Cristian Petru Bălan

PASTELUL  AMURGULUI   ESTIVAL

Un foșnet de-adieri se‑aude peste grădina adormită,

Când luna‑și varsă tainici raze peste-argintate flori vibrând,

Când râul calm, cu glas de șoapte, ne face seara fericită

De parcă-ar împleti prin unde visările din noi, pe rând…

Un cântec trist este-n amurgul întins spre depărtări senine,

Ca un ecou din lumi pierdute ascunse-n roșii nori prelungi,

Iar tu, cu chipul tău de zână admiri amurgul ca și mine

Când lângă noi se-ntrec în cântec privighetorile prin lunci.

Prea greu ar fi a strânge‑n vorbe ce inimile-n noi tresaltă,

Dar și mai grea mi-ar fi-ncercarea ca bucuria să-ți descriu

Când tu, copila mea-minune, Amurgu-ntins pe bolta înaltă,

Mi te-a aprins cu-aceeași flamă ce-aprinse-n mine un foc viu !

Târziu, noaptea regină-apare să-și laude cerul plin de stele

Și umbrele-nvelind grădina  cu aripi largi, cernite, moi.

Un vânt ușor aduce zvonuri și reci șoptiri din vremi rebele,

De parcă toată firea-n bezne visează basme cu strigoi…

Dar zorii iată-i că revin peste câmpii, peste coline –

Și noaptea s-a retras supusă, ca licuricii diafani,

Iar tu, iubito, m-ai vrăjit cum cred că te-am vrăjit pe tine,

Dorind așa să fim de-a pururi, peste amurguri, peste ani!

25 mai 2026

by

Referinţă Bibliografică

Cristian Petru Bălan: PASTELUL  AMURGULUI   ESTIVAL/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 26 mai 2026