Nu mai credem în dragoste, spunem scurt, la cafea,
Ca despre o bursă ce stă să mai scadă,
Confundăm un destin cu o simplă belea,
Lăsăm inima-n curți, sub mormane de zăpadă.
Dar iubirea, prieteni, nu-i contract de chirie,
E-o tăcere de nobili, între simpli străini,
E acea politețe ce-n dureri mai învie,
Schimbând mărăcinii în rânduri de crini.
Alberoni ne-a spus: e o stare de grație,
Un „Innamoramento” ce arde tiparul,
Nu e calcul de bănci, nu e o ecuație,
Ci e revoluția ce-ți umple paharul.
Iar Doamna Vulpescu, cu-un zâmbet de gheață,
Ne-ar certa că pășim mult prea rar prin viață:
„Iubiți, dragii mei, cu orgoliu de rege,
Căci moartea, pe cei fără dor îi culege!”
Nu-i vorba de crez, ci de teama de zbor,
Într-un ego mărunt, egoist și plat,
Dar cine nu riscă să moară de dor,
Rămâne un rege pe-un tron înghețat
by
Despre OPRITA Camelia
Portret de Autor: Camelia Oprița
Cuvântul care hrănește:
„Îl privesc pe Ion Creangă ca pe un basm românesc în care copilăria refuză să se termine. Adesea sunt întrebată: de ce scriu literatură pentru copii? Răspunsul e simplu și, totodată, dureros: priviți în jur. Astăzi, bucuria pare să fi devenit o raritate. Oamenii umblă cu frunțile întunecate de griji, cu capul plecat, de parcă ar fi pierdut o monedă de aur și o caută cu disperare în țărână, uitând să mai privească cerul.
Destinul meu s-a împletit, încă de mică, cu rafturile bibliotecii din casa părintească. Acolo am învățat că o casă fără cărți este o casă fără ferestre. Chiar și acum, ori de câte ori trec pragul cuiva, ochii mei caută instinctiv biblioteci, etajere sau măcar acele măsuțe de cafea unde volumele stau așezate în tihnă, parcă așteptându-mă să le deschid taina.
Trăim într-o epocă în care mulți copii sunt învățați să creadă că povestea este o „minciună gogonată”, o iluzie fără folos. Eu cred contrariul. În viziunea mea, literatura nu este o evadare, ci o hrană esențială: dacă ți-e foame de sens, o carte te hrănește; dacă ți-e sete de frumos, ea te adapă. Scriu pentru a le reda copiilor — și oamenilor mari care au uitat să fie copii — dreptul de a găsi moneda de aur nu în țărână, ci între paginile care ne învață să mergem drept.”
Camelia Oprita - scriitoare, autoare română de limbă română și italiană.
Colaborează cu majoritatea revistelor literare din țară și străinătate,
semnând și antologii literare pentru copii.
-Flacăra lui Adrian Păunescu, Acolada, Alternanțe, Boema ( lumea copiilor)
Constelaţii Diamantine, Spații Culturale, Litera Nordului, Neuma, Romania
literara, Revista de Cultură și Atitudine Plumb (USR Bacău) Revista „Viața
noastră” Bârlad, Revista Țara de Sus ș.a.m.d.
Cărți publicate: Cuvântul deschide gândul omului,
Bună dimineața, Camelia,
Povestea stelelor
Vezi toate articolele scrise de OPRITA Camelia →