Cristian Petru Bălan: CE FETE DRAGI, FRUMOASE-S ÎN ȚARA MEA IUBITĂ !
Ce fete dragi, frumoase-s în țara mea iubită,
Cu ochii plini de soare și roze-n obrăjori,
În inimă cu doine, cu zâmbet de ispită,
Cu dor fierbinte-n sânge și-n păr cu-albastre flori!
Au hărnicie-n brațe și caracter de aur
Au chip din basm cu zâne și suflet minunat –
În România-ntreagă sunt marele tezaur
Căci Dumnezeu, prin ele, ne-a binecuvântat!
Muntencele-s izvoare ce curg printre fânețe
Prin grația lor grăbită și cuget iertător.
Când vine-un tânăr vrednic ca să le dea binețe,
Ele-întâi-l probează de-i bun însoțitor.
Cât despre ardelence – ele-n Carpați sunt stele
Ce poartă-n glas răbdarea și cântecul străbun.
N-au vrut să fie sclave și-adesea-au fost rebele
Schimbând habsburgii molcomi cu-n domn român, mai bun.
Cu moldovence blânde, cu chipul de colină
Și farmecul acela ce-nmoaie orice gând,
Când râd se face pace, când cântă, ne alină –
Toți ne mândrim cu ele de secole, la rând…
Cu hărnicie sfântă și sufletul lor mare
Oltencele-s rapide, devreme se trezesc.
Prin ele cântă satul cu-o tainică ardoare
Și nu-și opresc cântarea tot timpul cât muncesc.
Prin dobrogence marea cu argintate valuri
Și Dunărea din Deltă ce-n suflet le-a intrat,
Le face mult mai tandre, mai dornice de voaluri,
Dar și mai săritoare cu cel neajutorat.
Dacă „Banatu-i fruncea” – în bănățence-i forța,
Căci sprinteneala lor e-un cântec minunat
Care la Timișoara pot reaprinde torța
Cu raza libertății ce țara a luminat !
Pe maramureșence noi le vedem ca stele
Prin portul stămoșesc cu care se mândresc,
Preluat de la crișance, colaborând cu ele,
Spre a-mbogăți folclorul, miracol românesc.
Ca să-ncheiem, nu frumusețea le face neuitate,
Ci cinstea ce le-nalță prin lacrimi către cer;
În ochii lor se-adună izvoare-nrourate
Din dragostea curată – nedeslușit mister…
O, binecuvâtate sunteți, fete române,
Comori din neamul meu ce veșnic va domni
Cât Dunărea va curge – căci Țara mea rămâne,
Iar Dumnezeu o-nalță și o va ocroti !
13 iulie 2026

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..