Motto:

„ – Sorb sedus de vraja mări, vis în care tu erai!

… înrobit de o speranță… deghizată-n al tău rai.

(rămâi zgomotul tăcerii… performante deocamdată),

– Dar și gustul veșniciei, în femeie-ntruchipată!”.

(Florin Cezar Călin, din „Zgomotul tăcerii noastre…”)

(…)

ZGOMOTUL TĂCERII NOASTRE…

sau

TĂCEREA ȘI-A ZIDIT ZGOMOTUL ÎN CLIPELE NOASTRE…

(semnal editorial, poem îngemănat)

„Să scrii cu sufletul într-o lume fără de suflet este o grea încercare. Parafrazând versurile lui George Coșbuc – «O luptă-i viața, deci te luptă…» -, autorul Florin Cezar Călin este exemplul concludent al versurilor citate. Autorul este un supraviețuitor greu încercat de viață, un încăpățânat ce a ales să trăiască într-o luptă acerbă a morții cu viața și, mai mult decât atât, să mai și scrie. Autor al mai multor volume de poezie, cultivă o scriere cu predilecție în vers clasic, abordând tema iubirii ce acaparează tot și fără de care viața nu și-ar avea rostul”, zice, prefațatorul prof. Petronela Apopei, în volumul „Zgomotul tăcerii noastre”, ce a apărut la Editura Creatio, Oradea, 2020, ISBN 978-606-94779-6-0, 154 p., volum, primit cu „dedicație și iscălitură”, de la însuși autorul, e adevărat, în urmă cu ceva vreme. Vorbeam, cumva de vreme? Iată, aici, acum, este vreme să auzim „zgomotul tăcerii”. O „tăcere” ce-și adună în ecoul în versuri, strofe, poeme de suflet.

Am avut bucuria de a ne auzi la telefon, cu vreme în urmă. Față în față, vorba românului, încă nu am avut plăcerea de-a ne vedea. Cu siguranță, vine și acest moment. Știe, Dreptul Dumnezeu, cum le potrivește pe toate. Și când le potrivește!

I.

Motto:

„În clipa când îți va fi cel mai greu,

Iubirea mea (de tine) să te ardă!

… prin vene să-ți curgă sângele meu.

Surâsul să îți fie mereu scaldă”.

(Florin Cezar Călin, din poemul „Blestem…”)

Ascult ecoul viselor care-și caută

ZGOMOTUL TĂCERII NOASTRE

nu-mi este stânca frământare în asfințit

și nici albastrul nu-mi țese gânduri.

UITÂND TRECUTUL voi adormi în brațele

luminii care-și prinde clipele în

vitrina cu smaralde din cerul libertății

și din CHINUL SINCERITĂȚII…

ȘARPELE CU CHIP DE OM se apropie de cuvânt

iar tăcerea îi cântă refrenul izvorului

doar CLIPA DE TAINĂ A FERICIRII

culege miros de iasomie dintre două priviri,

o amintire și ultimul BLESTEM al șoaptelor.

Trenul își strigă libertatea printre picuri

ȘTERGÂND URMELE EXISTENȚEI mele…

Am sădit timp în clepsidre pentru tăcerea

de catifea culeasă din ZGOMOTUL TĂCERII NOASTRE

iar muntele scăldat în verde-miracol

își ascultă ecoul clipelor cernute din ecou.

ROZA VÂNTURILOR – soră cu valul și nufărul

ascultă valsul dimineții pierdute în zâmbet.

Începe COMPLOTUL PAȘILOR MEI

cel dintâi și din urmă banchet stelar…

Urmează O ALTĂ NOUĂ REMIZĂ între

ZGOMOTUL TĂCERII NOASTRE și

UN LABIRINT DE GÂNDURI DIN TRECUT

podul de cuvinte întrece sărutul și-i strigă:

„NU-I JUDECA PE CEILALȚI!”, mâine se vor naște

alte clipe de tăcere din pietre pribegite…

AȘ VREA SĂ-ȚI FIU GÂNDUL HOINAR ACUM

și TE IUBESC prea mult să te alung din vise

macii curioși de primul zâmbet al dimineții

vor culege rouă din sărutările târzii.

NU ALERGA PRIN TIMP, Ă N-AI SĂ-L PRINZI

mă îndeamnă la rugăciune clopotul

răstignirea din crucea drumului de piatră

încă așteaptă să se ridice CEAȚA MATINALĂ…

Un singur drept îmi mai rămâne – DREPTUL DE-A RÂVNI

în ZGOMOTUL TĂCERII NOASTRE

care-și țese albastrul prin vise…

Tăcerea și-a zidit

zgomotul în clipele noastre

de lumină și cuvânt…

N.A. – ce apare scris cu majuscule, sunt titlurile unor poezii, din volumul „Zgomotul tăcerii noastre”, autor Florin Cezar Călin.

II.

Motto:

„Nu-i o fantasmă ci doar un preludiu,

Acea lumină ce-ți pătrunde-n suflet,

Nu ezita ca să rămâi cu mine,

Chiar dacă alții te îndeamnă,

Sau ei cred că îți vor bine,

Încearcă să-ți urmezi instinctul,

Să vezi și iei doar partea care,

Îți convine”.

(Florin Cezar Călin, din poemul „Culege din mine roadele iubirii veșnice…”).

Am țesut în șoapte de smaralde

ZGOMOTUL TĂCERII NOASTRE

– pentru preludiul ce urma să se nască

între clipele de AGONIE ȘI EXTAZ căzute din

albastrul zâmbetului rătăcit

între un afințit și glasul clopotului.

ASCULTĂ PAȘII CUM FUG DE AMINTIRI

și-și cern trecutul între toamne și timpuri

răstignite…

AȘ VREA SĂ-ȚI SPUN CE NU SE POATE SPUNE

în umbra șoaptelor culese din valuri necălcate

te voi iubi cum curcubeul își iubește culoarea

iar răsăritul își iubește zorii dimineții,

AȘA CĂ NU UITA, TU, NICIODATĂ,

clipele care-și strigă gândurile plecate

în alte pribegii împreună cu macii târzii

dintr-un alt timp. Greierul își cântă refrenul

la vioară – „ATUNCI AM ÎNȚELES CĂ FĂRĂ TINE,

nu sunt nici eu și nu îmi este bine,

dar trece-vor și dimineți cu sărutări uitate

cu zâmbete și gânduri din stele adunate”…

AȘ VREA SĂ ȘTII DE-ACUMA PENTRU TINE

începe-al zâmbetului răsărit de rouă

de va fi vânt ori slabă adiere

o voi culege din macii plini de miere.

AȘA CĂ NU-NCETA SĂ MĂ IUBEȘTI

să-mi scrii pe rouă sau pe-astrele lumești.

Nu complica sărutul dimineții

lasă-ți sânul să culeagă din zorii

unui verde-miracol mirul

– CĂCI VIAȚA CHIAR NE ESTE FOARTE SIMPLĂ…

CHIAR DACĂ VIAȚA-MI ESTE CA O SITĂ

prin care se cern timpuri și toamne

sărutul cuvintelor am să-l pun cunună

unui joc – dar nu orice fel de joc –

un joc al dragostei țesute cu gânduri

când? răspunde ecoul din privirile timpului

CÂND DRAGOSTEA NE VA FI JOC ÎN DOI…

Când va înflori ZGOMOTUL TĂCERII NOASTRE…

„- Sărută-mă pe gură și-apoi taci!

– Nu vezi că suntem astăzi mai săraci?!

C-o-mbrățișare, două sau mai multe,

Cu vise dar și doruri ce-s pierdute” –

s-a auzit în noapte refenul dimineții rătăcite

în sărutări trimise în pribegia veacurilor…

Tăcerea și-a zidit

zgomotul în clipele noastre

de lumină și cuvânt…

N.A. ce apare scris cu majuscule, sunt titlurile unor poeme din volumul „Zgomotul tăcerii noastre”, autor Florin Cezar Călin.

Vasile Bele, Chiuzbaia, 3 iunie 2023

Membru U.Z.P.R., Filiala Vâlcea;

Membru L.S.R., Filiala Cluj-Napoca;

Cenaclul Scriitorilor din Maramureș;

Președinte ASCIOR – Aria Maramureș.

Florin Cezar Călin, a ales să scrie cu sufletul, pentru cei care știu să înțeleagă suflete. Poemele, după o tematică bine conturată în stilul propriu, sunt adevărate ode iubirii. Tematica iubirii iese în evidență în poemele dăruite cu tâlc, cu talent și nu oricum, ci în cel mai original și autentic stil. La o citire „în fugă”, ai fi tentat să pierzi multe din artificiile poeziei și ale poetului. Într-un abordare stilată sau stilizată, poetul își adună valoare cu fiecare vers creeat.

Ce am sesizat de la începutul lecturii volumului? Sinceritatea pe care o adoptă poetul. Găsim în multe din poeziile din volum răspunsuri sau nonrăspunsuri – versuri care răspund unor întrebi, și de aceea, autorul le-a trecut între paranteze – momente de sinceritate, pe care nu le-am sesizat în cazul altor autori sau poeme. Iată, câteva exemple:

– întâiul poem, „Zgomotul tăcerii noastre”, este cel mai concludent exemplu:

(versul 2, prima strofă):

„… înrobit de o speranță… deghizată-n al tău Rai” & (versul 3, prima strofă): „rămâi zgomotul tăcerii… performante, deocamdată”;

– strofa 4, versuril 3 și 4:

„- Și-n al tău sărut bolnav… (parte a realității)!

(trasă de curând la sorți… în pofida castității)”;

Luăm poemul următor – „Chinul sincerității”, p. 6:

„Destin ferit de tot ce e minciună,

(împovărat de tristul adevăr)”,

sau, același poem, strofa 4:

„În clipa sa de tragică căință!

(sau dezmierdare-a viselor rănite)”.

Partea de vers sau cuvânt ce este trecută între paranteze are un rol essential în originalitatea poeziei și a poetului, la care făceam referire câteva rânduri mai sus. Alte exemple:

„Mă pot preface-n pasăre sau vânt,

(pot obliga chiar suflet să se-nchine)”, din „Dispariția prezentului cordial…”, p. 9;

sau:

„Debarasând noi vorbele în grabă,

(ne pierde prin cuvinte-nșelătoare)”, același poem, strofa IV.

„Nu alerga prin timpul meu statornic!

(iubirea n-ai s-o afli stand la coadă)”,

„Tu prăznuiește-o chiar și pentru-o clipă,

(ca și bobocul ce pleznește-n floare)”, p. 11, ambele exemple din poemul „Blestem”.

„Tu m-ai vrăjit, zâmbindu-mi permanent,

(nu pentr-o zi, ci pentru toată viața)”, din poemul „Complotul pașilor mei…”, p. 14.

Desi aș putea oferi încă multe exemple în acest sens, mă voi opri și la acestea:

„Într-un vârtej subit al pocăinței,

(cu doruri vinovate de trăire).

Am prins în palma noastră, a dorinței,

Secretele iertării în iubire”, din „O altă nouă remiză”, p. 15.

„O vreme lungă nu ne-am înțeles,

(nu pot să spun că o vom face azi!).

Nicicând nu am ajuns la un consens,

Tristețea ta… îmi arde în obraji”, din poemul „Un altfel de slujbaș…”, p. 17.

by

Referinţă Bibliografică

VASILE BELE: ZGOMOTUL TĂCERII NOASTRE… sau TĂCEREA ȘI-A ZIDIT ZGOMOTUL ÎN CLIPELE NOASTRE… (Florin Cezar Călin)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 6 iunie 2023