In memoriam – Horia Nestorescu-Bălcești, cercetător, profesor, publicist, jurist, istoric și muzeograf
Sâmbătă, 11 iulie 2026, a trecut la cele veșnice Horia Nestorescu-Bălcești, apreciat cercetător științific, professor, publicist, editor, jurist, istoric, muzeograf și om de cultură, un veritabil și authentic aristocrat al spiritului
Horia Nestorescu-Bălcești s-a născut la 16 iulie 1938 în municipiul București, fiind fiul unui avocat ce a fost epurat pe motive politice din Barou în anul 1948, iar bunicul său matern a fost de asemenea avocat.
A absolvit cursurile Liceului (astăzi Colegiul Național „Spiru Haret”) „Spiru Haret” din Bucureşti (Bacalaureat, 1957) și pe cele ale Facultății de Drept a Universității din București (promoția 1964), susținându-și Examenul de Stat (iunie 1965) cu teza de Licenţă intitulată „Imprescriptibilitatea crimelor împotriva umanităţii”.
După absolvirea Facultății, Horia Nestorescu-Bălcești a lucrat ca ziarist la „Revista bibliotecilor” (1965-1968), redactor al ”Studia et acta musei Nicolae Bălcescu”, ”Studii vâlcene” și ”File vâlcene”.
Ulterior, a fost director fondator (1968-1974, 1975-1980) și, respectiv, muzeograf (1981-1990) al Muzeului Memorial „Nicolae Bălcescu” din comuna Nicolae Bălcescu, sat Valea Bălcească, jud. Vâlcea, muzeograf la Muzeul Golești, jud. Argeș (1974-1975) și la Casa Memorială „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea (1981-1990), director al Muzeului Județean Vâlcea (1980-1981, 1992) și muzeograf la Muzeul Județean de Istorie Vâlcea (1992-1993).
A fost desemnat membru al celei de a 3-a Misiuni Guvernamentale la Palermo, Italia (1977) pentru identificarea rămăşițelor pământeşti ale lui Nicolae Bălcescu. Din delegaţie au mai făcut parte: acad. Dan Berindei, dr. Cantemir Riscuţia şi Aristide Buhoiu, reporter TVR.
Horia Nestorescu-Bălcești a deținut funcțiile de director fondator și editor al săptămânalului „Universul” (1990), cercetător științific al Academiei Române – Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului (1993-1996) și, mai apoi, pe cea de președinte al Centrului Național de Studii Francmasonice (începând din anul 1996).
A intrat în Francmasonerie în anul 1994, deținând de-a lungul anilor demnități importante în cadrul Masoneriei Române și marcând o contribuție notabilă la reorganizarea și dezvoltarea acesteia.
Totodată, s-a specializat în istoria modernă a României, conservarea și valorificarea patrimoniului cultural național precum și în istoria Francmasoneriei din România.
A participat la reuniuni internaționale în Armenia, Austria, Bulgaria, Cehia, Elveţia, Franţa, Germania, Grecia, Israel, Italia, Macedonia de Nord, Portugalia, Rusia şi Turcia.
Activitatea sa a fost marcată de o cercetare riguroasă și de un profund respect pentru istoria și identitatea națională.
Autor al numeroase volume și studii dedicate istoriei moderne a României, patrimoniului cultural și istoriei francmasoneriei române, profesorul Horia Nestorescu-Bălcești este considerat una dintre personalitățile de referință ale istoriografiei românești.
Cu alte cuvinte, opera sa istoriografică, concretizată în numeroase volume și studii dedicate istoriei moderne a României, patrimoniului cultural și istoriei francmasoneriei române, reprezintă o contribuție de referință pentru cercetarea istorică. Rigoarea documentară, pasiunea pentru adevăr și consecvența cu care a promovat valorile culturale autentice îi asigură un loc de onoare în galeria marilor intelectuali români.
Așadar, plecând de la primele sale monografii istorice dedicate județului Vâlcea și lui Nicolae Bălcescu, și până la lucrările de căpătâi care l-au consacrat drept cel mai important istoric al Ordinului Masonic Român, Horia Nestorescu-Bălcești a fost un neobosit căutător în arhive și un apărător al adevărului documentat. Prin plecarea sa, comunitatea academică pierde un specialist de neînlocuit și un mentor pentru generații de cercetători.
Altfel spus, Horia Nestorescu-Bălcești este autor și coautor a numeroase cărți din aceste domenii – marea sa pasiune fiind cercetările în legătură cu personalitatea istorică a revoluționarului pașoptist Nicolae Bălcescu, volume dintre care amintim: „Nicolae Bălcescu. Contribuții biobibliografice” (1971), „Vatra Bălceștilor. Studiu și documente” (coautor, 1971), „File vâlcene” (1972), „Studii și comunicări de istorie și etnografie” (coautor, 1974), „Răscoala țărănească din 1907 în județul Vâlcea. Studiu și documente” (coautor, 1974), „Studia et acta musei Nicolae Bălcescu” (contributor, 1975-1979), „Bălcescu în memoria poetică vâlceană. Versuri citite la serile de poezie organizate de Societatea ‘Prietenii Muzeului Bălcescu’, ianuarie-martie 1976 – antologie” (1976), „Revoluția de la 1848 în județul Vâlcea. Studiu și documente” (coautor, 1978), „Județul Vâlcea în anii Primului Război Mondial (1916-1918)” – 2 volume (coautor, 1979), „Revoluția de la 1821 în județul Vâlcea. Studiu și documente” (coautor, 1980), „Catalogul Arhivei Generalului Gheorghe Magheru. 1665-1880” (coautor, 1980), „Contribuția județului Vâlcea la Unirea Principatelor. Studiu și documente” (coautor, 1982), „Familia Bălcescu în documente vâlcene. 1840-1869” (coautor, 1984), „Caietele Bălcescu” (contributor, 1986), „Io Mircea, mare voievod și domn” (1986), „Nicolae Bălcescu – urme în bronzul istoriei” (1988), „Ordinul Masonic Român. Mai puțină legendă și mai mult adevăr” (1993), „Românii în Francmasoneria universală” (coautor, 1997), „Studii de istorie” (coautor, 2002), „Masoneria. O stare de spirit, o ai sau nu o ai. Interviuri 1993-2002” (2 ediții, 2003 și 2013), „Calea spre perfectibilitate. Dialog cu Kopi Kycyku” (ediție bilingvă româno-albaneză, 2003), „Dicționar de simboluri masonice” (coautor, 2004), „Francmasoneria, mai actuală ca oricând” (2005), „Enciclopedia ilustrată a Francmasoneriei din România” – 3 volume (2005-2006), „Francmasoneria din România. O istorie ilustrată pe scurt” (ediții în limbile română, 2005 și 2012; engleză, 2005; franceză, 2011; italiană, 2012), „Scurte povestiri masonice” (2006), „Mihail Sadoveanu mason” (2007), „Alexandru Paleologu mason” (2009), „Francmasoneria și ‘Junimea’ literară” (coautor, 2010), „Dosarul Palermo. Mormântul lui Bălcescu” (2011), „Fiul lui Nicolae Bălcescu. Bonifaciu Florescu (1848-1899)” (coautor, 2011), „Biblioteca lui Bălcescu. Studiu și catalog” (2013), „Scriitori români francmasoni” (2016), „97 Călugări, preoți, pastori, rabini, episcopi, mitropoliți, patriarhi francmasoni din România (1732-1989)” (2016), „Reviste masonice românești. 1874-2016” (2016), „4 interviuri. Ion Rațiu, Corneliu Coposu, Toma George Maiorescu, Sergiu Cunescu. 1990” (2017), „Obediențe francmasonice din România. Mic dicționar ilustrat” (2017), „Așa nu se mai poate! – Memoriile unui francmason: Horia Nestorescu-Bălcești. Un interviu de Alexandru Rufanda” (2018), „Bălcescu” (2019) ș.a.
A publicat, de asemenea, un mare număr de studii și articole în prestigioase reviste și publicații de specialitate și masonice din țară și străinătate și, mai ales în anii de după 1989, a participat la câteva zeci de emisiuni în mass-media audio-vizuală națională și locală.
Horia Nestorescu-Bălcești a fost distins cu Medalia „Meritul Cultural” (1972). Este menționat în „Enciclopedia istoriografiei româneşti” (1978) precum și în lucrarea „Who is Who. Enciclopedia personalităţilor din România” (Ediţia Hubners – Austria, 2007).
Memoria aristocratului nobil Horia Nestorescu-Bălcești va rămâne vie prin opera sa, prin instituțiile pe care le-a slujit și prin exemplul unei vieți dedicate culturii și istoriei României.
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!
Drum lin în Lumină, Prea Venerabile și Ilustre Maestru!
Stelian Gomboş
https://steliangombos.wordpress.com/
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..