Eugen Serea
Trec păsările

Trec păsările-n zborul lor ciudat
Spre cer străin de Nu-se-știe-unde
În care om în veci nu va pătrunde
Decât de ploi de aur pur udat,
Când va uita tot ce-a știut mereu
Și va tânji spre Bunul Dumnezeu.

Trec păsările, rit rătăcitor
Din miază-noapte-n miază-zi, departe,
Să pună semne noi în Sfânta Carte,
Să știm unde-am rămas, cult orbitor
Al idolatrei dragoste de sine,
Locomotivă lepădând drezine.

Trec păsările, mitul ancestral
Rememorând întoarceri instinctive
Spre Tyr, Sidon și, poate, spre Ninive,
Mai știi, spre Babylon străvechi, astral,
Din care, liberați cândva, demult,
Tot sclavi ne vrem: și geniu și incult.

Trec păsările, gânduri emigrând
Spre alte cuiburi, pustiite, rupte
Din care moartea dă să se înfrupte,
Demn cititor al ultimului rând,
Fără de care Marile Finaluri
Nu decolează de la terminaluri.

Trec păsările-n rut celest, nativ,
Curtând atent, cu teamă, Infinitul;
Întunecat și rece e granitul
Prin care zboară, șir dubitativ
Legând un mal de altul, ca un lanț,
Cer și pământ, icoană din Bizanț.

Trec păsările-n globuri de cristal,
De-aici, din sfera noastră de iluzii,
Nu cum vor drepții sau decid obtuzii
Ci doar urmând traseu subliminal
De la mesaj înscris în cod nucleic
Și până la miracolul proteic.

Trec păsările… Oare se întorc
La ce-au lăsat în urmă, le mai pasă?
Or fi avut, la noi în piept, Acasă?
Sau tot vâslind prin aer, vise torc
Despre un țărm sublim, ținut de basm
Departe de mundanul, orb marasm?

Trec păsările, duc cu ele minți
Și inimi ce-s răpite de Splendoare!
Plecarea lor mă tulbură, mă doare
Ca-ntoarcerea în lut a unor sfinți:
Lor le e bine, spirite-n Lumină,
Mai rău de noi, captivi, rămași în tină…

vineri, 3 septembrie 2021p

by

Referinţă Bibliografică

Trec păsările- de Eugen Serea/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 11 noiembrie 2021