SFÂNTUL VASILE CEL MARE – TEMELIA MONAHISMULUI

*Prima casă a omului creștin este cea spirituală – Credința în Hristos – în care locuiește sufletul omului îndumnezeit sau botezat. – Maria Filipoiu

„Dacă nu eşti frumos la trup, atunci să ai un suflet curat şi luminos şi toată lumea te va îndrăgi pentru lumina bunătăţii sufletului tău.” – Sfântul Vasile cel Mare

Sfântul Ierarh Vasile cel Mare este prăznuit în prima zi a anului – ziua când a părăsit această lume pentru viața veșnică (n. 330, d. 1 ianuarie 379).
Etimologic, Vasile, foarte răspândit în toată lumea creștină, provine din grecescul „basileios”, având semnificația de: rege, împărat, bazileu.
Prima zi din anul calendaristic începe cu Sfântul Ierarh Vasile cel Mare – pastor peste întreaga turmă a lui Hristos, fiind unul dintre cei mai importanţi teologi creştini. Ierarhul este celebrat pentru scrierile sale, rugăciunile pe care le-a lăsat şi pentru viaţa dedicată oamenilor săraci.
Sfântul Ierarh Vasile cel Mare s-a născut în anul 330 d.Hr. în Cezareea Capadociei, într-o familie nobilă, care a dat Bisericii slujitori şi cărturari renumiţi, câţiva dintre ei fiind trecuţi în rândurile sfinţilor. Bunicul său a fost martir pentru Hristos în timpul împăratului roman Diocleţian, sora sa cea mare a fost cea care i-a îndemnat pe fraţi pe calea slujirii Mântuitorului, iar fratele cel mai mic a fost episcop al Sevastiei. Studiile le face la Constantinopol şi la Atena, unde leagã o strânsã prietenie cu Sfântul Grigorie de Nazianz, dupã care se întoarce în Cezareea, unde predat Retorica pentru o scurtă vreme. La îndemnurile surorii sale a fost botezat în credinţa creştină. A împărțit partea sa de avere celor săraci, dupã care s-a retras (în anul 358) la o mânãstire din Pont, unde a dus o viața de asceză şi rugăciune. După o călătorie la marile mânăstiri şi schituri din Egipt s-a întors în Pont şi a redactat prima sa scriere privitoare la viaţa de obşte din mânăstire, numită „Regulile vieţii monahale”, fiind întemeietorul monahismului. În 364, a fost chemat în Cezareea de episcopul Eusebiu şi a fost hirotonit preot, aducându-şi o contribuþie importantă în lupta împotriva ereticilor arieni. Pastoraţia, încă de la început, a fost dedicată îndeosebi celor nevoiaşi.
A organizat planul vieții monahale după anii petrecuți alături de ucenicii Sfântului Pahomie cel Mare, care trăia după regulile Sfântului Antonie cel Mare, plan pus în practică la Annesi, un vechi domeniu al familiei sale, îmbinând studiul cu rugăciunea și munca într-o viață ascetică.
A înființat instituții de asistență socială: azil, ospătărie, casa pentru reeducarea fetelor decazute, scoli tehnice si spital, chiar și pentru leproși, asezăminte cunoscute sub numele generic de „Vasiliada”.
A scris regulile vietii monahale si a pus bazele Filocaliei (iubire de frumos) cu Sfântul Grigorie, punând bazele vieții mănăstirești, iar dascăl al dreptei credințe a argumentat pe baza Sfintei Scripturi si a Sfintei Tradiții că Duhul Sfânt este de o ființă cu Tatăl și cu Fiul.
Deosebit de energice au fost şi misiunile sale pe tărâm spiritual, ca preot şi apoi ca episcop al Cezareei Capadociei, remarcându-se în acţiuni de combatere a unor eretici şi de reconciliere a Bisericilor în timpul unor schisme. Sfântul Vasile cel Mare a murit în anul 379, la numai 49 de ani, ca un adevãrat stâlp al Bisericii din vremea sa – un punct de referinţã în istoria creştinismului universal. Scrierile sale conţin lucrări de dogmatică profundă, precum „Contra lui Eunomiu” sau „Despre Sfântul Duh”, lucrări ascetice, ca „Regulile vieţii monahale”, „Despre judecata lui Dumnezeu”, comentarii, ca „9 Omilii la Hexameron”, numeroase cuvântãri şi epistole. A avut o contribuţie deosebită la structurarea slujbelor bisericeşti, alcãtuind o Sfântă Liturghie ce-i poartã numele. Sf. Vasile este serbat pe data de 1 ianuarie și pe 30 ianuarie – Sfinții Trei Ierarhi, împreună cu Sf. Ioan Gură de Aur (Chrysostom) și Sf. Grigore (Nazianzus) – sărbătoare hotărâtă în 1081 de către Ioan Patriarhul Constantinopolului în memoria acestor trei mari sfinți și teologi ortodocși.
Conștient de responsabilitatea sa de păstor peste întreaga turmă a lui Hristos, Sfântul Vasile cel Mare a pus față în faţă cele două moduri de vieţuire, cea monahală și cea socială.
„Ascultarea de Evanghelie se va cere de la toţi oamenii, şi de la monahi, şi de la cei căsătoriţi. Căci nu este de ajuns pentru cel căsătorit îndreptăţirea cumpătării şi a dorinţei către soţie şi chiar a îndatoririi conjugale, ci toate celelalte porunci“.
Astfel, Sfântul Ierarh argumenta că cei căsătoriţi trebuie să urmeze o viaţă asemănătoare celei a lui Avraam, Iov, David, Samuel, Petru şi a celorlalţi apostoli.
„Dumnezeu, Care poartă grijă de mântuirea noastră, a împărțit viața oamenilor în doua feluri de viețuire, adică în viața de căsătorie și în cea de feciorie, astfel încât cel care nu poate să ducă lupta fecioriei sa-și ia femeie (soție) legiuită, cunoscând că i se va cere făgăduința de înfrânare, sfințenie și asemanare cu sfintii care au avut soție și au crescut fii.”
Constituind un singur trup, soţul şi soţia trebuie să dea dovadă de iubire şi de înțelegere, întrucât au devenit, prin nuntă, un singur trup.
„Virtutea bărbatului şi a femeii este una singură, fiindcă atât crearea lor este deopotriv de vrednică pentru amândoi, cât şi răsplata pentru amândoi aceeaşi. Astfel, Cartea Facerii zice «Şi a făcut Dumnzeu om; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe el; bărbat şi femeie i-a făcut pe ei». Pentru că au o singură natură, ei au aceleaşi lucrări, iar cei ce fac aceeaşi faptă primesc aceeaşi răsplată.“ În aceeaşi direcţie, Sfântul va spune: „Să asculte şi bărbatul îndemnul ce şi lui i se cuvine“.
Sfântul Vasile a considerat că familia este o instituţie dumnezeiască în armonia, unitatea şi indisolubilitatea acesteia. El afirmă că scopul căsătoriei este de ajutorare reciprocă, naștere de copii și creșterea lor în iubire. Unitatea şi armonia ce trebuie să existe între soţ şi soţie este ca iubirea dintre Hristos şi Biserică: „Se cuvine ca bărbaţii să-şi iubească femeile lor cu iubirea cu care Hristos a iubit Biserica, dându-se pe Sine pentru ea, pentru ca să o sfințească“, motivând că doar adulterul poate constitui un motiv bine întemeiat pentru desfacerea căsătoriei. Prin infidelitatea conjugală se sparge unitatea familială, iar între soţ şi soţie intervine un gol care-i face să nu mai fie un singur trup. Marele ierarh Vasile a mai precizat faptul că doar un bărbat şi o femeie pot forma o familie şi doar aceasta este binecuvântată de Dumnezeu, îndrumând pe membrii familiei să săvârşească împreună cerinţele vieţii duhovniceşti, ca nici unul să nu fie mai prejos decât celălalt: „Bărbaţilor, să nu vă arătaţi în credinţă mai prejos decât femeile! Femeilor, stăruiţi în credinţă!“
Dintre aceste cerinţe, Sfântul Vasile cel Mare exemplifică rugăciunea şi postul, motivând că rugăciunea practicată în familie o arată ca pe o Biserică în miniatură: „Trebuie să ne eliberăm de grijile căsătoriei, ca să ne înălțăm în rugăciune.“
Pe lângă rugăciune, postul este o altă valoare spirituală care întăreşte familia, fiind numită de Sfânt „talismanul căsniciei“. Postul ne înaintează în virtute, el fiind „tovarăş credincios al soţilor. Căci bărbatul nu pune la îndoială cinstea casei sale când vede că femeia lui posteşte; nici femeia nu se topeşte de gelozie când bărbatul său sfinţeşte postul“. Postul este recomandat tuturor membrilor familiei: „Femeile să postească şi ele, că şi lor le este postul tot atât de potrivit şi de firesc ca şi respiraţia. Copiii să fie adăpaţi cu apa postului ca şi plantele bine crescute; postul este frâu pentru oamenii în floarea vârstei, balsamul căsniciei, păzitorul căsniciei“.
Aceste îndemnuri sunt prezentate metaforic în „Omilii la Cartea Facerii“, prin exemplele din lumea animală:
„Iar grija pe care o au de berzele bătrâne puii lor e îndestulătoare copiilor noştri, dacă ar vrea să vadă, pentru a-i face să-şi iubească părinţii! Berzele, când văd că tatălui lor i-au căzut penele, la bătrâneţe, stau în jurul lui şi-l încălzesc, îi pregătesc din belşug hrana, iar la zbor îi dau ajutorul ce-l pot da“.
Întru totul la fel, părinţii trebuie să-şi iubească fiii precum „leoaica îşi iubeşte pe cei născuţi din ea, iar lupul se luptă pentru căţeluşii lui”.
Sfântul Vasile cel Mare a trecut la cele veșnice în anul 379, pe 1 ianuarie, dupa moarte primind numele de Vasile cel Mare, fiind unul dintre primii patriarhi ai Constantinopolului, cel care a avut un rol esenţial în delimitarea ritului răsăritean, al ortodoxiei.
Pentru sfințenia lui și sprijinirea celor sărmani, în ziua de 1 ianuarie se umplu bisericile de credincioşii veniţi să îi mulțumească Sfântului Vasile pentru ajutorul primit în anul precedent şi să se roage pentru sănătate şi spor în anul care a început.
În tradiţia populară, de Sânvasâi, este mare sărbătoare, se merge cu Pluguşorul şi cu Sorcova, iar mielul Vasilică aduce noroc şi bogăție.
Se spune că în ziua de Sfîntul Vasile cerul este deschis, iar în asemenea zile se consideră că rugăciunile sînt mai eficiente.
Spre binecuvântare dumnezeiască și buna rânduire a vieții, Biserica recomandă:

Rugãciunea Sfântului Vasile cel Mare

„Știu, Doamne, că sunt nevrednic să mă împãrtãsesc din Tău și din Sângele Tău.
De aceea, nădăjduind, spre Tine mă înalț, cela ce ai zis:
«Cel ce mănâncă Trupul meu și bea Sângele Meu, rămâne în Mine și Eu în el.»
Îndură-Te de mine, Doamne și fă cu mine după mila Ta!
Îngăduie să-mi fie mie Sfintele Daruri spre curățire, vindecare și luminare, spre pază și mântuire, spre sfințirea sufletului și a trupului, spre depărtarea a toată nălucirea și fapta vicleană, ori lucrarea diavolească ce uneltește cu dinadinsul întru mădularele mele.
Luminează-mi calea către Tine și către iubirea Ta să fie spre îndreptarea vieții, spre întărirea virtuții și a desăvârșirii spirituale, pentru împlinirea poruncilor și împărtășirea cu Sfântul Duh, pentru lumina vieții vesnice și răspuns bun la judecata Ta, iar nu spre pătimire sau spre osândă.
Amin!”
Documentare:
– crestinortodox.ro
– http://www.condeiulardelean.ro/articol/sfantul-ierarh-vasile-cel-mare-arhiepiscopul-cezareei-capadociei-0
– http://stiri.tvr.ro/in-prima-zi-din-an-peste-600-000-de-romani-isi-sarbatoresc-onomastica-este-sfantul-vasile-cel-mare_812988.html
– https://doxologia.ro/sfantul-ierarh-vasile-cel-mare-arhiepiscopul-cezareei-capadociei

În ziua de 1 ianuarie, peste 600.000 de români îşi serbează ziua numelui – Vasile, Vasilica și derivate din acestea – iar în multe familii, Sfântul Vasile este sărbătorit ca patronul casei.
Tuturor: La mulți ani binecuvântați!
Cinstiți numele sfântului protector!

Maria FILIPOIU

by

Referinţă Bibliografică

Sfântul Vasile cel Mare – temelia monahismului/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 4 ianuarie 2022