Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CREDO » Semnal editorial şi publicistic: Eugen Petrescu, Gherasim Cristea (1914 – 2014). Documentar biobibliografic. Editura “Antim Ivireanul”, Râmnicu Vâlcea, 2015, 305 pagini. ISBN: 978-606-8745-06-0…

Semnal editorial şi publicistic: Eugen Petrescu, Gherasim Cristea (1914 – 2014). Documentar biobibliografic. Editura “Antim Ivireanul”, Râmnicu Vâlcea, 2015, 305 pagini. ISBN: 978-606-8745-06-0…

Moto: “Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” (Evrei 13, 7).
 
 
“Ca ierarh a păstorit mai întâi în vreme de dictatură comunistă, plină de restricţii şi presiuni asupra vieţii Bisericii, iar apoi, după anul 1990, şi în vreme de libertate, cu noi şanse dar şi noi cerinţe şi provocări ale societăţii contemporane, marcată adeseori de individualism, prozelitism, secularizare, emigraţie şi alte fenomene noi. Atât într-o perioadă, cât şi în alta, venerabilul Arhiepiscop Gherasim a reuşit, cu răbdare constantă şi înţelepciune practică, să păstreze şi să promoveze dreapta credinţă, cultura şi spiritualitatea românească în eparhia încredinţată spre păstorire… Părintele Arhiepiscop Gherasim al Râmnicului rămâne în memoria noastră ca fiind un arhipăstor misionar şi harnic, apărător înţelept al tradiţiei ortodoxe româneşti şi al monumentelor istorice bisericeşti.” (Preafericitul Părinte Daniel – Patriarhul României).
Încă de la bun început, doresc să recunosc şi dezvălui adevărul că am apreciat întotdeauna bogata şi diversa activitate a domnului Eugen Petrescu, aceea de publicist, jurnalist, scriitor şi om activ al cetăţii, puterea sa de muncă, capacitatea sa deosebită de: asimilare, concentrare, sintetizare şi redare, emisiunile Radio – TV, la care a participat sau pe care le-a realizat, activităţile şi acţiunile culturale şi spirituale pe care le iniţiază şi organizează, cu multă seriozitate şi avizată competenţă, cărţile pe care le-a scris şi le scrie domnul Eugen Petrescu, precum şi toată activitatea sa culturală şi spirituală, caracterul şi cultura foarte vastă şi solidă de care dispune, de asemenea (şi) dragostea domniei sale pentru cultura, arta şi spiritualitatea noastră autentică!…
Sunt de-a dreptul impresionat de capacitatea şi puterea domniei sale de muncă susţinută, pe care o desfăşoară şi acum, constatând din aceasta că are această atitudine, mereu pozitivă şi otimistă, faţă de viaţă, faţă de semenii şi cunoscuţii lui ce nu sunt puţini şi care, dacă sunt sinceri, îl apreciază şi îl admiră foarte mult, fiindu-i cât se poate de recunoscători, aşa cum încerc să-i fiu şi eu acum, când scriu aceste rânduri, cu o nedisimulată emoţie!…
În altă ordine de idei, domnul Eugen Petrescu s-a născut la data de 12 noiembrie 1959, în localitatea Mreneşti, comuna Creţeni, judeţul Vâlcea; este licenţiat în istorie, cercetător istoric, cronicar, eseist, publicist, editor, preşedinte al Filialei Judeţene “Matei Basarab” – Vâlcea a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor “Regina Maria”, din anul 2009 până în present; este fondator şi director al Centrului de Cercetări Istorice “Pr. Dumitru Bălaşa” din anul 2010 până în present; este colaborator al Institutului de Cercetări Socio – Umane “C.S. Nicolăescu Plopşor” Craiova al Academiei Române, pentru realizarea unor lucrări cu caracter istoric şi omagial (2008 – 2012); colaborator al Centrului de Studii Medievale şi Premoderne “Antim Ivireanul” – Râmnicu Vâlcea (2012 – 2014); De asemenea, este autor, coautor şi îngrijitor a peste 35 de volume; autor a peste 115 articole, reportaje, studii şi comunicări ştiinţifice; animator cultural, ctitor al unor opere commemorative de război, initiator şi organizator de programe pentru cinstirea, valorizarea şi eternizarea memoriei eroilor şi martirilor neamului, veteranilor de război, personalităţilor militare, bisericeşti şi laice, din lumea tehnicii, artelor şi culturii autentice româneşti, prin ridicarea unor opere de artă plastică şi de arhitectură, prin atribuirea numelor acestora unor instituţii şi obiective publice, prin realizarea, editarea şi publicarea unor articole sau volume omagiale.
Aşadar, este un scriitor consacrat, cu peste treizeci de ani de activitate, culturală, ştiinţifică, publicistică şi editorialistică, răsplătită cu foarte multe premii. Domnul Eugen Petrescu este un dascăl şi professor, remarcat, apreciat şi foarte iubit de elevii săi; o persoană foarte apropiată şi îndrăgită de slujitorii Bisericii, ierarhi şi preoţi, în frunte cu cei doi distinşi Arhipăstori ai Râmnicului – Părintele Arhiepiscop Varsanufie Gogescu şi Părintele Episcop Vicar Emilian Nica Lovişteanul.
Altfel spus, cartea de faţă – scrisă, elaborată, redactată şi întocmită cu multă dragoste, abnegaţie şi conştiinţă istorică, documentaristică, apologetică şi misionară, de către domnul Eugen Petrescu, având binecuvântarea ÎPS Părinte Dr. Varsanufie Gogescu – Arhiepiscopul (actual al) Râmnicului, conţine, cuprinde şi transmite principiul şi învăţătura potrivit căreia “istoria o fac oamenii, iar oamenii rămân în istorie prin faptele lor.
De aceea, valorizarea și eternizarea unor oameni valoroși – adevărate repere pentru generațiile ce ne vor urma, trebuie să fie o prioritate și o datorie a noastră, a celor ce i-am cunoscut și le-am fost aproape în anumite perioade ale vieții, pentru că nimeni nu poate defini mai bine pe cineva decât aproapele său.
Un astfel de om, care a făcut istorie și va rămâne în istorie, prin faptele sale, este și înaltul ierarh, vrednic de pomenire, Părintele Arhiepiscop Gherasim al Râmnicului, cinstitor al sfinților străromâni și români, protector și ctitor de lăcaşuri sfinte şi de edificii sociale, cercetător istoric și publicist, autor de volume, articole și studii de istorie bisericească și laică de aleasă ținută științifică, cel căruia, pentru toate acestea, trebuie să-i păstrăm o vie amintire.
 „Monah râvnitor, stareţ harnic şi chivernisitor, arhiereu vicar ascultător şi întru toate binevoitor, Episcop şi Arhiepiscop plin de zel pastoral-misionar şi cultural-filantropic, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Gherasim şi-a pus amprenta credinţei, nădejdii şi dragostei în toate locurile unde a slujit şi a lucrat spre slava lui Dumnezeu, a Bisericii Sale şi bucuria păstoriţilor”.
Iată ce simplu, dar ce frumos și cuprinzător îl definește Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul – Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, cel ce i-a fost dăruit de Dumnezeu înaltului ierarh, în ultimii ani de viață, ca ajutor în slujire și în administrație, ca sprijin al bătrâneții și nevonţelor sale.
Trecând peste impresionanta activitate pastoral-misionară și administrativ-bisericească, peste bogata și valoroasa operă ctitoricească, de cercetare științifică și publicistică, la care voi face referire într-o formă restrânsă în cuprinsul volumului, folosesc ca prim argument pentru acest demers al meu, de valorizare și eternizare a personalității înaltului ierarh, acea latură care l-a definit ca un bun iubitor și cinstitor al sfinților străromâni și români, contribuind astfel, prin faptele sale, la formarea conștiinței istorice și religioase a neamului românesc”.
Drept urmare, „Așa s-a născut și așa se argumentează apariția acestui nou volum comemorativ – omagial, intitulat Gherasim Cristea (1914 – 2014).
Documentar biobibliografic, publicat în anul 2015 la Editura Antim Ivireanul din Râmnicu-Vâlcea, sub egida Centrului de Cercetări Istorice „Pr. Dumitru Bălașa” al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, organizație de utilitate publică ale cărui președinte de onoare a fost distinsul și venerabilul ierarh, la un an de la plecarea sa dintre noi.
Documentarul are ca principal scop valorizarea și eternizarea personalității înaltului prelat, a realizărilor sale cele mai importante, lăsate nouă și generațiilor viitoare în mulțimea anilor trăiți intens și rodnic de acesta; este un mod de a păstra vie amintirea unui om „trecut de pragul vizibil al vieții”, care în cei 100 de ani de viață pământeană a marcat istoria Bisericii Ortodoxe Române timp de 80 de ani ca monah (1934 – 2014), din care 62 de ani în diferite trepte: 18 ani ca stareț, 14 ani ca arhiereu-vicar, 25 de ani ca episcop și 5 ani ca arhiepiscop.
Lunga perioadă, în care a slujit cu devotament Biserica neamului, viața înaltului ierarh a fost presărată cu necazuri dar și cu realizări și împliniri greu de egalat, de aceea este bine să-i păstrăm vie amintirea așa cum și acesta a păstrat vie amintirea înaintașilor săi, cărora li s-a adăugat cu cinste, hărnicie și dragoste față de Dumnezeu.
Acest nou volum comemorativ – omagial prezintă succint și într-un mod accesibil oricărui cititor, viața celui care, așa cum spuneam, timp de 80 de ani a pus cărămidă cu cărămidă pe zidul nemuririi noastre ca neam, creștin-ortodox, din care aproape 40 de ani în cetatea Râmnicului (Noul Severin) atestată documentar la anul 1503, moștenitoare a Mitropoliei Severinului înființată la anul 1370,  unde a continuat cu o hărnicie greu de egalat zidirea seculară a vrednicilor ierarhi râmniceni, peste 50 de episcopi sau locțiitori menționați de documentele vremii, între care un loc aparte îl au Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Damaschin, Climent, Grigorie Socoteanu, Chesarie, Filaret, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Ghenadie Enăceanu, Athanasie Mironescu, Vartolomeu Stănescu și Iosif Gafton.
Pentru a releva ideea fundamentală, volumul începe cu două citate (motto-uri) ce aparțin Preafericitului Părinte Daniel – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și profesorului universitar Dinică Ciobotea. După o prefață realizată de către istoricul craiovean Gabriel Croitoru și câteva date generale ce vin să argumenteze apariția acestui volum, urmează șapte capitole prin al căror cuprins încerc să pun în valoare principalele repere biobibliografice ale eroului cărții: familia și copilăria, viața monahală, opera științifică, editorială și publicistică, trăsăturile și personalitatea, recunoașterile publice, stingerea din viața pământeană, mesajele transmise în urma acestui trist eveniment, ceremonia de înmormântare și câteva evocări.
De asemenea, lucrarea dispune de o listă de cuvinte mai puțin cunoscute, cu explicațiile necesare cititorului neinstruit în domeniul teologic și de o anexă foto-documentară, care prezintă câteva secvențe din viața înaltului ierarh.
Cu bucuria faptului că prin această lucrare am reușit să semăn în rândul credincioșilor ortodocși un grăunte de vie amintire în calea uitării părintelui nostru, vrednicul de pomenire Arhiepiscopul Gherasim al Râmnicului, mulțumesc tuturor celor ce mi-au fost alături”…
În altă ordine de idei, dacă ar fi să evocăm puţin, în cele ce urmează, profilul moral şi duhovnicesc, precum şi personalitatea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Gherasim Cristea al Râmnicului voi mărturisi şi recunoaşte în mod sincer că, în viziunea, în mintea şi în inima mea personalitatea înaltpreasfinţiei sale În viziunea, în mintea şi în inima mea personalitatea Înaltpreasfinţiei Sale s-a conturat şi s-a identificat prin câteva trăsături şi calităţi distincte: – şi anume, în primul rând prin maturitatea şi bogata experienţă sau înţelepciune pastorală şi duhovnicească, prin ataşamentul faţă de valorile spirituale, perene ale poporului nostru, prin felul său de a fi foarte firesc şi mai puţin sofisticat sau complicat; după aceea prin tenacitatea şi perseverenţa, prin dispoziţia pe care o avea spre intensificarea eforturilor în vederea rezolvării unei probleme, atunci când situaţia o cerea;  prin ataşamentul faţă de monumentele istorice şi de patrimoniu, cultura istorică şi nu numai cu care era înzestrat, datorită muncii şi tenacităţii Înaltpreasfinţiei Sale – deoarece a fost un autodidact înnăscut şi foarte consecvent cu el însuşi de-a lungul întregii sale vieţi; prin luciditatea şi spiritul critic însoţit de foarte multă înţelegere şi condescendenţă; pe urmă prin spiritul de disciplină, în primul rând cu propria lui persoană, revelat cu fiecare slujire ori cu fiecare predică sau cuvântare, susţinute într-un mod foarte clar, limpede, concis, coerent dar şi consistent, în diferite împrejurări sau cu diferite ocazii!…
De asemenea, mai avea şi calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreţie şi modestie ieşite din comun care îţi inspirau foarte multă încredere, confort sufletesc şi dragoste faţă de valorile autentice şi eterne ale spiritualităţii noastre romăneşti şi ortodoxe…
Cugetând la activitatea şi la personalitatea Înaltpreasfinţiei Sale, care este foarte bine conturată şi cât se poate de autentică şi de firească, mă gândesc la darul omului providenţial cu care l-a înzestrat Creatorul şi Stăpânul nostru al tuturor – Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos – pe care prea sfinţia sa l-a cinstit şi l-a slujit cu toată sinceritatea, dragostea şi abnegaţia…
M-aş bucura să ştiu, că atât contemporanii cât şi posteritatea îi vor acorda, totdeauna, cinstea, recunoştinţa şi preţuirea cuvenită pentru tot ce a făcut, pentru ceea ce a fost şi însemnat (sau ar trebui să însemne) în conştiinţa şi în memoria noastră colectivă, care, mă rog lui Dumnezeu să nu fie alterată şi o spun aceasta cu mare înfrigurare fiindcă, din păcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita foarte repede binefăcătorii şi înaintaşii noştri, dar încerc totuşi, să–mi fac un act de încurajare şi de optimism şi să cred că ori de câte ori va fi pomenit numele său va fi pronunţat cu veneraţie şi respect pentru tot binele pe care l-a făcut atâtor oameni şi care fapte sunt consemnate de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Arhiereul Cel Veşnic în Împărăţia Sa cea cerească şi veşnică de care, ne rugăm Lui, să aibă parte…
Aşadar, sunt încredinţat, că sunt foarte mulţi oameni de rând, credincioşi şi slujitori ai Bisericii noastre strămoşeşti, care se roagă Bunului Dumnezeu, să-l ierte, să-l odihnească şi să-i răsplătească pentru faptul că i-a făcut pe ei ori pe copiii lor oameni cu şcoală teologică serioasă, şi pe care, apoi i-a hirotonit preoţi şi diaconi, după care i-a instalat în parohiile încredinţate lor spre păstorirea turmei celei cuvântătoare, spre Slava lui Dumnezeu – Păstorul cel Bun şi Arhiereul cel Veşnic; apoi a târnosit şi binecuvântat  atât de multe biserici şi lăcaşuri de închinare – fapt care nu poate fi uitat în istoria acestor locuri – marcate de prezenţa şi activitatea Înaltpreasfinţiei sale, atât de prodigioasă, care s-a desfăşurat pe parcursul atâtor ani; rugăciuni cărora mă alătur şi eu, avându-l permanent în cinstirea şi preţuirea mea!…
De aceea, sunt încredinţat şi absolut convins (o dovedeşte şi volumul de faţă, care este unul comemorativ şi omagial, prin excelenţă), că sunt foarte mulţi oameni de rând, credincioşi şi slujitori ai Bisericii noastre strămoşeşti, care se roagă Bunului Dumnezeu, să îi dăruiască multă linişte şi pace în suflet, multă bucurie sufletească şi să îi răspletească pentru faptul că i-a făcut pe ei sau pe copiii lor oameni cu şcoală teologică înaltă, încheiată, şi pe care, apoi i-a hirotonit preoţi şi diaconi, după care i-a povăţuit părinteşte, îndrumat şi instalat în parohiile încredinţate lor spre păstorirea turmei celei cuvântătoare, spre Slava lui Dumnezeu – Păstorul cel Bun; apoi a târnosit şi binecuvântat  atât de multe biserici şi lăcaşuri de închinare – fapt care nu poate fi uitat în istoria acestor locuri – marcate de prezenţa şi activitatea înaltpreasfinţiei sale atât de prodigioasă şi care s-a desfăşurat, pe parcursul atâtor ani; rugăciuni cărora mă alătur şi eu, dimpreună cu autorul acestei cărţi domnul Eugen Petrescu, ca Dumnezeu să-l ierte, să-l odhnească şi să-l aşeze cu drepţii, aleşii şi slujitorii Săi!…
Totodată autorului, pe care ţinem să-l felicităm (şi) pentru această lucrare – şi pe care o recomandăm tuturor cu toată căldura, îi dorim să ne mai hrănească minţile şi sufletele noastre şi cu alte lucrări ziditoare şi folositoare nouă şi urmaşilor noştri, arătându-ne prin toate acestea dragostea sau ataşamentul faţă de valorile perene ale Bisericii şi neamului nostru Românesc, precum şi vivacitatea ori tinereţea spiritual, cu care l-a înzestrat Dumnezeu – Cel în Treime Slăvit şi Lăudat, pe devotatul şi iubitul Său fiu – autentic slujitor!…
Prin urmare, sunt încredinţat că sunt foarte mulţi oameni de rând, din ţară şi din dioaspora, credincioşi ori slujitori ai altarelor care se roagă Bunului Dumnezeu, să îi dăruiască domnului Eugen Petrescu multă linişte şi pace în suflet, multă bucurie sufletească şi să îi răspletească pentru faptul că i-a făcut pe ei sau pe copiii lor oameni cu şcoală, cu carte românească de învăţătură, cu emisiuni frumoase şi folositoare, ziditoare de suflet şi de spirit, cu cărţi, reviste, biblioteci şi cu studii înalte, încheiate – lucru care nu poate fi uitat de şi în istoria acestor locuri – marcate de prezenţa şi activitatea domniei sale, atât de bogată şi de prodigioasă şi care s-a desfăşurat, şi încă se desfăşoară, pe parcursul atâtor ani; rugăciuni cărora mă alătur şi eu, dorindu-i, încă odată, să ne trăiască întru mulţi, folositori şi roditori ani, alături de familie, de colegi sau colaboratori şi de toţi cei dragi ai săi!…
Dumnezeu să îl ajute şi să-i poarte, în continuare, de grijă. Amin!…
 
 
 
 
 
 
 
Dr. Stelian Gomboş
Facebooktwitterby feather