Să mă ierte Dumnezeu, dar o spun pe şleau şi basta,
N-am crezut de când sunt eu c-oi trăi s-o văd şi p-asta:
Orişicum ar fi s-o dau, fie lumea cum o fi,
Dar părinţii nu mai au azi respect pentru copii;
Mă tot ia mama la zor, om la patruşopt de ani,
Pe-un ton ameninţător, că mă va tăia la bani,
Şi cum împrumut mereu bani din pensioara ei,
Să mă-ntrebe, cu tupeu, “ce fac eu cu banii mei”?!
Plus că mi-a mai şi strigat, sictirită pe-undeva,
Să imi iau servici odat’ căci s-a săturat şi ea
Finanţându-mă mereu, şi, ieşită din răbdări:
“Să muncesc să fac şi eu bani măcar pentru ţigări”!
Doar că eu, om serios, şi integru, cu blazon,
Nu cobor atât de jos să mă vând pe-un milion,
Patru-cinci, ca manager…însă nu m-au angajat
Nici măcar pe-un şantier, fi’nd…supracalificat,
Iar babacu’, mai bengos, parcă nici n-ar fi al meu,
Cum le vede el pe dos, mă împinge doar la greu:
Auzi tu, să mă însor, să am casă şi copii,
Să mă zbat, să mă omor, până-n gât în datorii!
Hai că…aş fi încântat, s-aibe-o vilă, un Merţan,
Bani, la fel, de numărat şi vacanţe cinci pe an,
Însă, el când m-a luat la vrăjeli, despre copii,
Să termine, l-am rugat, cu asemenea prostii!
Nu am chef, cum am mai spus, om integru, cu blazon
Să ajung eu indispus, doar să fiu cu tata-n ton…
De-nsurat m-aş însura, însă nu-s diliu, tembel,
Să-mi bat joc de viaţa mea şi să cresc un puradel,
Să-l îmbrac, s-am grija lui, să mă zbat ca să-l hrănesc,
Şi să-l văd umblând haihui, iar eu fraier să muncesc,
Să aud că a chiulit de la şcoală,-a copiat,
Şi apoi, când s-a mărit, să-şi aducă fufe-n pat,
Să mă lupt cu viaţa grea, iară el să aibe haz
La şuete, la cafea, cu alţi frecători de praz,
Iar la pensie de-ajung, moară Veta de glumesc,
Să nu pot, cât e de lung, nici măcar să îl caftesc!…
De-aia zic, om serios, om integru, cu blazon,
Ce fac ei, mă-ntorc pe dos, parc-aş fi de biberon,
Om la patruşopt de ani, să-mi bat joc de viaţa mea,
Să mă-nsor, să fac şi bani…tot ce puii lor ar vrea!
Şi, cum sunt pe lume mulţi ce trăiesc acest calvar,
Precum io, stilaţi şi culţi, cu talente şi cu har,
O spun iar, şi-o spun pe şleau, şi consider că-s corect:
Azi părinţii nu mai au faţă de copii respect!
Valeriu Cercel
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..