Traian VASILCĂU,

Cercetător la Centrul Academic Internațional „Mihai Eminescu”,

Diacon, Scriitor

Citesc în revista „Atlasul vieții” despre Regele Mihai Eminescu, nu despre Regele Vasile Alecsandri, „veșnic tânăr și ferice”…

Despre Regele Mihai Eminescu, Poetul care a refuzat un post de ministru.

Știam că a refuzat un ordin propus de Regina Elisabeta, dar nu știam că a refuzat și un post regesc, la care putea renunța numai un Om cu Caracter.

Mai întâi Regina-poetă i-a lăudat poezia „Atât de fragedă…”, iar Poetul a înălțat din umeri și i-a răspuns așa: „Versurile se desprind de noi ca frunzele moarte de copaci”.

„Jurnalul.ro” ne spune că „au mai existat câteva întâlniri cu lungi discuții literare, dar Poetul nu s-a putut integra cercului patronat de regină”.

Ordinul refuzat de Poet se numea „Bene Merenti”, posesorul căruia obținea și o sumă lunară, importantă, de bani.

Tot „Jurnalul.ro” ne spune că „Gheorghe Eminescu, nepotul Poetului, ar fi relatat și următorul caz concret: „Curioasă, Regina Elisabeta a dorit să-l cunoască direct pe Mihai Eminescu, poftindu-l la palat prin criticul Titu Maiorescu. Se povestește că în timpul audienței regina i-a dat o poezie de-a ei s-o citească și să-și dea părerea.

Poetul a citit-o cu atenție, a recitit-o, apoi cu „originala lui sinceritate”, cum scria Delavrancea într-un articol, i-a spus: – Majestate! În forma actuală cred că ar fi mai bine să nu fie publicată… Obișnuită cu lingușirile, Carmen Sylva a fost izbită de îndrăzneala acestui boem, care venea în audientă cu o redingotă de împrumut. Supărată, regina a făcut uz de autoritatea regală și i-ar fi spus lui Eminescu: – Uiți că vorbești cu regina României? – Da, dar nu cu regina poeziei!”. Urmarea? Într-un alt context, regina, după ce a citit „Luceafărul”, l-ar fi numit pe Eminescu epigon al lui Alecsandri”.

Biata regină Elisabeta, tot ea poeta Carmen Sylva, nu-și dădea seama că adevăratul Rege al Poeziei era, de fapt, Mihai Eminescu și numai el.

Mai țineți minte ce a spus despre lipsa de Caracter la români Poetul nostru Național?

„Talente multe, Caractere puține”, exact așa a scris Mihai Eminescu.

Și nu doar că a scris, dar a și împlinit ceea ce a scris, prin modul lui de trăire.

Opera i s-a contopit cu viața, mucenicească și demnă de Viețile Sfinților dintotdeauna.

Citim din „Atlasul vieții” următorul text despre postul ce i s-a propus lui Mihai Eminescu, pe care l-a refuzat imediat: „În anul 1878, Mihai Eminescu era deja cunoscut pentru poezia sa, dar trăia modest, aproape sărac, în camera închiriată din București. În acea perioadă, prietenii săi din viața politică i-au propus un post sigur și bine plătit în administrația statului, o funcție care i-ar fi asigurat confortul și stabilitatea.

Eminescu a ascultat în tăcere oferta, a zâmbit și a spus doar atât:„Nu pot să fiu slujbaș al unei țări care nu-și respectă Poezia.”

A refuzat fără ezitare. Nu din orgoliu, ci din convingerea că libertatea de a gândi și a scrie nu poate fi cumpărată cu un salariu.

În locul unui birou confortabil, a ales să rămână redactor la ziarul „Timpul”, unde scria zilnic articole despre nedreptăți, corupție și lipsa de respect față de cultură.

Trăia din puțin, dormea adesea în redacție, scria la lumina lumânării, cu ciorne aruncate peste tot. Caragiale, colegul și prietenul său, povestea că Eminescu venea uneori flămând, dar cu ochii luminoși, vorbind despre libertate, educație și destinul național.

„Eminescu trăia sărac,” mai nota Caragiale, „dar vorbea ca un rege.”

Pentru el, poezia nu era o meserie, ci o formă de credință. Credea că un poet trebuie să spună adevărul chiar și atunci când toți tac.

Într-o epocă în care toți căutau puterea, Eminescu a ales să rămână liber”, concluziona dramaturgul român.

Oare de ce NU avem astăzi nici un om de Cultură, care să aibă măcar un gram din Caracterul Poetului nostru Național și să apere Poezia ca pe TOT ce are mai sfânt alături de Dumnezeu?

Întreb și pentru că românul tace, tot eu îmi răspund: Pentru сă Eminescu a fost lumină din Lumină, a venit din Dumnezeu și nu din lumea fără vreun rost adevărat, care e a lui Mamona, pe care cei fără vreun merit, fiind aburcați în funcții înalte, cu tot trupul și lipsa lor de Suflet și Caracter, îl slujesc!

by

Referinţă Bibliografică

Eminescu, un Rege sărac și Demn?/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 28 octombrie 2025