SÂMBĂTA LUI LAZĂR – ÎNVIEREA DUPĂ PATRU ZILE

Această minune a Mântuitorului a este consemnată de Biserica Ortodoxă cu o săptămână înainte de Învierea Sa, după răstignirea din Săptămâna Patimilor.
Printre minunile pe care le-a săvârșit Domnul Iisus, vindecând tot felul de bolnavi, demonizați, mergând pe mare, potolind furtuna, înmulțind pâinile, trezirea din morți este o raritate, iar cea a lui Lazăr, după 4 zile a rămas în „Minunile Mântuitorului”.
Ultima sâmbătă dinaintea Săptămânii Patimilor lui Hristos este cunoscută în tradiția ortodoxă – Sâmbăta lui Lazăr/ Sâmbăta Floriilor – când Biserica pomenește „Învierea lui Lazăr din Betania”, de către Mântuitorul.
Cuvântul Betania vine de la Bet-Ananya şi înseamnă casa lui Anania, într-o localitate foarte veche, la periferia Ierusalimului. „Aici se afla casa lui Lazăr şi a surorilor sale, Marta şi Maria, unde Iisus era primit cu toată dragostea.” (Luca 10, 38-42).
Atmosfera de bucurie şi pace care în această casă se schimbat în doliu când Lazăr s-a îmbolnăvit si a murit. Surorile lui Lazăr i-au trimis veste lui Iisus, dar Domnul Hristos a venit a patra zi.
„În vremea aceea era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, fratele Mariei şi al Martei. Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul şi a şters picioarele Lui cu părul capului ei. Când Lazăr, fratele lor era grav bolnav, surorile au trimis la Iisus să-I spună: Doamne, iată acela pe care îl iubeşti este bolnav. Dar Iisus, auzind, a zis: această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca să se slăvească Fiul lui Dumnezeu prin ea. După ce a aflat că este bolnav, Iisus a mai zăbovit două zile în locul unde se găsea. După aceea a zis ucenicilor: «Să mergem iarăşi în Iudeea.». Ucenicii I-au răspuns: Învăţătorule, acum Te căutau iudeii să Te ucidă cu pietre şi iarăşi Te duci acolo? Răspuns-a Iisus: «Dar nu sunt douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi. Dacă însă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu mai este cu el». După ce a zis acestea, le-a spus: « Lazăr, prietenul nostru, a adormit; dar Mă duc ca să-l deştept.» Deci ucenicii Săi I-au zis: Doamne, dacă a adormit, se va face bine? Iisus vorbise despre moartea lui Lazăr, iar lor li se părea că vorbeşte despre adormirea somnului. Atunci Iisus le-a spus deschis: «Lazăr a murit. Şi pentru voi, ca să credeţi, Mă bucur că n-am fost acolo; dar să mergem la el.» Atunci, Toma, care se numeşte Geamănul, a zis celorlalţi ucenici: să mergem şi noi şi să murim cu el. Dar când a venit, Iisus a aflat că Lazăr este îngropat de patru zile. Şi cum Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii, mulţi din iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mângâie pentru fratele lor. Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieşit în întâmpinarea Lui, iar Maria şedea în casă. Şi a zis Marta către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Dar şi acum ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da Ţie. Zis-a ei Iisus: «Fratele tău va învia.»Marta i-a răspuns: ştiu că va învia în ziua cea de apoi, la înviere. Atunci i-a zis Iisus: «Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine va trăi, chiar dacă va muri; şi oricine trăieşte şi crede în Mine în veci nu va muri; crezi tu aceasta?» Da, Doamne, a răspuns Marta, cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume. După ce a spus aceasta, s-a dus şi a chemat în taină pe Maria, sora ei, zicându-i: Învăţătorul este aici şi te cheamă. Maria, cum a auzit, s-a sculat repede şi a venit la Dânsul. Iar Iisus nu sosise încă în sat, ci era în locul unde îl întâmpinase Marta. Iudeii care erau cu ea în casă şi îi spuneau vorbe de mângâiere, văzând pe Maria că s-a sculat repede şi a ieşit, au mers după ea socotind că se duce la mormânt, ca să plângă acolo. Deci Maria, când a ajuns unde era Iisus şi L-a văzut, a căzut la picioarele Lui şi I-a zis: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Iar Iisus, când a văzut-o plângând pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul şi s-a tulburat în Sine; apoi a întrebat: «Unde l-aţi pus?» I-au răspuns: Doamne, vino şi vezi. Şi Iisus a lăcrimat. Iar iudeii ziceau: iată cât de mult îl iubea! Însă unii dintre ei ziceau: nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului să facă şi pe Lazăr să nu moară? Deci Iisus, iarăşi suspinând în Sine, a mers la mormânt, care era o peşteră şi o piatră era pusă în faţa ei. «Ridicați piatra!» le-a poruncit Iisus. Însă Marta, sora mortului, a zis către Dânsul: «Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.» Iisus i-a zis: «Nu ţi-am spus, oare, că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?» Atunci au dat la o parte piatra din locul unde era pus mortul, iar Iisus şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: «Părinte, îţi mulţumesc că M-ai ascultat! Eu ştiam că pururea Mă asculţi, dar am grăit pentru poporul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.» Iar după ce a zis acestea, a strigat cu glas mare: «Lazăre, vino afară!» Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză. Şi faţa lui era acoperită cu o mahramă. Iisus le-a zis: dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă. Deci mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi au văzut cele ce a făcut Iisus au crezut într-însul. (Ioan 11, 1-45)
Învierea cuiva din morți după patru zile e un miracol nemaiauzit, iar prin el Domnul Se descoperă oamenilor ca unul Care are putere asupra vieții și morții. Unii, în fața acestei evidențe, cred în Domnul și, curând, Îl întâmpină cu crengi de palmier, cântece de bucurie și exclamația „Osana!” la intrarea în Ierusalim. Alții se înverșunează și Îi doresc moartea mai mult decât oricând. S-ar putea spune că această înviere este o profeție a Învierii celei mari, întâmplate cu opt zile mai târziu.

Sâmbăta lui Lazăr sau Sâmbăta Floriilor – tradiții

Sâmbăta Floriilor este dedicată comemorării morţilor. Ziua aceasta, numită şi „Moşii de Florii” sau „Lazărul”, obişnuindu-se ca femeile să facă „plăcinte lui Lazăr“ şi să le dea de pomană.
*În unele sate (mai ales din sudul țării), se mai păstrează încă obiceiul de a colinda de Florii.
*În Duminica Floriilor, copiii colindă cu crenguţe de salcie sfinţite la biserică de preotul satului, apoi merg la fiecare casă, cântă şi urează de bine şi sănătate.
*Aşa cum îşi amintesc bătrânii satului, plata pentru colindători erau ouăle albe, nefierte, numai bune pentru pregătitul preparatelor de Paşti.
*Oamenii puneau uneori aceste crenguțe de salcie și pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta sa rodească. De aceea, nu se plantau pomi inainte de Florii, de teama ca aceștia să nu rămâna fără rod.

Legendele lui Lazăr

Despre Lazăr circulă mai multe legende, fiecare regiune având specificul ei.
Credința populară spune despre Lazăr, că era un fecior tânăr – fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete, supranumit și Cap de Primavară.
Potrivit tradiției, într-o sâmbătă, Lazăr a plecat cu oile la păscut, lăsând-o pe mama-sa să facă plăcinte.
Urcând într-un copac să ia muguri pentru animale, și-a adus aminte de plăcinte, s-a grăbit să coboare, dar a căzut și a murit.
Potrivit legendei, care spune că Lazăr ar fi murit de dorul plăcintelor, există obiceiul ca în această sâmbătă, femele să dea ofrande, spre pomenire morților, împărțind plăcinte de post.

Lăzărița- ceremonialul fetelor, din ajunul Floriilor

Etnologul Ion Ghinoiu afirma că în ajunul Floriilor se efectua un ceremonial complex, numit „Lazărița”, care era structurat dupa modelul colindelor.
El afirma că „Lazărița” era un ceremonial la care participau numai fetele.„Una din fete, numita Lazarița, se îmbracă în mireasă și colindă împreună în fața ferestrelor caselor unde au fost primite.”
Lăzărița se plimba cu pași domoli, înainte și înapoi, în cercul format de colindatoarele care povestesc, pe o melodie simplă, drama lui Lazăr sau Lazăric, în care sunt enumerate etapele:
-plecarea lui Lazăr de acasă cu oile, urcarea în copac pentru a da animalelor frunza.
-moartea neașteptată prin căderea din copac.
-căutarea și găsirea trupului neînsuflețit de către surioarele lui, aducerea acasă.
-scăldatul ritual în lapte dulce.
-îmbrăcarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci.

Mituri și obiceiuri păgâne de Florii

La sate, pe vremuri, se practicau câteva obiceiuri păgâne de Florii.
*La miezul nopţii dinspre Florii, fetele fierbeau apa cu busuioc şi cu fire de la ciucurii unei năframe furate de la înmormântarea unei fete mari.
În Duminica de Florii, ele se spălau cu această apă pe cap, aruncând-o apoi la rădăcina unui pom fructifer, sperând că în acest fel să le crească părul frumos şi bogat.
*În alte locuri, oamenii nu se spală pe cap în această zi tocmai ca să nu încărunţească la fel ca pomii în floare.
*Se crede că cel care înghite trei mâţişori întregi in ziua de Florii nu va suferi tot anul de dureri de gât.
*Tot la sate exista credinţa potrivit căreia dacă aprinzi mâţişori şi afumi casa cu ei când este furtună, căminul va fi ferit de fulgere.
*În ziua de Florii nu se lucrează, iar în toate casele de la sate se coc pâini din făină de grâu împletite şi ornate cu cruci, care se dau de pomană la săraci, pomană pentru răposații neamului.

Maria FILIPOIU – poet, eseist, exeget, jurnalist UZPR

by

Referinţă Bibliografică

Sâmbăta lui Lazăr – învierea după patru zile/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 8 aprilie 2023