Revenirea mea la Hîncești s-a datorat Direcției Învățământ, în mod special doamnei Vera Buiuc, Liceului Teoretic „Mihail Sadoveanu” și tuturor bibliotecarilor școlari din raion, prezenți, alături de elevi, la Clubul lor de lectură , numit foarte semnificativ„La Vinerea cărților”.
Cea mai recentă carte a subsemnatului, numită „Altfel-de-Dragoste”, a 90-a la număr, din Colecția „Cele mai trăite poezii”, postfațată de Geta Lipovanciuc, a fost lansată la Hîncești, fiindcă hînceștenii au dorit, din tot Sufletul, acest lucru.
Programul raional, inițiat de Direcția Învățământ „Lectura ne unește” a fost reprezentat de elevii din clasele a VIII- XII-a, a căror dedicare poartă însemnul generozității profesorilor Nina Rotaru, Aliona Rachiu, Galina Parfeni, Victor Vîlcu, Dina Severin, dar și a învățătoarei clasei a III-a „c”, Olga Cătană.
Moderatoare iscusită a fost bibliotecara Liceului menționat, Elena Brașoveanu-Diftirenco.
Mulțumesc nespus și directoarei instituției-gazdă, Lidia Podgorneac, dar și toate numele elevilor trebuie cunoscute, pentru că au citit cu pasiune cartea, în urma căreia și-au ales câte o poezie preferată, pentru a o glăsui și chiar a o cânta.
Plecăciuni pentru Liviu Baciu, Valeriu Cociu, Leonid Pithirnîi, Daniel Doboș, Valentin Moșneguță, Anastasia Martînovschi, Estera Munteanu, Ion Ursu, Alexandru Șendrea, Bogdan Moimescu, Ovidiu Morăraș, Mihail Moșneguță, Nichita Petrov, Nicoleta Țurcanu, Nicoleta Cătană și Liviu Oglindă.
*
La Hîncești m-am simțit Acasă, în locul nașterii mele, care nu știu cum se numește.
Mama știa, dar nu mai este pe pământ să o întreb.
Așa că o rog să-mi rostească în vis numele satului, unde, pe ascuns, m-a născut, în ciuda reprezentanților Puterii Sovietice, care o tot îndemnau să mă avorteze.
Adică să mă arunce la gunoi.
Am locuit, până la 18 ani, la Viișoara, unde, la 14 ani, am și început a scrie, susținut de mama, proorocița ce spunea tuturor că cel de-al cincilea ei copil, mezinul, nu are nici o treabă cu pământul, ci doar cu creionul. Și ea îl înțelege și îl va ajuta!
Și despre aceasta am vorbit ieri la Hîncești.
Și despre condiția bibliotecarului de azi, evidențiind activitatea mea la Centrul Academic Internațional „Mihai Eminescu” din Chișinău.
Și despre recitarea admirabilă a „Serii pe deal”, din copilăria mea, când îl ascultam pe Mihail Sadoveanu la Radio București și Radio Iași, vorbind maiestuos despre Eminescu.
Și despre importanța Cărții, care zidește și nu demolează destine.
Și despre zădărnicie și goana după vânt a omului contemporan.
Să știți că am și eu momente în viața terestră, când cred că zadarnică este întreaga lucrare ce mi s-a dat.
Întâlnirile de la Hîncești îmi arată însă contrariul. Îmi spun că greșesc.
Și chiar dacă ierarhizarea valorilor este una incorectă în mare măsură, croită de oameni incorecți și fără de Suflet, eu TREBUIE să scriu, fiindcă Răsplătirea îmi va veni de la Dumnezeu, prin oamenii Lui.
De la Hîncești, de la…, de la…, și mai puțin de la Chișinău, Iași și București, pentru că, biblic vorbind, nimeni nu-i prooroc în țara/satul/locul lui de trai.
*
Mulțumesc hînceștenilor mei scumpi, pentru care mă rog să fie binecuvântați de Atotvăzătorul cu ce are El mai Bun și Netrecător în Vistieria Sa!
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..