Dragă poetule al neamului meu românesc,
te rog cu toate versurile mele
să mă ierţi că îndrăznesc
acum, în acest miez de ianuarie,
să-ţi scriu, smerit, această scrisoare.
Nu vreau decât să-ţi spun
că de când ai plecat
pe tărâmul în care ai sperat,
pe-aici, pe la noi,
lucrurile nu s-au prea schimbat.
Noi, fraţii tăi, suntem bine, sănătoşi,
câteodată doar ne mai dor rănile tale mai vechi,
uneori suntem mai trişti,
alteori mai voioşi…
Ce să-i faci? Asta se-ntâmplă din vremuri străvechi.
Nu te-ntreb dacă tu eşti bine,
ştiu că acum eşti fericit.
Ştiu că acum trăieşti într-o poezie veşnică, sus.
Îţi mai destăinui doar, că ştiu că-ţi pasă,
ce-au mai făcut românii de când te-ai dus:
unii te-au criticat, alţii te-au lăudat,
unii te-au lovit, alţii te-au mângâiat,
unii te-au rănit, alţii te-au vindecat,
unii te-au ucis, alţii te-au înviat.
Dragă poetule al neamului meu românesc,
iartă-mă că eu, umil confrate,
nu am făcut altceva
decât să te citesc.
Şi poate, uneori, cu sufletu-mi întreg,
am reuşit să te şi înţeleg.
FLORIN T. ROMAN
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..