ZIUA POEZIEI ÎN ECHINOCȚIUL PRIMĂVERII
*Poezia este însuflețirea cuvântului pentru declarația de dragoste la prima vedere cu cititorul. (Maria Filipoiu)
Ziua Mondială a Poeziei a fost declarată de UNESCO în 1999, pe data de 3 Martie, cu scopul de scriere și promovare a poeziei în cultură prin publicarea și predarea ei în învățămantul din întreaga lume, spre încurajarea cititului.
*Poezia este spiritul artei prin însuflețirea cuvântului și dialogul inimii cu spiritul creativității. (Maria Filipoiu)
Pe lângă încântarea de a descoperi lumea și emoțiile prin intermediul metaforelor și a tuturor figurilor de stil utilizate de această formă de artă, poezia are numeroase efecte de dezvoltare intelectuală asupra individului.
„Poezia nu este numai artă :ea este însăși viața, însuși sufletul vieții. Fără poezie omul nu s-ar distinge de neant.”- Nichita Stănescu
Totodată „Ziua Internațională a Poeziei” urmărește să susțină creația poetică, stabilirea unui dialog între poezie și alte genuri ale creației, editarea și promovarea poeziei ca artă oferită oamenilor, ca o contribuție remarcabilă la îmbogățirea culturii și spiritualității universale.
*Poezia înalță spiritul uman cu aripile acordurilor lirice spre Raiul fericirii absolute, prin mesajul transmis cu glasul inimii. (Maria Filipoiu)
S-a dovedit că cititul poeziilor bucură spiritul uman la fel de mult ca muzica și stimulează gândirea și memorarea prin conexiunile neuronale, devenind mai active la subiecții care citesc poezii, decât la cei care citesc altceva.
Poezia a evoluat de-a lungul secolelor, devenind una dintre modalitățile prin care oamenii își exprimă emoțiile, trăirile, dorințele și idealurile, într-un dialog cu sinele.
„Poezia este muzica sufletului şi, mai presus de toate, a sufletelor mari şi sensibile .” – Voltaire
Scrierea unei poezii sau transcrierea ei de către cititor are efecte surprinzătoare asupra vocabularului, fiind o modalitate excelentă de a-l îmbogăți. Cei care scriu poezie își mențin memoria în formă, fiind inspirați să caute și să combine cuvintele cât mai potrivit, realizând o formă elevată a textului oferit publicului cititor.
*Poezia este gramatica matematicii literare, prin care se rezolvă cele mai dificile probleme ale vieții, la care numai sufletul găsește răspunsurile corecte. (Maria Filipoiu)
Stilurile în care se scrie poezia diferă în funcție de perioada istorică și gradul de cultură al popoarelor precum și de inspirația condeierilor în abordarea și concretizarea actului artistic, oferind un orizont de cunoaștere a identității culturale, fiecărei națiuni.
„Părerea mea este că poetul nu are oepocă a lui; epoca îşi are poeţii ei şi, îngenere, epoca îşi vede singură poeţii.”(Nichita Stănescu – Gânduri)
Poezia aparține genului liric și este o cântare a cuvintelor spre încântare spirituală. Prin intermediul figurilor de stil, poezia poate fi înțeleasă în mai multe moduri, astfel încât fiecare cititor sau ascultător poate găsi propriul sens în versurile poetice. Acest lucru face poezia accesibilă și relevantă pentru toți iubitorii ei, indiferent de vârstă, cultură sau nivel de educație.
*Poezia este cântecul inimii pe vioara sufletului, când cuvântul devine arcuș, iar spiritul uman plutește pe aripile visului pictat. (Maria Filipoiu)
Poezia nu este numai o dezvăluire a sentimentelor sau trăirilor personale, ci și o modalitate de a aduce în atenția cititorilor, probleme importante: sociale, economice sau politice, într-o exprimare critică (pamfletul, parodia, epigrama), melancolică (doina, balada) și nostalgică (pasteluri), identitară (acrostihul), istorică (memorialistica) și alte aspecte ale vieții.
*Poezia este cea mai profundă formă de terapie, care tămăduiește sufletul de traume emoționale sau de dureri sufletești, prin descătușarea eliberatoare a sufletului de stresul negativ. Datorită influenței harice, stresul negativ este metamorfozat în unul pozitiv. (Maria Filipoiu)
Deși este dificilă exprimarea prin cuvinte poetice, autorul poate oferi cititorului o cale de eliberare a tensiunii acumulate și găsirea unui sens sau rezolvarea unei sutuații în direcția facilă.
„Pictura este ca o poezie mută; poezia este ca o pictură oarbă.” (Leonardo da Vinci)
Poezia poate avea un impact puternic asupra societății, încurajând schimbarea și influențând opiniile din atitudinile manifestate de oameni, fiind unul din mijoacele care au dus la schimbări sociale. În istorie, poeții au contribuit la schimbări sociale, în lupta pentru drepturi și libertăți. Cel mai elocvent exemplu al românilor este poetul național Mihai Eminescu.
„Zdrobiți orânduiala cea crudă și nedreaptă, / Ce lumea o împarte în liberi și bogați…” (Mihai Eminescu – Împărat și proletar).
Poetul Maya Angelou a fost unul dintre acești poeți, care prin poeziile sale a abordat teme precum rasismul, sărăcia și oprimarea.
Poetul poate utiliza versurile pentru a critica sau a denunța o situație injustă, pentru a inspira sau a motiva oamenii să acționeze și a le oferi speranță.
„De la Nistru pân’ la Tisa, / Tot românul plânsu-mi-s-a/ Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate.” (Mihai Eminescu – Doină)
Poezia este o formă de artă accesibilă pentru oricine, indiferent de vârstă sau de fondul socio-economic. Cine nu are înclinația să scrie poezie, aceasta poate fi un mod ușor de a învăța să se exprime mai frumos prin cuvinte, citind versuri.
*Poezia este filosofia scrisă în versuri, în care autorul exprimă starea de spirit asupra lucrurilor, faptelor și principiilor prin idei cosmetizate de stilul artistic al cuvintelor. (Maria Filipoiu)
Prin poezie sunt evocate emoții profunde, când sunt explorate aspecte și teme complexe, pentru a oferi perspective facile societății și vieții.
*Poezia este hrană spirituală destinată în egală măsură, scriitorului și cititorului de oriunde și dintotdeauna, până când va dăinui omenirea pe Terra. (Maria Filipoiu)
Poezia nu este numai artă, ci și un mod de viață, prin care poate fi exprimată personalitatea, gândurile și trăirile unui individ, oferindu-i oportunitatea de a se conecta la lumea din jurul său și la sinele din lumea interioară. Astfel se poate spune că poezia este însăși viața și un mod de a tăi, atât pentru scriitor, cât și pentru cititor.
*Când poetul pe ogorul cuvântului ară, în brazdă e însămânțată pulbere stelară. (Maria Filipoiu)
Cel mai vechi poem este „Epopeea lui Ghilgameș”, având în jur de 4000 de ani, aparține culturii sumero-babiloniene și a fost dedicată regelui Ghilgameș, despre care se spune că era jumătate zeu și jumătate om. A străbătut mii de ani și încă va străbate exemplar, pentru că autorul i s-a dedicat întru totul, ca soldatul care se jertfește pentru patrie.
„Poetul ca şi soldatul/ nu are viaţă personală./ Viaţa lui personală este praf şi pulbere.” (Nichita Stănescu)
Cel mai lung poem poem scris vreodată este „Mahabharata”. Are 1.800.000 de cuvinte, peste 100.000 de versuri și provine din India antică, fiind scris în sanscrită.
*Poezia este o legendă vie, care curge din fântâna inimii și se revarsă în sufletul cititorului. (Maria Filipoiu)
În România se spune că „românul s-a născut poet și nu e om cine nu a scris doar odată-n viață, poezie”. Deși nu este preferată ca proza, poezia va rămâne alegerea celor mai mulți condeieri, din dragoste pentru arta cuvântului. Românul a cărei poezie a fost înregistrată de Guiness Book, a fi cel mai lung poem de dragoste, este „Luceafărul”, de Mihai Eminescu, alcătuit din 98 de strofe.
*Hrana poetului este poezia, pe care cel menit o însamânțază în brazda cuvântului, o odă cu lacrimi de suflet, pentru a-și răscoace roadele sub razele privirii cititorului, ca pâinea pentru sufletul iubitor de artă. (Maria Filipoiu)
*La mulți ani rodnici, Poezie!
Îmbelșugat rodul pe ogorul culturii literare să-ți fie!
Maria Filipoiu – poet, eseist, jurnalist UZPR
by