Izvoarele istorice situează ca începuturi pentru suita de sărbători cunoscute sub o singură denumire ce le reunește, Drăgaica sau Sânzâienele, mult înainte de nașterea Mântuitorului, în adâncile mituri cu preotesele zeițelor antice grecești – Demetra – și romane – Ceres –, protectoare ale belșugului, recoltelor și fertilității. Readuse azi în atenția noastră ca un arc peste timp, din vremurile în care s-a zidit temelia tradițiilor, în contemporaneitate, când de sus și de jos se zguduie din toate încheieturile întreagă această clădire a vieții noastre spirituale, o istorie perpetuată și o actualitate culturală mai efervescente ca niciodată sunt polarizate foarte armonios și cel mai exemplar la Buzău. Aici, Drăgaica, în programul căreia este încorporat și Festivalul de Muzică Folclorică „Benone Sinulescu”, avându-l amfitrion, am putea spune, pe primarul dinamic, inteligent, slujitor comunității și devotat actului cultural, Constantin Toma, dar și două instituții competente, Primăria și Centrul Cultural Alexandru Marghiloman, este din nou, chiar mai mult decât odinioară repusă în mers cu toate motoarele spirituale în iureș.

În ce mă privește sunt foarte afectiv absorbit și oarecum pasionat să pătrund în simțirea și înțelegerea fenomenului muzical unic în România, cel puțin din perspectiva patronului său de suflet, Festivalul Național de Folclor „Benone Sinulescu”. Aflat la cea de a cincea ediție în 2023 (17-18 iunie) – excludem o suspendare de doi ani din cauza a ceea ce a fost sau nu a fost pandemie însă e cert că va marca în istoria noastră culturală un interval temporal de colaps – acest grandios eveniment cu generic vibrant în memoria și conștiința locală și națională, a parcurs o perioadă de timp a unei iremediabile bucurii de a petrece elevat pe aripile cântului și jocului popular.

Să uităm acele zile înnegurate de lințoliul spaimei, bolii și morții, acei ani lugubri în care viața a încetinit, iar festivalul de la Buzău nu a mai putut continua, e mult mai bine să uităm, pentru a readuna forța de a agonisi din nou bunătatea vieții și a ne curăța de răul pe care tot viața ni-l dă uneori, cu prisosință, în peregrinarea dintre două capete ale ei. Prezentul text eseistic aceasta ne impulsionează să facem, aruncându-ne ca pe hulubi din mână în văzduhul efervescent și mirabil al cântecului, jocului și voiei bune de la Festivalul „Benone Sinulescu”, în vara toridă (căldura infernală a fost ghimpele de foc – singurul – într-un grandios regat al bucuriei sufletului) a anului 2023.

Toate merg bine și frumos „Când e omul fain și tânăr” – titlul de cântec citat se poate constitui într-un preambul la un portret alcătuit cu alese cuvinte, al celui ce de fapt întemeiază orizontul tematic al textului de față: formidabilul fără precedent și irepetabilul cuplu de familie și muzică Traian și Valeria Ilea. Fără precedent prin talent și popularitate, irepetabili prin farmec și prestigiu – nu se va mai putea asemăna niciodată ori întrece decât numai cu el însuși, în fireasca avansare valorică a anilor ce-n trecerea lor chiar dacă nu catifelează sunetul glasului, însuflețește și nuanțează atenția ascultătorilor.

Despre Traian și Valeria Ilea e și nesfârșit de plăcut și necrezut de ușor de scris, oricând și oricât. Cuvintele vin singure, nu ai altceva de făcut decât să le așterni în text, căci despre oameni plăcuți întotdeauna te inundă bucuria de a scrie, despre oameni cumsecade găsești întotdeauna timp să scrii, despre oameni de valoare ai întotdeauna ce să scrii…! Ce român vrednic și de omenie nu cunoaște cine sunt Traian și Valeria Ilea, cine nu le-a ascultat vreodată măcar un singur cântec?! Acești admirabili artiști vor lăsa în legenda muzicii populare și folclorice românești propria odisee de viață și de cântec atât de frumoasă și de alinătoare încât dacă nu ar fi existat vreodată, viața sufletească a neamului românesc, raportată la veșnicie ar avea un pas prin lumea trecătoare cu o piatră grea în plus legată de picioare, căci ce altceva vor fi făcut fiecare dintre artiști, fac și vor face întru slujirea prin cântec a ta, a mea, a lui și a lui, a fiecăruia dintre noi, chiar și a lor înșiși ori a lor între ei, dacă nu sfărâmarea câte unei pietre dintre toate celelalte pe care le tragem în urma pasului nostru o viață de om?!

Vă plânge sufletul de cine știe ce apăsări dintr-o parte ori din cealaltă, din urmă ori din față, de sus ori de jos, ascultați pe Traian și Valeria Ilea cântând; vă râde sufletul scăldat în zilele norocoase de soarele bucuriei și fericirii, ascultați pe Traian și Valeria Ilea cântând; vă sapă rană în inimă dorul, ascultați pe Traian și Valeria Ilea cântând; iubirea vă surâde, iubirea vă trădează, prietenul vă cuprinde în gândul bun și vă strânge-n brațe de-mbrățișat, prietenul vă întoarce spatele, șuierați în calea razelor de soare, chiuiți cu vântul în plete, alergați cu vântu-n piept, jeliți tinerețea dusă, vă zguduie bătrânețea din prag…, ascultați pe Traian și Valeria Ilea cântând…!

Eu pe toate acestea le-am purtat de o viață din toată ființa mea și din adâncul sufletului meu, iar de aceea știu ce spun mai sus…! Port cântecele glăsuite fermecător de către Traian și Valeria Ilea ca pe un talisman și mare-i bucuria mea din acest motiv când mă întâlnesc uneori cu acești minunați artiști, pentru că măcar dintr-o privire în chip de reverență eu le mărturisesc dragostea și mulțumirea…! La cea de a cincea ediție a Festivalului de Muzică Folclorică de la Buzău, anul acesta (2023) am avut din nou prilejul, iar dacă nu am semnificat suficient de explicit admirația și respectul cuvenit artiștilor Traian și Valeria Ilea, recurg încă o dată la ceea ce am întotdeauna la îndemână: cuvintele din cuvinte, scrise…!

Aurel V. ZGHERAN

by

Referinţă Bibliografică

Traian și Valeria Ilea, plăcere, timp și subiecte de oglindit în serile Festivalului Național de Folclor, Buzău, 17-18 iunie 2023/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 28 iunie 2023