicativă. Îmi place mai mult să ascult, decât să fiu ascultată. Îmi plac prieteniile cu persoanele de la care am de învățat. Nu am fost, și nici nu sunt geloasă pe colegii de condei care scriu mai bine, și mai frumos. Pe pământ fiecare copac are umbra lui, cum și noi oamenii avem rostul nostru pe pământ și fiecare din noi e unic în felul său. Am avut norocul să întâlnesc sufletul pereche ( soțul meu) care mă înțelege, mă cunoaște, și îmi dă libertatea de a crea frumosul pe care îl dăruiesc cu toată inima cititorilor mei, cărora le mulțumesc pentru timpul lor, de a poposi pe pagina mea, încurajându-mă prin diverse comentarii, care îmi dau puterea de a merge mai departe. E adevărat că avem nevoie de liniște și singurătate, pentru a crea, dar când două suflete se cunosc, se înțeleg, și își dau spațiul unul altuia, atunci poți să spui că ești o persoană norocoasă.

SMA: Ce ați simțit atunci când ați publicat prima carte? Ce sentimente v-au încercat?
VF: Prima carte am publicat-o în colaborare cu scriitorul și poetul Baki Ymeri, în colaborare cu Uniunea Culturală a Albanezilor din România. Acolo au mai fost tipărite, primele cinci poeme în limba italiană, toate celelalte fiind scrise în limba română. Volumul respectiv, cu doi autori, este o contribuție deosebită care creează poduri de prietenie între două limbi, două țări, două popoare, și două culturi. Viorica Floroiu din România și Baki Ymeri din Macedonia au creat profilurile lor literare, distincte și pregnante în acest volum de versuri. Amândoi sunt prezenți cu poeme în limba română. Prima mea carte se numește ,,SURÂSUL CUVINTELOR”, și a fost considerată a doua fiică( după fiica mea) pe care am ținut-o în brațe. Am fost copleșită de fericire și de bucuria primei realizări ca poet.

SMA: Aveți un loc anume unde vă așterneți gândurile?
VF: Majoritatea gândurilor le aștern la măsuța din terasa cu mușcate și sulfine, la umbra unei umbrele mari, în liniște deplină, unde se aude doar clipocitul apei curgând dintr-o fântâniță cu motor, sculptată cu îngeri, care parcă veghează apa care curge prin orificiile frunzelor, în vasul fântâniței unde vin să-și astâmpere setea albine, bondari și din când în când câte un guguștiug. Aici îmi scriu poeziile, aici e colțul meu de Rai, acasă.

SMA: Până la momentul interviului câte volume aveți tipărite?
VF: Până la momentul interviului am publicate patru volume de poezii:
– Primul volum de versuri, l-am scris în colaborare cu scriitorul și poetul Baki Ymeri, și se numește ,,SURÂSUL CUVINTELOR”,
– Al doilea volum de versuri s-a născut la editura e’Creator, și se numește,,MAGNOLII ȘI CUVINTE”,
– Al treilea volum de versuri s-a născut la editura ARMONII CULTURALE, și se numește ,,MIHAI ȘI VERONICA, RĂSTIGNIȚI PE RUGUL IUBIRII „, un volum de versuri cu 101 de poezii, inspirate cronologic din viața lui Eminescu, ale poetei Viorica Floroiu, acompaniate de proza filigranată a Domnului Titu Zanfirescu-Cianciuli, punctual, la fiecare poezie și pe marginea aceluiași subiect. O carte -medalion, cu rememorări și evocări incitante din viața marelui poet, dar și a muzei și iubitei sale, pe nume Veronica Micle. Eu, cu Domnul Titu Zanfirescu-Cianciuli, datorăm un cald sentiment de gratitudine fiicei mele Emina-Mădălina Floroiu, pentru efortul depus și rolul important avut în redactarea și structurarea acestei cărți, ca și în relația cu editura ,,ARMONII CULTURALE „, pe tot fluxul editorial. Ne exprimăm recunoștința, cu precădere și asupra domnului George Nicolae Stroia, directorul Editurii ,,ARMONII CULTURALE „, pentru optima și fructuoasa colaborare în editarea și pregătirea pentru tipar a prezentului volum omagial. Recunoștința noastră se îndreaptă și spre domnul Iurie Brașoveanu din Republica Moldova, profesor, poet, grafician și artist plastic, care cu multă bunăvoință ne-a pus la dispoziție portretele lui Eminescu, Veronica Micle și Ion Creangă, și care se regăsesc în prezenta carte.

-Al patrulea volum de versuri s-a născut la editura ,,AMONII CULTURALE”, și se numește,,FLORI DE TÂRZIU PE TÂMPLA PATRIEI”, un volum de poezii istorice, de Viorica Floroiu, acompaniate de proza Maestrului Titu Zanfirescu-Cianciuli. Și de această dată eu și domnul Titu, mulțumim fiicei mele Emina-Mădălina Floroiu, pentru efortul depus și rolul important avut în redactarea și structurarea acestei cărți și pentru faptul că a fost puntea noastră de legătură cu Editura ,,ARMONII CULTURALE „, pe tot fluxul editorial. Mulțumim cu gratitudine și recunoștință domnului George Nicolae Stroia, directorul editurii pentru editarea și pregătirea pentru tipar al acestui volum de poezii și proză.

SMA: În afară de scris, legat tot de literatură, mai faceți și altceva? Considerați scrisul o meserie din care se pot câștiga bani?
VF: În afară de scris, citesc când am timp poeziile postate pe rețelele de socializare a colegilor mei de condei, lucrez în Italia la o ,,Casă de odihnă pentru bătrâni”, în meseria de Operatore Socio Sanitario, fac opere de binefacere ca voluntar într-o asociație de binefacere scriu ,,AMINTIRI DIN COPILĂRIA MEA „, poezii pentru copii și învăț să cânt la orgă în timpul liber. Din punctul meu de vedere, din scris nu se poate trăi, din păcate. Asta este concluzia mea, dar dacă sunt poeți și scriitori care își câștig existența din scris, eu îi felicit. Din păcate, valoarea unui poet sau scriitor, este recunoscută, abia atunci când nu mai este printre cei vii. Eu sunt o persoană modestă și deocamdată sunt nouă printre cei vechi cu experiență în acest domeniu.

SMA: La care editură v-ați tipărit cărțile și de ce o considerați preferata dumneavoastră?
VF: Editura mea preferată va rămâne din toate punctele de vedere la sufletul meu ,,ARMONII CULTURALE”, condusă cu seriozitate și cu mare respect față de autor, de George A. Stroia, membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe, căruia îi mulțumesc din suflet pentru profesionalismul de care dă dovadă în orice împrejurare.
Mă înclin onorată în fața acestui domn.

SMA: Participați la evenimente sau cenacluri literare? Sunteți membru al vreunei asociații sau uniuni de creație din România sau din afara țării?
VF: Sunt Membră a Uniunii Scriitorilor Europeni. Aș fi vrut cu mare drag să particip la evenimente culturale, cenacluri literare, lansări de carte, campionate de poezie, dar din păcate din Italia, de unde trăiesc și muncesc nu pot veni în România, pentru că timpul nu-mi permite. Abia aștept să mă stabilesc în țară, să particip la diverse evenimente, să-mi cunosc colegii de condei cu care interacționez pe rețelele de socializare.

SMA: Se scrie mult și lucrul acesta îl cunoașteți și dumneavoastră! Există piață de desfacere în România? Cărui segment de public vă adresați?
VF: Adevărat, se scrie mult. Unii dintre noi sunt buni, alții mai au de învățat. Grâul întotdeauna este separat de neghină. Publicul este cel care hotărăște! Eu, nu fac concurență cu nimeni. Scriu ce simt, încerc de la o zi la alta să învăț cât mai mult, și tot tot ce scriu, scriu cu suflet. Fiecare din noi e unic în felul său. Nu știu dacă există în România o piață de desfacere, pentru că nu m-am informat. Tot ce am scris, am pus pe rețelele de socializare, și am lăsat publicul cititor să aprecieze tot ce am scris. Cărțile pe care le-am scris le-am dat cadou prietenilor, colegelor de lucru, rudelor, la cumnați, cumnate, surorilor, fratelui meu și nepoților mei cu toată dragostea mea. Când scriu, nu mă adresez unui segment de public. Am observat că poemele mele sunt apreciate în funcție de mesajul pe care îl transmit în poezie. Dacă sunt de dragoste, sunt apreciate mai mult de publicul tânăr; dacă scriu despre pământul Sfânt, despre părinți, de locul în care m-am născut, am alți cititori care apreciază și condivid cu mine și cu poezia mea; depinde de circumstanțe.

SMA: Sunteți o scriitoare consacrată! Unde vă pot găsi cititorii activitatea literară și de unde vă pot cumpăra cărțile?
VF: Activitatea mea literară o pot găsi pe pagina mea de facebook. Dacă sunt persoane interesate să-mi cumpere cărțile, e simplu: printr-un mesaj pe mesanger, dacă doresc unul din volumele mele de poezii, îl pot trimite cum dorește fiecare.

SMA: Este scrisul o formă de eliberare emoțională a sufletului? Vă simțiți împlinită la finalul oricărui manuscris?
VF: Da, categoric! Scrisul este o formă de eliberare emoțională a sufletului. E adevărat, că scriu după o imagine, sau din imaginație. Scriu din vremuri trăite, din amintiri plăcute sau mai puțin plăcute. La finalul oricărui manuscris, mă simt împlinită sufletește, pentru că las în urma mea comoara sufletului meu.

SMA: Cum vă alegeți temele sau ele vă aleg pe dumneavoastră?
VF: Citesc mult, ascult muzică, și la un moment dat, pun mâna pe un stilou, și scriu pe coala albă de hârtie tot ce naște în acel moment gândul și imaginația mea. Practic, scriu atunci când mă ajută imaginația…

SMA: V-a trecut prin minte, vreodată, să renunțați la scris? Și dacă da, ce v-ar fi determinat?
VF: Nu mi-a trecut prin minte, niciodată, să renunț la scris. Abia am început, și să renunț?
Scrisul, pentru mine, este o formă de eliberare, este ceva minunat, care nu se poate descrie în cuvinte. Sunt fericită că pot scrie, și dacă aș putea să părăsesc această lume scriind, cântând sau dansând, m-aș simți cea mai iubită dintre pământeni, de bunul Dumnezeu.

SMA: Considerați necesar introducerea în manualele de literatură a poeziei și prozei contemporane?
VF: Sunt de acord cu introducerea în manualele de literatură a poeziei și prozei contemporane, dar să fie poezia și proza de foarte bună calitate, nu a celor care prin cunoștințe sus puse, vor să rămână din egoism, numele lor pe o carte din care vor învăța generații de elevi… Să sperăm că în acest domeniu nu se va ajunge aici, că suntem pierduți și noi, și generațiile care vor urma.

SMA: Ce mesaj aveți pentru tinerele talente?
VF: Dacă aveți posibilitatea de a crea, nu lăsați timpul să treacă! Timpul e prețios! Nu-l lăsați să se scurgă ca nisipul din clepsidră! Folosiți-vă imaginația și scrieți. Nimic nu este ușor, dar prin multă muncă, curaj și perseverență, rezultatul muncii voastre nu va întârzia să apară.

SMA: Ce proiecte de viitor aveți?
VF: Am un proiect pe care doresc să-l termin, dacă timpul îmi va permite. Îmi doresc sănătate, să pot face față la toate provocările vieții, să-mi pot duce la bun sfârșit tot ce mi-am propus. Mai presus de toate este sănătatea întregii familii; restul vine de la sine când ești împăcat sufletește, și când îți dorești cu adevărat să duci la bun sfârșit tot ce-ți dorești.

SMA: Perioada tumultoasă prin care trecem v-a afectat în vreun fel activitatea literară și dacă da, în sensul pozitiv sau negativ?
VF: Perioada tumultoasă nu mi-a afectat activitatea literară. Pandemia m-a ,,obligat” să-mi termin proiectul mult visat pe care am vrut să-l realizez, și să mă gândesc la următorul; dar conceptul de viață mi l-a schimbat complet. A fost o perioadă grea, cu multă tristețe, văzând multă moarte în jur. Rămâi marcat pentru mult timp mai ales dacă blestemata, îți fură pe cineva drag. Era un adevărat coșmar când eu cu colegele mele ne ,,blindam,” ca să luptăm împotriva virusului ucigaș, și vedeam în fiecare zi moartea în ochii celor care părăseau pământul, fără un chip familiar alături. La terminarea turnului, aveam rană pe nas, și pielea abia mai respira prin costumul pe care îl purtam. A fost o perioadă foarte tristă când am fost izolați, departe de cei dragi. Cel mai mult am suferit, că nu am putut vedea tot ce aveam mai drag, fiica mea. Mi-au lipsit îmbrățișările și întâlnirile cu rudele și prietenii, dar sunt fericită, că perioada de calvar a trecut, și am revenit la viața normală.

SMA: La final de interviu, vă rog să lăsați un gând pentru cititori!
VF: Doresc tuturor cititorilor sănătate, și multă dorință de a lectura în fiecare zi. Lectura e hrana sufletului și a minții, care ne aduce liniște în suflet, în cuget și în simțiri.
Lectura ne aduce pacea, în care evadam și ne pierdem în Universul poetului sau scriitorului, care ne duce cu imaginația unde nu putem ajunge decât visând. Fiți buni și înțelegători cu semenii voștri. Când vreți să dați o mână de ajutor cuiva, întrați cu grijă în sufletul celui care are nevoie. Dacă simțiți nevoia să criticați, aduceți critici constructive, nu aruncați cu critici distructive, mai ales în public. Un cuvânt bun, constructiv, poate da aripi unei persoane, purtând-o pe căile cele mai înalte, cum de altfel cuvântul spus cu răutate și invidie, poate ucide sufletul frumos și sensibil a unui om. Să fim buni și înțelegători cu cei din jurul nostru, că lumea va deveni din ce în ce mai bună! Lăsați în urma voastră amprenta binelui și al frumosului, și nu uitați slujitorii cuvântului, care încearcă să vă dăruiască din frumosul sufletului lor, poezia și proza!
Vă îmbrățișez cu drag pe toți, și vă doresc din tot sufletul, să fiți iubiți și sănătoși!


Sibiana Mirela Antoche,
jurnalist, membru U.Z.P.R.

by

Referinţă Bibliografică

20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI: SIBIANA MIRELA ANTOCHE – INTERVIU CU POETA VIORICA FLOROIU, BOLOGNA, ITALIA/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 25 noiembrie 2022