Fiind invitată la lansarea unui volum de poezii, a unei adolescente de 16 ani, într-o zonă rurală din județul Vâlcea, a venit la mine un elev, tot de 16 ani, și m-a întrebat dacă îmi face plăcere să-mi ofere o carte de proză scurtă scrisă de el.

Era timid și emotiv și atunci am zărit în ochii lui un licăr de speranță că eu pot fi o șansă a promovării lui.

Am acceptat cu plăcere, pentru că mereu am promovat și încurajat elevii care au și alte pasiuni în afară activităților școlare.

Cum am ajuns acasă, mai mult din curiozitate, am răsfoit cartea primită. Este subțirică și cuprinde proză scurtă cu diferite teme, în general sentimente și emoții, poate chiar vise, ale unui „copil” care din instinct, vocație sau dragoste pentru lectură a pus pe hârtie ceea ce a simțit și crezut la o vârstă încă a copilăriei. De ce spun a copilăriei? Fiindcă pe copertă am văzut anul tipăririi, 2022, iar el era născut în 2010! Am rămas surprinsă! Un copil de 12 ani are tipărite poveștile, povestirile și poeziile scrise, probabil, încă din anii fragezi ai existenței sale!

Cartea se intitulează „Povestiri, amintiri și poezii”, iar debutantul se numește Alexandru Tudora, „născut în 2010, în comuna Valea Mare din județul Vâlcea.” Când i-a fost tipărită această carte era elev  în clasa a VI-a la Școala Gimnazială Bătășani din comuna Valea Mare, județul Vâlcea. Un copil!

Acum, după patru ani, crescuse și parcă se mai maturizase, dar spera că va găsi pe cineva care să-l înțeleagă și să-i aprecieze, sincer, creațiile literare, să-i dea sfaturi, să-l încurajeze.

Alexandru Tudora are acum 16 ani și este elev la Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea.

Ne naștem cu anumite aptitudini, înclinații spre anumite îndeletniciri, dar și artistice pe care le numim „talent”. Dar în timp, acest talent din naștere, sau moștenit prin gena părinților sau bunicilor, trebuie cultivat, îmbunătățit, cizelat pentru ca personalitatea unui om să poată fi evidențiată.

În timp ce pentru unii este încă o vârstă a inocenței, pentru Alexandru Tudora viața de la țară, cu poveștile și basmele, cu frumusețile naturii l-au inspirat și l-au îndemnat la visare, uneori  nostalgică, iar excursiile prin țară, cu părinții, i-au dezvoltat orizontul percepțiilor și descoperirea continuă a noului și a informației. Toate acestea l-au ajutat  să evolueze în creațiile sale literare. Poate că proza scurtă scrisă de Alexandru are ca izvor de inspirație și poveștile și basmele bătrânești care au circulat pe cale orală și l-au provocat să „născocească” și el povești!

Mi s-a părut un adolescent receptiv și voi încerca să-i dau câteva sfaturi care să-l poată ghida în poeziile și proza sa, în care să-și poată exprima fără reținere sentimentele, emoțiile, trăirile, să se regăsească pe sine însuși. Poate, la maturitate, va deveni un bun romancier!

Succes, Alexandru!

Cristina NĂLBITORU

by

Referinţă Bibliografică

CRISTINA NĂLBITORU: Prozator la 12 ani!/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 29 iunie 2026