EMINESCU – ”Voievodul Stejar!” al limbii Române
Multe trec şi multe vin, nu chiar fără suspin..
Cum şi aste râuri trec pe-un cer, nu fără chin,
Munţii şi câmpiile, dealurile şi iasomiile,
Cântecele de doine şi Domnii cu vitejiile,
Tot ce-i străbun şi stabil pe acest pământ,
Ce-i mai Bun pe-aici, senin, umil şi Sfânt,
Toate ne-amintesc de Seninul fără teamă,
De schimbau actorii-n scenă dintr-o „gamă”…
Trecut-au anii peste noi, dar de El încă se zice,
Fameni duioase mistere n-au cum să despice,
Nici a se dezice de Dorul ce ne mai cuprinde,
De-al nostru Emin, Iubirea n-au cum a o stinge,
De unde El sus a înălţat-o n-au cum a prinde,
Că nu mai au sete şi nici suflet de-al vinde,
N-au cum a cuprinde ce pe El din şes îl mişca,
Poveşti, eresuri ce țara asta n-o să mai dea…
Gânduri ce-n fruntea-i de copil ÎL însenina,
Cu-nțelesuri pline de-nţeles, la alţii o povară,
În urmbre ce mințile pe-acesti mulţi împresoară,
Cu idei ‘mari boicotare în aşchii de om scoboară,
Nu doar din al tainicului Dor de-ai tăi, de ţară,
Ci de-al banului foc, prin ce Dorurile-şi uscară,
În flăcările iadului, prin fundul lui să moară
Meargă, să nu se mai arate fără să-i doară…
Trecut-au anii, dar tot pe buze româneşti se află,
Parveniţii şi asupritorii chiar toţi subiţi – să fiarbă,
Iar când mai bate clopotul poleit Unirii cu aramă,
Chiar şi numai din suflete să dispară orice vamă,
Să simtă orice român care îi e şesul şi simţirea,
Din spiritul Eminescului în haru-i dumnezeirea,
Să-L declame Preşedinte onorific pentru români,
Să n-aştepte ”ploaia de la cei cosmopoliți și haini…
Grafica si model de imagine: d-l Mihai Cătrună
Vă mulțumesc!
Cateva pagini dintr-o carte veche ce vorbesc despre viata poetului.
Vălul valului vizibil văzului..
VALERIAN MIHOC


