Să-mi dai un strop de vin și îmi vei fi muză. Să-mi dai ochii tăi și îmi vei fi cer. Să îmi dai gura ta și îmi vei fi foc. Să îmi dai inima ta și îmi vei fi casă. Să îmi dai gândul tău și îmi vei fi drum. Să îmi dai cântecele tale și îmi vei fi bătaia inimii. Să îmi dai iubirea ta și îmi vei fi înger…!
Scriu acestea Stelei, cântăreței stelelor din mărgelele vinului, din cerul privirii, din focul sărutului, din casa iubirii, din drumul dorului, din susurul bătăilor inimii, din îngerul poemelor de dragoste.
Scriu Stelei Enache…! E sunetul clopoțeilor de porțelan în glasul ei, e seninul albastru în cerul ochilor ei, sunt ecourile fântânilor adânci și vuietul mării în sufletul ei, sunt flori de salcie în părul ei, e aurul razelor de soare în surâsul ei, e floarea de cireș pe obrazul ei…! E matca dragostei și căldurii blânde a inimii în amintirile ei, e dorul păsării în zborul viselor ei, e curgerea necontenită a râurilor în iubirea ei, e îmbrățișarea malurilor cu valurile în venirea și despărțirea ei…, iar toate acestea izvorăsc din melodiile și poeziile melodiilor ei, melodii și poezii ce, la rându-le, își au făgașul la mijlocul drumului dintre ea și iubirea publicului, lângă o fântână cu cumpăna vieții și umbra unui copac până la cer, în formă de Dumnezeu…!
Ce fermecător este să fim contemporani ai unei generații glăsuitoare de alinări îngerești muzicale, o generație ca o istorie, ca un tezaur, ca un destin ce rămân la ospățul umbrelor străjerilor muzicii din creneluri de cetate veche pe care încet încet o cucerește și o ia în stăpânire imperiul timp!
Am venit pe lume odată cu această generație de artiști mirabili, am trăit împreună zilele noastre bune și zilele noastre rele, dar întotdeauna înfrumusețate de ea…, murim, sosindu-ne fiecăruia vremea, plecăm odată cu ea, când, fără să moară, revine pe rând, încet, încet, în rai, unde superbitatea muzicii este prelungirea vibrației emoțiilor de aici…!
Artista Stela Enache este frumoasa glăsuitoare de cântec frumos, este sentimentala rostitoare în sunet lin a frumoaselor poeme romantice ale melodiilor sale, cele mai multe compuse de neuitatul ei soț, mare, nerepetabil creator de melos fascinant, Florin Bogardo.
Dar, ceea ce în vâlvătăile de străluciri ale scenei nu are vizibilitate, nici glas, este o nețărmurită fidelitate față de valorile monarhiei constituționale, o iremediabilă iubire pentru regalitatea românească, o necuprinsă recunoștință, o vie, permanentă aducere aminte de bunul nostru rege Mihai, o speranță nestinsă, o iubire din toată ființa ei pentru Majestatea Sa Margareta, fidelitate, respect, admirație, încredere și devotament față de Alteța Sa Regală Radu Principele Consort al României.
Puțini artiști români afirmă și dovedesc o dragoste și o fidelitate față de monarhia și regalitatea românească, față de forma de guvernământ monarhică restauratoare, față de regii și reginele istoriei și viitorului patriei și națiunii…! Cinste lor, unii dintre marii noștri artiști au fost onorați cu medalieri regale din partea Majestății Sale Regelui Mihai și a Majestății Sale Margareta. Li se cuvine o recunoaștere pentru o viață de om și o viață de artist în serviciul binelui sufletesc al neamului românesc. Cu atât mai mult cu cât în atenția statului republican aceasta își croiește o rută politică neconcordantă uneori cu valoarea…!
Până acum, în decursul unei îndelungate, frumoase și valoroase activități artistice, interpreta de muzică ușoară Stela Enache a fost și este (firește, va fi) laureată de public și de propria-i conștiință. Cu demnitate și neclintire…!
Personal pot prezenta argumentul fidelității și iubirii Stelei Enache pentru monarhie și regalitate, dincolo de discuțiile noastre multe și axate pe acest subiect, de prezențele sale cu dragoste și vie dorință la unele evenimente regale, ceremonialul național de doliu în zilele tristului ultim rămas bun de la Majestatea Sa Regele Mihai reliefează adevărul și puterea colosală a raportării artistei la valorile și iubirea monarhiei și a celor rânduiți de istorie și destin să poarte Coroana României.
Am depus amândoi flori în spațiul din fața Palatului Regal, în zilele de doliu, ne-am plecat fruntea, am prezentat omagiul nostru și ne-am recules în fața catafalcului Regelui. Dar, până să ne fie cu putință, am înfruntat greaua așteptare la rând în coloana uriașă de oameni întinsă de la Sala Palatului, jur împrejur până la Palat, timp de o jumătate de zi. Nu-mi credeam ochilor privind resemnarea și dârzenia artistei neîncercate nicio clipă de gândul de a renunța. O priveam cu grijă, mă întrebam ce vultur are în inimă și ce fier oțelit în picioare și spate, ca să reziste fără clintire pentru a trece prin fața catafalcului pentru un ultim rămas bun. Acesta este un argument nu o paradă de cuvinte ca să cocheteze urechile.
În tăcere, cu durere, emoție și iubire în inimă, marea artistă s-a încolonat miilor și miilor de oameni pentru lunga deplasare necrezut de decentă, în liniște și pioșenie reală, netulburată, închinate respectului, iubirii, solemnității, doliului ce-au mișcat sufletește întreaga țară.
Iată, artista minunat de frumoasă și talentată Stela Enache, știută de toată țara ca glăsuitoare de melodii nespus de plăcute, nu epuizează cu aceasta toate harurile ei: e dârză de neînvins, e fidelă de neclintit, e iubitoare de dăruit, e patrioată de reper. Este o artistă româncă vrednică, frumoasă, hărăzită, cu decorațiile frumuseții și valorii umane alături de cea a frumuseții și valorii artistice împreună în piept (aceea regală, a loialității i-ar ședea bine și meritat pe piept, așa cum frumos și meritat stă pe pieptul altor artiști iubiți ai neamului românesc)…!
Aurel V. Zgheran


