SFÂNTUL ANTONIE – PĂRINTELE MONAHISMULUI EGIPTEAN

Cine muncește pentru comori pe Pământ, sărac îi va fi sufletul, caci moștenitorii le vor toca la fel ca păsările de pradă.
Ferice de cel ce strânge comori în cer, că le va stapâni în veșnicie! (Maria Filipoiu)

În 17 ianuarie se prăznuiește Sfântul Antonie cel Mare, născut în anul 251, în localitatea egipteană Coma (Orientul Mijlociu), într-o familie de țărani înstăriți, de la care a deprins credința. A trecut la cele veșnice în anul 356, la vârsta de 105 ani, în pustia în care s-a nevoit aproape toată viața.
După moartea părinților săi, care aveau o situație materială deosebită, tânărul Antonie, care nu împlinise 20 de ani, a dăruit partea sa de moștenire unei scoli de fete, apoi s-a retras în pustia de lângă localitatea natală, urmând cuvântul Mântuitorului: „Daca voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează-Mi” – Matei 19, 21
În pustnicie, Sfântul Antonie a învățat taina monahală, adică împletirea rugăciunii cu munca, de la un bătrân pustnic. La vârsta de 35 de ani, Cuviosul Antonie s-a retras în locul numit Pișpir (din apropierea Mării Roșii), unde s-a nevoit vreme de douăzeci de ani, până în anul 306, când s-a dus într-o cetate părăsită, pe Muntele Kolzim (pe malul drept al râului Nil). Acolo a început o viață monahală, trăind după canoanele acesteia, până a trecut la cele veșnice, în anul 356, la vârsta de 105 ani. După 85 de ani de nevoințe pustnicești în urma sa a rămas oștiri întregi de monahi, care i-au urmat pilda și învățăturile, fiind părintele duhovnicesc al multor călugări din diverse comunități monastice (Nitria și Sketis), din pustia egipteană.
După călătoria la Alexandria (anul 310), pentru îmbărbătarea creştinilor prigoniţi din cauza persecuţiei lui Maximin, Părintele Antonie se stabilește (în 312) în adâncul deşertului, pe muntele Kolzim (pe malul drept al Nilului). Aici a rămas până la sfârşitul vieţii (356), împreună cu doi ucenici.
Sfântul și Cuviosul Antonie este considerat părintele vieții monahale, întrucât a renunțat la toate plăcerile lumești și s-a retras în pustie, pentru a propovădui credința în Hristos.

Testamentul Sfântului Antonie

Înainte de a muri, Sfântul Antonie le-a lăsat ucenicilor săi, testamentul prin care le cerea să fie îngropat într-un loc secret, unde să nu afle nimeni, pe care ucenicii l-au respectat. Se crede ca mormântul Sfântului Antonie se află ascuns în Mânăstirea Sfântul Antonie cel Mare (din Egipt), deoarece, el a poruncit celor doi ucenici – Macarie și Plutin – să nu descopere nimănui mormântul său, haina să fie trimisă Sfântului Atanasie cel Mare, iar cojocul, episcopului Serapion. Mai târziu (peste secole), în urma cercetărilor pentru restaurarea locașului sfânt – Mânăstirea Sfântul Anton din Egipt – constructorii au spus că mormântul cu moaștele Sfântului Anton ar putea fi sub Sfânta Masă a capelei centrale din mânăstire.

Tradiții și obiceiuri la praznicul Sfântului Anton

Se spune că Sfântul Anton este patron spiritual pentru credincioșii care se roagă lui de sănătate și noroc. De aceea, pentru ca rugăciunea să fie auzită, în ziua praznicului nu se mănâncă de dulce și nu se lucrează (nu se spală și nu se calcă rufe).
Pentru sporul casei este bine să să se dea pachete cu mâncare oamenilor nevoiași. La Biserica Sfântului Anton din București, în fiecare marți se adună o mulțime de nevoiași, pentru a primi hrană de la credincioșii care cunosc acest obicei.
Se mai spune că Sfântul Anton este protector împotriva vrăjitoriilor și a blestemelor.
Pentru sănătate și noroc se spune rugăciune la icoana Cuviosului Antonie cel Mare, în special de cei care sunt botezați cu numele Sfântului și cărora le este protector.
„Milostivește-Te, Dumnezeule, și primește rugăciunile pe care eu le rostesc Sfântului Antonie cel Mare, pentru a dobândi sănătatea și binele ce îmi sunt necesare vieții!
Sfinte părinte Antonie, te rog să mijlocești această rugăminte în fața lui Dumnezeu!
Sfinte Antonie, cerescul ocrotitor al celor ce te iubesc și te sfințesc, iată și eu nevrednicul alerg la tine cu evlavie și îmi pun toată încrederea în ocrotirea ta rugându-te să mă ajuți în neputințele, necazurile și durerile mele!
Ajută-mă să urmez pilda vieții tale petrecându-mi viața în curățenie, în smerenie și în dragoste față de Dumnezeu și de aproapele meu!
Apară-mă de toate ispitele și nu mă lăsa să-L supăr pe Dumnezeul și Ziditorul meu prin căderea în păcat.
Fă ca evlavia mea să fie călăuză spre toate faptele bune, spre curățirea trupului și mântuirea sufletului, că Dumnezeu i-a dăruit suflet omului, spre înălțare spirituală, conștiință pentru a distinge binele de rău și iubirea spre pace sufletească!
În genunchi la icoana ta mărturisesc Sfintei Treimi – Cea de o Ființă – care cu Tatăl, cu Fiul și cu Duhul Sfânt, spre iertarea păcatelor, acum și pururea, în vecii vecilor! Amin!”

Sfințenia Părintelui Antonie cel Mare

Chiar dacă Sfântul Antonie nu a fost un om învațat, el a ajuns părinte duhovnicesc pentru nenumarați cărturari ai vremii, printre ei numărându-se și Sfântul Atanasie – viitorul patriarh al Alexandriei.
Viața sa a fost însemnată în scris de către ucenicul său, Sfântul Atanasie cel Mare, arhiepiscopul Alexandriei (298-373). La puțin timp după trecerea la cele veșnice a părintelui său duhovnicesc ( Antonie cel Mare) ucenicul Cuviosului – Sfântul Atanasie cel Mare a scris (între anii 357-359), lucrarea: „Viața Sfântului Antonie cel Mare”
Sfântul Antonie a rămas emblematic pentru orice monah sau creștin de rând, în ceea ce priveste lupta sa cu duhurile rele. Simțind că diavolul se apropia de el, pentru a-l scoate din rugăciune și din pustie, îl alunga prin credința și smerenia sa. Astfel, Sfântul Anton nu a putut fi înfrânt de satana.
În toate nevoințele sale, Sfântul Antonie l-a avut drept pildă pe Sfântul Ilie Tesviteanul, care propăvăduia: „Se cade sihastrului, ca petrecerea marelui Ilie s-o aibă ca oglindă, în toată viața sa.” (Sfântul Antonie cel Mare)

Învățăturile Sfântului Antonie

*„Se cuvine ca oamenii să se nevoiască, să-și îndrepteze viața și obiceiurile după adevăr și cuviință, căci împlinind ei acest lucru, cunosc ușor tainele dumnezeiești. Cine cinstește pe Dumnezeu cu smerenie și credința, pe acela și Dumnezeu îl ajută ca să-și stăpânească mânia și pofta, care sunt pricina tuturor relelor.”
*„Să socotești a fi liberi, nu pe cei care se plimbă liberi, ci pe cei liberi după viață si după deprinderi. Nu se cade să numești liberi pe boierii care sunt desfrânați, că acestia sunt robi patimilor trupești. Liber și fericit este numai sufletul fară prihană și izbavit de cele vremelnice.”
*„Iată semnele după care este cunoscut un suflet cuviincios și credincios: privirea, mersul, glasul, râsul, preocupările și întâlnirile cu oamenii, care îndreptează sufletul de la dreapta credință. Mintea lor cea iubitoare de Dumnezeu li se face străjer și închide intrarea patimilor și a rușinoaselor aduceri aminte.”
*„Omul cu judecată, luând aminte la sine, cumpănește cele ce sunt spre folos, înzestrări cu puteri virtuoase: înfrânarea, neprihănirea, stăruința, rabdarea, care îl ajută să respingă și să se împotrivească faptelor rele.”
*„Cu cât cineva are viața mai cumpătată, cu atât e mai fericit, că nu trebiue se grijească de multe: de slujitori, de lucrători, de pământuri și de avuția dobitoacelor, care îl va îneca în greutăți și va uita calea către Dumnezeu, iar sufletul va rătăci în întunericul unei vieți cu păcate, rătăcindu-se de sine.”
*„Dacă într-un suflet slab se află păcatele acestea: desfrânarea, mândria, lăcomia, mânia, trufia, furia, uciderea, tânguirea, pisma, pofta, răpirea, minciuna, plăcerea, lenea, frica, ura, învinuirea, neputința, rătăcirea, neștiința, învidia, dușmănia, înșelarea și uitarea de Dumnezeu, sufletul acela se întinează, se osândește și se rătăcește de Dumnezeu.”
*„Cel ce poate călăuzi pe cei neînvătați, să iubească învățătura și îndreptarea, facător de om trebuie să se numească, precum și aceia care îndreaptă pe cei desfrânați către preocuparea virtuoasă și plăcută lui Dumnezeu, ca cei ce schimbă obiceiurile rele, cu blândețea și înfrânarea, aduc fericire și nădejde bună pentru sufletul oamenilor.”
*„După cum corăbierii cârmuiesc corabia cu grija să n-o izbească de vreo stâncă văzută sau nevăzută, așa sunt cei ce se nevoiesc spre viața duhovnicească, trebuie să cerceteze cu grijă, ce să facă și ce să nu facă, pentru ca legile lui Dumnezeu să le fie de folos, alungând din suflet, toate gânurile păcătoase.”
*„Ori de câte ori am luat asupra mea vina faptei, imediat, liniștea s-a răspândit înlăuntrul sufletului meu. Din momentul în care am aruncat vina asupra altuia și am spus că el greșește, nu eu, atunci am simțit înlăuntrul sufletului meu, strâmtoare și amărăciune.”
*„Iată calea: recunoaște-ți vina, mustră-te și spune: – Eu am greșit și pentru păcatele mele, Dumnezeu a îngăduit să mi se întâmple pătimirea!
*„Nu te mânia, spunând: De ce mi s-a întâmplat aceasta?
Astfel vei înmulți păcatul cu egoismul.”
*„Răbdând, vei simți că fiecare clipă e pretioasă.”
*„Iertând, vei simți că rănile inimii pot fi vindecate.”
*„Ascultând, vei auzi strigătul durerii din inima suferindului.”
*„Zâmbind printre lacrimi, vei simți că durerea sufletească este mai mică.”
*„Dăruind, vei simți mângâierea neprihănirii, care îți alungă singurătatea.”
*„Iubind, vei vedea lumina bucuriei, care se așterne peste umbra nefericirii.”
*„Visând cu ochii deschiși, vei simți că îți cresc aripi de înălțare spirituală.”
De aceea:
*„Iartă greșelile greșiților, iar Dumnezeu ți le va ierta pe ale tale!”
*„Rabdă umilințe, și vei simți cum Dumnezeu îți va umple sufletul de mulțumire!”
*„Ajută-l pe cel în suferință, iar Dumnezeu îți va îndârji sufletul!”
*„Dăruiește din ce ai, celui sărman, că Dumnezeu îți te ajută să câștigi mai mult.”
*Iubește-ți aproapele și vei simți iubirea lui Dumnezeu!
*„Dar toate aceste miracole sunt posibile numai prin credința în
Dumnezeu, care face totul posibil prin pilde în care le vorbește
ucenicilor Săi:
«Cere și ți se va da!
Bate și ți se va seschide!
Cheamă-mă și voi veni!»”
(Sfântul Antonie cel Mare – Mărturisirea)

18 ianuarie – Sfântul Atanasie cel Mare, ucenicul Sfântului Antonie

De menționat este praznicul Sfântului Atanasie ce Mare – 18 ianuarie în Calendarul Ortodox. S-a născut în Alexandria, a fost diacon în 318, apoi secretarul patriarhului Alexandru, având un rol decisiv în combaterea arianismului și în condamnarea lui Arie în Sinodul de la Niceea (în anul 325). Datorită scrierilor sale, Sinodul de la Niceea a condamnat erezia ariană și a formulat un sinod de credință – Simbolul niceean – în care se afirmă: „Fiul este născut din veșnicie, din Tatăl, de-o-ființă cu El.” Atanasie a fost ales episcop de Alexandria, după moartea Sfântului Alexandru (8 iunie 328). A trecut la cele veșnice la 2 mai 373, după 45 de ani de episcopat, din care aproximativ 20 de ai i-a trăit în exil.
În iconografie, Sfântul Atanasie cel Mare este zugrăvit în straie monahale, cu un papirus, pe care este scrisă rugăciunea:
„Iarăși cădem la Tine și Te rugăm, Bunule și iubitorule de oameni, iar noi ne ținem cu îndrăzneală de dreapta credință, pe temeiul dumnezeieștilor Scripturi, punându-o ca pe un sfeșnic în candelabru, zicând «Acesta este fiul propriu ființei Lui, Înțelepciunea unic născută și Cuvântul lui Dumnezeu în Unul născut, care este de-o ființă cu Tatăl.»” (Sfântului Atanasie cel Mare/ sursa Creștin Ortodox)

Rugăciune Sfântului Antonie

Sfinte ocrotitor Anton,
La mare praznic te rugăm
Să alungi al păcatului chin
Cu puterea harului divin!

Duhului tău ne închinăm
Și cruce de gând înălțăm
Spre împărăție cerească,
Să ne dai pacea sufletească!

Pe valul vieții de tristeți
Să pui daruri dumnezeiești!
Prin rugă ridică păcatul
Ce împovărează sufletul!

Că ești sfânt cuvios și drept,
Adu-ne gândul înțelept!
Duhul Sfânt să intre în casă,
Cu putere evlavioasă!

De sacră milostivire
Îți aducem mulțumire
Și îți prăznuim numele sfânt,
Ca în cer să fii și pe Pământ!

*17 ianuarie – Sfântul Cuvios Antonie cel Mare
*La mulți ani binecuvântați, creștinilor cu numele Sfântului Antonie!
Maria FILIPOIU – poet, exeget, jurnalist UZPR

by

Referinţă Bibliografică

Sfântul Antonie – părintele monahismului egiptean/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 17 ianuarie 2023