Motto 1:Într-o țară așa de frumoasă, cu un trecut așa de glorios, în mijlocul unui popor așa de deștept, cum să nu fie o adevărată religie iubirea de patrie și cum să nu-ți ridici fruntea, ca falnicii strămoși de odinioară, mândru că poți spune:„Sunt român! (Alexandru Vlahuță))

Motto 2: Patria este înlăuntrul nostru şi o ducem cu noi peste ţări şi peste mări… Patria nu este pământul pe care trăim din întâmplare, ci este pământul plămădit cu sângele şi întărit cu oasele înaintaşilor noştri.

 Părinţii, moşii, strămoşii ne sunt patria noastră, ei care au vorbit aceeaşi limbă, care au avut acelaşi dor, aceleaşi suferinţe, aspiraţiuni, sânt adevărata noastră Patrie. (Barbu Ștefănescu Delavrancea)

În filele de istorie a neamului românesc și-a găsit locul și a strălucit Doamna Neaga, soția lui Mihnea al II-lea Vodă, născut în 1564, la Istambul, mort în 1601, tot la Istambul, ajuns la domnia Valahiei/Țarii Românești în două rănduri:mai 1577 – septembrie, 1583 și în perioada aprilie, 1585 – mai,1591. Doamna Neaga, această personalitate legendară s-a născut pe plaiuri buzoiene, la Buda Crăciunești, comuna Cislău, fiind fiica lui Vlaicu Clu­cerul care a fost în slujba mai multor domnitori, chiar și a ginerelui lui, zis Mihnea Turcitul. Tatăl ei avea o foarte mare avere și i-a făcut o dotă importantă la căsătoria cu Mihnea, în 1582. Așa a intrat în familia Basarabilor, Mihnea fiind fiul lui Vodă Alexandru al II-lea Mircea și al Ecaterinei Salvaresso, de origine italiană, născută în Pera, cartier din Istambul. El este nepotul Doamnei Chiajna, fiica lui Petru Rareș și a domnit de la 13 ani în prima perioadă sub tutela mamei sale, Ecaterina Salvaresso, care a fost soția lui Alexandru al II-lea Mircea, fratele lui Petru Șchiopul care a domnit în Moldova și nepotul lui Mihnea Vodă cel Rău, fiul lui Vlad Țepeș ce se trage din Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Bătrân din neamul Basarabilor.

Mărturii despre viețuirea „Reginei Buzăului” cum este cunoscută prin veacuri sunt ctitoriile sale: biserici, schituri, conacurile, palatele, cetățile, dar și istoria vie a locurilor care poartă peceta legendei acestei remarcabile doamne transmisă din generație în generație. Conacele, palatele, mânăstirile și schiturile pe care le-a făcut se întind, după spusele d-lui Gheorghe Petcu de la Cislău, Buda Crăciunești la Lapoș, Jugureni, Esteu(Mizil), Nișcov, Grăjdana, Izvoranu, Haleș, Ciolanu, Tisău, Strezeni, Valea Caprei, Tohani, Budureasa, Banceasca (Simileasca) ș.a.

Personalitatea Doamnei Neaga este evocată de scriitorul Gheorghe Petcu în cărțile: „Doamna Neaga din Cislău, regina Țării Românești. Legende și adevăr” (Editura Editgraph, 2020), „Județul Buzău, Legende și istorie, Intimități ale secolelor trecute. Mistere și Enigme” Vol.I, Editura alphaMDN, 2008, „Legende .buzoiene, legende râmnicene”, editura Editgraph, 2019.

Dumnealui a enumerat mai multe monumente ca fiind realizate de Doamnei Neaga:

1. Cetatea Doamnei Neaga, zisă Palatul Cheia din satul Tisău, județul Buzău, despre care am auzit în copilărie, eu fiind născută în acest sat, anume locul numit la Bisericuță (poate cea care a aparținut schitului Tisău, unde au fost descoperite, după spusele profesorului meu de limba latină de la Liceul Mihai Eminescu din Buzău Ion Cojocaru, originar din Tisău, două morminte și în ele un colan și o pereche de cercei, obiecte aflate în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României. Palatul era protejat de un zid natural, stâncos ce se ridica din apa sărată a Tisăului și era înconjurat de mlaștini și vulcani noroioși, activi î a doua jumătate a secolului XX, fiind situat la opt kilometri de Viperești, de unde se ajungea la Cislău și aproape de Lapoș, unde avea alt palat de unde se ajungea la Târgoviște și București sau Brașov;

2. „Cetatea Doamnei Neaga” ale cărei ruine sunt cunoscute ca „Zidul Domnei Neaaga” din satul Buda, Comuna Cislău, județul Buzău și Mânăstirea Cislău, ctitorie a Doamnei Neaga;

3. Palatul și Biserica „Cucuiata” de la Grăjdana, comuna Tisău, în fața Ocolului silvic;

4. Biserica Doaamnei Neaga din comuna Lapoș, județul Prahova și puțul de lângă această biserică din comună cunoscută și pentru locul numit „Poiana Doamnei Neaga”;

5. Biserica „Sfinții Îngeri ” din Buzău o are printre fondatori și pe Doamna Neaga;

6. Palatul și biserica de la Cetățuia de pe Dealul Cetățuia, comuna Tisău, județul Buzău, loc înconjurat cu zid de piatră de unde se vede toată Valea Buzăului;

7. Biserica „Sfântul Gheorghe” din incinta mânăstirii Ciolanu, este considerată crtitoria doamnei Neaga, aici având înmormântat unul din copiii ei.

8.„Regina Buzăului face danie „Schitului Aluniș”, din Colți, cu biserica săpată în stâncă, și mânăstirilor din Muntele Athos, ca bună creștină;

9. La Buda Crăciunești întemeiază un lăcaș sfânt, biserica, unde își doaarme somnul de veci (d. 1623), după cele scrise pe piatra tombală:„Aici odihnesc oasele Neagăi, Doamna Țării Românești, soția lui Mihnea Vodă, ale tatălui ei, Vlaicu și ale altor rude”. În urma săpăturilor, arheologul Virgil Drăghieanu a descoperit acolo multe podoabe:cercei, inele, broșe, ace de păr foarte frumoase.

10. Bisericuța de la schitul Izvoranu construuită de Doamna Neaga, loc retras între Haleș și Ciolanu, a fost înlocuită de cea făcută de Luca din Cipru, ajutat cu bani de Mihai Viteazul, devenită actuala mânăstire Izvoranu, comuna Tisău.

11. Prin testament a lăsat Episcopiei Buzăului și altor mânăstiri și biserici bani, pământ și păduri.

12. La Lapoș cunoscut fiind ca un ținut sălbatec, mlăștinos și nu departe de Valea Unghiului, unde era păcură la suprafață, ca la mina de la Sărata Monteoru și pe Valea Buzăului, în locuri greu accesibile a avut un conac. Astfel, Cețățuia de la Cucuiata (Localitatea Grăjdana, comuna Tisău) era situată .pe un pisc  mai înalt, într-un loc unde se ajungea greu, avea ziduri groase și un turn de observație de unde se supraveghea toată Valea Nișcovului, până la apa Buzăului și mai departe. De acolo plecau ștafete în toate ținuturile aflate în Țara Românească.

13. Împreună cu soțul ei Mihnea al II-lea a ridicat în 1588, Mânăstirea de la Aninoasa (azi Buda Crăciunești), iar în 1583 (1589, după părerea lui C. C. Giurăscu) ridică Mânăstirea Tutana, din județul Argeș.

Doamna Neaga deținea proprietăți în comunele Tisău, Rușavăț, Cislău, Lapoș, Grăjdana, Sărate, Valea Scheilor, Bădeni ș.a. Lângă satul Tisău este localitatea Strezeni, ce aparține comunei Tisău. Numele acestui sat provine de la străjerii aduși de Doamna Neaga pe aceste locuri să-i păzească moșia, pădurile. Din satul acesta și din Tisău se înalță coline împădurite care culminează cu dealul Istrița, locul unde a fost găsită „Cloșca cu puii de aur” cunoscutul Tezaur de la Pietroasa.

Grădinile, viile pădurile și livezile îi aduceau un bun venit și era mereu preocupată să facă danii bisericilor și mânăstirilor, că știa că se fac mereu rugăciuni pentru țară și poporul ei.

Alegerea acestor localități pentru locuit și supraveghere era făcută cu multă inteligență, pe Valea Nișcovului, cu versanții ei abrupți, împăduriți, a Tisăului (în loc retras, la izvoarele părâului Tisău, în loc numit la Vâjâietoare, căci acolo este o cascadă, palatul și biserica fiind înconjurate cu zid de piatră și apărată de un versant foarte abrupt, numit Piscul Dracului și de Nămoale, cum este denumriea locului.

Dar vremurile erau tulburi, tronul țării fiind râvnit de mulți care duceau daruri la Poarta Otomană pentru a-l obține. Când Mihnea a fost mazilit, în 1577, ea l-a urmat în exil la Rhodos și la Tripoli, fiind prima femeie româncă ce a ajuns în Africa, în Libia, pe țărmul Mării Mediterane, cunoscând alte culturi, alte obiceiuri. La a doua mazilire a lui Mihnea Vodă de turci ea nu l-a urmat la Istambul și s-a retras în părțile Buzăului la Buda Crăciunești, cu copiii ei. A dezaprobat faptele soțului ei care a trecut la islamism, fiind cunoscut în istorie ca Mihnea Turcitul, care a sperat că așa își va recăpăta tronul.

Inteligența ei s-a păstrat în povestirile celor bătrâni care spun că își potcovea caii invers, să deruteze pe turcii urmăritori.

Drumurile pe care circula doamna Neaga pe lângă Bâsca Chiojdului, pe Văile Nișcovului, Buzăului, au devenit acum căi de acces în toată țara: Drumul de sub deal, zis Drumul cel mare, ce pornea de la Câmpulung la Curtea de Argeș, Târgoviște și ajungea la București; adesea pleca de la Buda Crăciuneești sau Lapoș spre Valea Nișcovului pe Drumul de sub deal și, prin Săseni, Zorești, Ciobănoia, Merei, Dealul viei, Pietroasele, Breaza, Năieni, Jugureni (jud. Prahova) ajungea la București sau Târgoviște. De pe Valea Nișcovului se putea ajunge pe la Leiculești, locul unde azi se află Mânăstirea Barbu (com. Tisău) la Sărata Monteoru și mai departe.

Drumul de pe Valea Nișcovului duce în satele:Cândești, Nișcov, Mierea, Grăjdana, Valea sălciilor, Haleș, Pădureni, Tisău, Strezeni, Valea Caprei, Lapoș, Vălenii de Munte și mai departe.

La sfârșitul cărții d-lui Gheorghe Petcu „Doamna Neaga din Cislău, regina Țării Românești. Legende și adevăr” (Editura Editgraph, 2020) sunt trecute hărțile acestor drumuri întocmite de autor.

În poiana de la Mânăstirea Ciolanu, din comuna Tisău, se află cea mai mare tabără de sculptură în aer liber unde sculptorul Gheorghe Coman a reprezentat-o pe Doamna Neaga într-un monument, admirat de miile de turiști ce vin dinspre Buzău prin Vernești, Nișcov, Haleș ( comuna Tisău), sau dinspre Bașov, pe DN 10, pe la Barajul de la Siriu, Ciuta, Măgura, Nifon, Ciolanu. Pe Dealul Cetățuia, s-a construit „Pensiunea Cetățuia”, la jumătatea distanței dintre Muzeul Pietrei Cioplite și Fântâna lui Mihai (care marchează trecerea armatei lui Mihai Viteazul spre Moldova și Ardeal, când a înfăptuit prima unire a românilor, în 1600, faptă de mare importanță istorică, după care, prin hrisov emis pe 27 mai, 1600, se proclamă „domn al Țării Românești, Ardealului și Moldovei”și bate pecete cu stema celor trei țări unite. Trupele lui au poposit la Mânâstirea Izvoranu la Mânăstirea Bradu și Mânăstirea Ciolanu, ambele din comuna Tisău. Aceasta din urmă este înconjurată cu ziduri foarte înalte ce aveau în colțuri bastioane cu creneluri și a adăpostit și familia lui Constantin Brâncoveanu o perioadă de timp. Actuala biserică este ctitoria lui Bădeanu Mihălcescu Cândescu și refăcută de Doamna Neaga, soția domnitorului Mihnea Turcitul, motiv pentru care mai este cunoscută și ca „Mănăstirea Doamnei Neaga”. În 1640 – 1641, Radu Cândescu o înconjoară cu ziduri de cetate, făcute din bolovani de râu și cărămidă, fiind loc de retragere în caz de restriște.

În anul 1994, aici s-au făcut cercetări de arheologi din București care au declarat că au descoperit 1500 de monede de argint din epoca medievală, monede care se află la Muzeul de istorie al României sau la Monetăria statului. Legenda care circulă în această zonă amintește de un tunel ce lega mânăstirea Bradu de Cislău, ca loc de refugiu în cazul invaziei turcești. Noi considerăm că acea incintă cu ziduri puternice este opera unui cap încoronat, ca să fie apărată contra turcilor, fiind un loc mai deschis între dealuri. Dar partea cea mai dramatică a legendei despre Doamna Neaga este cea care impresionează cel mai mult pe cei din plaiurile buzoiene: aruncarea în fântâna de la Lapoș a celor două fete ale sale, ca să nu devină roabe la turci. D-l Gheorghe Petrcu, după mai multe cercetări, afirmă în cartea consacrată Doamnei Neaga că ele nu au murit, au fost coborâte într-o budană în puțul de la Lapoș, apoi, prin tunel, ar fi ajuns la Cislău și s-au salvat. Ecaterina se căsătorește cu Moise Movilă, domn al Moldovei (aprilie, 1530 – noiembrie, 1631, 2 iulie 1633 – aprilie, 1634).

Activitatea Doamnei Neaga a înscris în istoria Țării Românești o pagină memorabilă, căci a rămas neclintită în credința sa ortodoxă, asemenea lui Constatin Brâncoveanu, Acești doi stâlpi ai ortodoxiei au consolidat destinul creștin-ortodox al poporului român, iubitor al „dreptei-credințe”. Lor le datorăm faptul că vorbim românește și trăim după principiile, tradițiile și obiceiurile străvechi ale poporului nostru. Trebuie să punem mare accent pe aceste fapte mărețe, să facem tânăra generație să se pătrundă de adevărul istoric, căci aceste capete încoronate nu au acceptat să fie impuse românilor nici cultura otomană, nici legile otomane, nici limba lor, facilitând românilor calea spre progres, spre libertate spirituală și națională.

Meritul Doamnei Neaga este că a lăsat în memoria colectivă o puternică impresie, încât locutorii din localitățile amintite cred că sunt protejați de Doamna Neaga și în zilele noastre. Ajunsă la Kiev, care aparținea Poloniei, a fost numită regina Valahiei, informează Gheorghe Petcu în cartea dedicată acestei figurii legendare înscrisă în cartea de aur a istoriei neamului nostru.

Propun a se face cercetări mai profunde privind originea „Tezaurului de la Pietroasa”, căci eu risc să presupun (rog să-mi fie iertată imaginația de scriitoare) că a apaținut doamnei Neaga care, după mazilirea soțului, a fugit cu copiii din București, să nu fie uciși de turci, cum s-a procedat cu Petru Cercel, mazilit înintea lui Mihnea, pe calea cea mai scurtă spre ascunzătorea din Munții Buzăului, prin Pietroasele, Istrița, a coborât pe Valea Nișcovului și Valea Tisăului și s-a ascuns în pădurile seculare de aici. Poate tezaurul adus de ea, după exilul din Libia, a fost ascuns, că era urmărită de turci. Și-a potcovit caii cu potcoavele invers, a prăsit caleașca cu care se refugia și a mers călare. El probabil a fost cumpărat sau comandat de Doamna Neaga la Tripoli, din averea sa, fiind destinat serviciului religios, caracterul ei dovedind dragostea pentru cele sfinte.

Este doar o supoziție, inspirată de bogăția nestematelor, de frumoasa lucrătură a pieselor tezaurului care trebuie analizate din această perspectivă. Locul unde a fost găsit, aproape de suprafață, după afirmațiile prof. Marius Constantinescu, stă mărturie că a fost ascuns în grabă, poate de un slujitor credincios, care a căzut în mâinile turcilor  și Doamna Neaga a crezut că aceștia au furat tezaurul. A fost foarte tulburată, că în timpul retragerii poate la Cetățuia, pe Culmea dealului Ciolanu, i-a murit un fiu, Vlad, pe care l-a înmormântat în poiana din vale, unde a ridicat Biserica Sfântul Gheorghe aflată acum în incinta Mânăstirii Ciolanu.

Noi trebuie să aducem mulțumiri memoriei Doamnei Neaga și s-o cinstim, s-o prețuim mult, fiind un stâlp al creștinătții, alături de Brâncoveanu, mai ales că în anul 2023 se vor împlini 400 de ani de la trecerea ei la Domnul.

Propun să se înscrie în raportul final al simpozionului realizarea proiectului: „Să salvăm de la uitare personalitățile, cărțile valoroase, acțiunile, faptele în slujirea neamului” căci astfel protejăm spiritualitatea românească.

Autoare:prof. Ecaterina Chifu

Bibliografie :

1.Gheorghe Petcu – „Doamna Neaga din Cislău, regina Țării Românești. Legende și adevăr” (Editura Editgraph, 2020),

2. Gheorghe Petcu – „Județul Buzău, Legende și istorie, Intimități ale secolelor trecute. Mistere și Enigme” Vol.I, (Editura alphaMDN, 2008);

3.Gheorghe Petcu – .„Legende .buzoiene, legende râmnicene”, (Editura Editgraph, 2019);

4.Valeriu Niculescu – „Pagini de istorie culturală Buzău – Râmnicu Sărat” (Editura Editgraph, 2018).