Problema originii și formării limbilor a constituit dintotdeauna un subiect de reflecție și dezbatere. De la miturile religioase până la cercetările moderne de lingvistică istorică și antropologică, oamenii au încercat să explice cum s-au născut limbile și prin ce mecanisme s-au diversificat. Dacă viziunile mitologice pun accent pe intervenția divină, abordările științifice identifică în apariția limbajului un proces complex, strâns legat de evoluția biologică și culturală a speciei umane.
Textele sacre atribuie limbajului o origine divină. În Biblia ebraică, episodul Turnului Babel ilustrează „amestecarea limbilor” ca pedeapsă pentru hybrisul oamenilor1. În tradiția indiană, limbajul (vāc) este considerat o emanație sacră, iar în Grecia antică, zeul Hermes este adesea asociat cu darul comunicării. Aceste interpretări nu descriu procese istorice, dar oferă o explicație simbolică a diversității lingvistice.
Din punct de vedere științific, apariția limbajului este corelată cu dezvoltarea speciei Homo sapiens acum aproximativ 200.000 de ani. Studiile de paleoantropologie au arătat că modificările anatomice (poziția laringelui, dezvoltarea aparatului fonator) și neurologice (cortexul prefrontal, aria lui Broca) au făcut posibilă articularea și organizarea sunetelor(2). Lingviștii moderni, precum Noam Chomsky, au subliniat existența unei „gramatici universale” înnăscute, care a permis structurarea limbajului uman(3).
Lingvistica istorică propune o evoluție graduală a limbilor: Protolimbajul – un sistem rudimentar de sunete și gesturi, utilizat pentru comunicarea imediată. Apariția gramaticii – dezvoltarea categoriilor morfologice și sintactice, necesare pentru a exprima relații abstracte (timp, cauzalitate, spațialitate). Diversificarea – migrațiile și izolarea geografică au determinat fragmentarea în familii lingvistice majore: indo-europeană, afro-asiatică, sino-tibetană, uralică etc.. Scrisul – inventarea scrierii (cca. 3200 î.Hr., în Mesopotamia) a fixat limbile, a permis standardizarea lor și transmiterea intergenerațională a cunoștințelor5.
Astăzi există aproximativ 7.000 de limbi pe glob, dar multe dintre ele sunt pe cale de dispariție6. Lingvistica modernă evidențiază nu doar rădăcinile comune ale unor familii, ci și fenomenele de contact, influență și hibridizare. Familia indo-europeană, din care face parte și limba română, ilustrează clar modul în care o protolimbă se poate ramifica în multiple idiomuri, păstrând totodată trăsături comune.
Formarea limbilor este rezultatul unei evoluții de lungă durată, situată la intersecția dintre natură și cultură. Dacă tradițiile religioase au văzut în limbaj o creație divină, știința arată că acesta este produsul interacțiunii dintre evoluția biologică și nevoia de comunicare a comunităților umane. Limbajul, în diversitatea sa, constituie una dintre cele mai profunde expresii ale creativității umane și o cheie esențială pentru înțelegerea istoriei culturale a omenirii.
Bibliografie
1. Biblia sau Sfânta Scriptură, București, Editura Institutului Biblic, 2014.
2. Tattersall, Ian, Becoming Human: Evolution and Human Uniqueness, New York, Harcourt Brace, 1998.
3. Chomsky, Noam, Aspects of the Theory of Syntax, Cambridge, MIT Press, 1965.
4. Mallory, J. P., In Search of the Indo-Europeans: Language, Archaeology and Myth, London, Thames & Hudson, 1989.
5. Coulmas, Florian, The Blackwell Encyclopedia of Writing Systems, Oxford, Blackwell, 1996.
6. Crystal, David, Language Death, Cambridge, Cambridge University Press, 2000.
Foto: pixabay.com
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..