CĂUTÂND NEMĂRGINIREA…
#AnnaNoraRotaru​ – autor –

Ce vreme fioroasă, trăsnet, fulgere, mă tem…
Se-mprăştie-n marea tulbure şi înspumată
Ce colţii şi-i arată, cu valuri-nalte, ca blestem,
Spre cerul duşmănos, cu bolta-i sfărâmată,

Părând ca doi Titani, cum între ei se luptă,
Vrând care pe care, pe celalt să răpună,
Lăsând o lume stearpă şi de putere suptă,
Cu ochii aplecaţi, în genunchi sa se supună …

Suntem ca nişte plozi, neajutoraţi scâncim,
În întuneric bâjbâind… stafii oarbe şi oloage…
Oricât prin teoreme, adevăruri scormonim,
În Clipa cea Supremă, ‘nălţăm priviri miloage,

Spre tot ce ignoram, crezând că ştim misterul,
Că din „primordiala supă”-nvârtind aer cu apă,
Vom face-un mol de viaţă dar, de ne cade cerul,
Umili devenim iar, când huma sub noi crapă !

Chiar cei puternici, sfidători şi nobelisti savanţi,
Cu faţa la pământ cad, făcând cruci, mătănii,
Uitând că la o adică sunt ca „purici”, aroganţi,
Căţăraţi unii pe-alţii, mai sus pe firul blănii

Iepurelui, ce-l scoate din joben Marele Mag,
Îmbulziţi să afle ce-i Dincolo și-El cum arată…
Cu ce tupeu sperând, că îşi va da-n vileag,
Misterul lumii ce-a creat, tu, lume desfrânată ?

Doamne, îndeajuns e să vedem ape-n puhoi,
Cum cerul răzvrătit se înfruntă cu Pământul,
Că să-nţelegem ce neputincioşi suntem şi goi…
În urgia lumii, de temeri îţi bâlbâim Cuvântul,

Cerând iertare c-am fost sacrilegi, nevrednici,
Împleticiţi în poale, cu rugi aprinse şi mătănii
Că, semizei ne-am vrut a fi măcar şi nu vremelnici…
Acum… doar o dorinţă: lasă-ne la rădăcina blănii !

_______________ NORA ____________
versuri din vol. 4 __ „Pe urma paşilor pierduţi” __

by

Referinţă Bibliografică

CĂUTÂND NEMĂRGINIREA… autor Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 30 august 2025