Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » TRAIAN VASILCAU: Întoarcerea Acasă

TRAIAN VASILCAU: Întoarcerea Acasă

Ful risipitor s-a-ntors Acasă,

Spre sine însuși s-a întors acum
Și-i prima oară-n viața-i tumultoasă
Cînd mama nu-l întîmpină la drum.

Parc-a-nlemnit la poarta cu nuiele
Și se întreabă: Cum? De ce? și Cînd
Înspre noi înșine, secați de stele,
Pierdut-am sufletul, de Rai flămînd?

Nici cîinele-n ogradă nu-l mai știe,
Cel care-l petrecea pînă-n tăceri
S-a prăpădit de-o grea melancolie
Într-un spital cu numele de Ieri.

Tata-i la locu-i veșnic, sub o cruce,
Acolo, unde-avarii l-au grăbit.
Fiul risipitor la el se duce,
Să-i spună că i-i dor nemărginit.

C-ar vrea să-i vadă ochii doar o dată
Și-n brațele de iarbă, monoton,
I-ar prinde, ca-ntr-o soartă brusc curmată,
O muzicuță și-un acordeon,

Să cînte fiul, să îngîne Prutul
Cu-acel ce-a-nvins durerile-perechi
Și să-i audă-o mamă de sub lutul
Însingurării ei din Heciul Vechi.

Aceasta-i drama dramei, pămîntească:
Să fie-n multa moarte separați,
Ca-ntr-un complot menit să-i dezunească
Și nimeni să le fie aliați.

…Fiul risipitor s-a-ntors Acasă
Și iarba s-a pornit pe urma sa
Și fuge, și-l cuprinde, și nu-l lasă
Ca mîinile măicuței de cîndva.

(Poem inspirat de reîntoarcerea mea la Viișoara, Edineț)

Facebooktwitterby feather