Alexandru Racolța, solist lirico-dramatic al Operei din Cluj și poet

Fiecare după dascălul său acționează întru cele sfinte, familie, patrie și neam, sau întru cele spre răul propriu și al celor care depind de el. Așadar responsabilitate cu sufletul și mintea treze pentru a alege ce este de folos vieții în veșnicie și mântuirii noastre acum și pururea. Avem un exemplu cu deosebire luminos și jertfelnic, printre multele, nenumărate și multe rămase anonime, din istoria și cultura românească și universală: tenorul liric Alexandru Racolța (n. la Tășnad, Satu Mare, 1926 – d. 1978), solist al Operei Române din Cluj-Napoca. În cei 52 de ani de viață a trăit vibrând cu toate corzile sufletului său generos și sensibil nu pentru glorie trecătoare și ieftină în rezultate, ci pentru o costrucție socială națională solidă, durabilă, prin cultură și artă. Avem bucuria de a vă împărtăși din foloasele spirituale ale biografiei și creațiilor interpretative muzicale și a celor de pe tărâmul poeziei pe care ni le-a lăsat moștenire Alexandru Racolța, având motive întemeiate de inspirație cartea sa de poezii și compact discul care o însoțește cu înregistrările vocii sale și a prestației sale actoricești, de tenor, în arii din operă.

Cartea ne-a fost dăruită de Constantin-Tufan Stan, cu generozitatea-i binecunoscută, el având decenii bune de activitate publicistică în calitate de doctor în științe muzicale, muzicolog și istoric, cercetător al muzicii și al culturii și istoriei cu precădere legate de Banat, de personalități bănățene, de locurile sale natale și de orașul Lugoj în care trăiește și activează ca profesor și organizator de concursuri, simpozioane, lansări de carte, prin care promovează muzica clasică, tradițiile înaintașilor și talentele muzicale interpretative, cu deosebire din rândul elevilor și al tinerilor cursanți sau absolvenți de studii de specialitate în acest domeniu, cel muzical. Cartea se intitulează Alexandru Racolța. Poezii și a fost publicată la editura Eurostampa din Timișoara, în anul 2022, o ediție îngrijită și o prefață de Constantin-Tufan Stan, cu un portret literar realizat artistului Alexandru Racolța de către Gheorghe-Alexandru Iancovici. Pe pagina interioară de titlu, cu o delicată scriere măruntă, îngrijită, aflăm dedicația din partea profesorului de muzică, dr. Constantin Tufan-Stan: “Prietenilor mei C. și A. P-S.” Semnat elegant și datat Lugoj, ianuarie 2023. Concis și călduros dar din inimă, pentru care avem acum prilejul de a-i mulțumi public.

Volumul a apărut sub coordonarea consilierului editorial Eugen Georgescu, cu o copertă inspirată și inspiratoare creată de Mihaela Gruber: bustul artistului liric, tenorul solist Alexandru Racolța, în costumația de epocă clasică, privind din profil, încrezător în destinul cu care a fost investit de Cel de Sus. După cele aproximativ 105 poezii, începând de la pagina 151 la 187 privim fotografii din albumul de familie precum frații gemeni Alexandru și Ioan Racolța, părinții cu cei doi copii îmbrăcați identic, în costume albe, Alexandru, elev la Liceul Mihai Eminescu din Satu Mare (și la Conservatorul de Muzică); alături de colegii din clasa a doua, primară, în mijloc fiind învățătorul lor; tinerii frați Alexandru și Ioan Racolța îmbrăcați la costum de culoare deschisă, cămașă albă, cu cravată, șepci pe cap și cu balonzaide purtate pe braț, pantofii lustruiți, semne ale standardului social al vremii, respectat, fotografie din anul 1941, când se aflau în refugiu la Lugoj, după Dictatul de la Viena (1940-1945); frații Racolța studenți la Conservatorul de Muzică din Lugoj, Alexandru absolvind secțiile de pian, canto și vioară, fotografie din același an 1941, alături de colegi și încadrând, la expremități, rândul profesorilor Silviu Almăjan, Felicia Ciupag, Clara Peia-Vojkicza, Dimitrie Stan, George Duppon și Maria Dimitriu; ora de educație fizică la Liceul “Coriolan Brediceanu” din Lugoj, în prim-plan marele handbalist Ioan Kunst Ghermănescu, fost campion mondial, (în spiritul celor afirmate la începutul articolului, dascăli, modele de urmat de către tânăra generație, îndrumată spre stil de viață sănătos, noblețe sufletească și autodepășire prin atingerea performențelor notabile); studenții conservatoriști încadrându-l pe colegul F. Zaharescu; Alexandru Racolța alături de Gheorghe-Alexandru Iancovici, viitorul poet și eseist, amândoi mergând pe o stradă din Lugoj, în anul 1944; Alexandru proaspăt bacalaureat, Lugoj, 1944, la costum, cămașă albă cu papion la gât, cu privirea senină, fruntea înaltă, buze care exprimă senzualitate; artistul tânăr printre colegii și prietenii de la Opera din Cluj; solistul felicitat de dirijor, după spectacol; în costumația lui Alfredo din Traviata de Verdi; poetul rebel, cu părul vâlvoi aranjat cu cârlionții mari peste partea stângă a frunții, privind scutător și critic la vremea pe care o trăiește; în rolul Costea din opera Alexandru Lăpușneanu de Alexandru Zirra, la Opera de Stat clujeană; în roluri de june prim în scene muzicale alături de soliste ale Operei din Cluj; în rolul Vladimir Igorevici din opera Cneazul Igor de Alexandr Borodin; în rolul Faust din opera omonimă de Charles Gounod, Lenski din opera Evgheni Oneghin de Piotr Ilici Ceaikovski; frații Alexandru și Ioan Racolța la deplina maturitate, în grădina din fața casei, zâmbind vieții; din alte fotografii deducem diversitatea rolurilor și a caracterelor complexe de oameni, pe care le-a întruchipat Alexandru Racolța ca prim solist de operă, alături de ceilalți soliști prestigioși, și cum le-a caracterizat aceste roluri și evocat corul și orchestra Operei de Stat din Cluj.

Din prefața semnată de Constantin-Tufan Stan, Alexandru Racolța, tenorul poet, aflăm că “Mihai Ioan Racolțea – licențiat al Conservatorului de Muzică Gheorghe Dima din Cluj Napoca, fost membru în Orchestra Operei Române din Timișoara – fiul tenorului și poetului Alexandru Racolța,” i-a pus la dispoziție “o parte din arhiva tatălui său”. Alexandru Racolța a colaborat la ,,Primăvara Banatului”, revista școlilor secundare din Lugoj, cu poeme, cronici, recenzii, director al revistei fiind Aurel E. Peteanu. Până în anul 1942 i-a fost dascăl de limba și literatura română Felician Brânzeu (1909-1949), personalitate cu contribuții lingvistice, etnologice și folcloristice în învățământul și cultura bănățeană, devenit lector la catedra de limba și literatura română de la Istambul.  Acesta i-a remarcat și încurajat harul poetic iar Alexandru Racolța a urmat și finalizat cu licență cursurile Facultății de Litere și Filosofie din Cluj, unde l-a avut timp de trei ani ca profesor și mentor pe Lucian Blaga, frecventând cenaclul literar patronat de maestru, fapt ce i-a consolidat vocația și arta poetică. În completarea studiilor, s-a specializat în arta cântului, în particular, cu Rita Mărcuș.

Debutul la Opera Română din Cluj s-a petrecut în stagiunea 1948-1949, după două stagiuni în care a activat în corul instituției. Până la finele stagiunii 1953-1954 a interpretat 20 de roluri din opere și operete iar la încheierea celor 23 de ani de carieră, în anul 1970, ani desfășurați între vârsta de 20 de ani, în 1946 și 44 de ani, mai adăugase repertoriului său interpretativ actoricesc și muzical, încă 23 de roluri artistice, în total 43, prezentate într-un program profesional intens valorificat, alert, cu mare consum de energie fizică și psihică, prin încălzire vocală, studiu muzical interpretativ, prin lecturi, audiții muzicale din creația universală și românească, participări la spectacolele celorlalți soliști ai generației sale, perfecționări profesionale, pregătirea premierelor și a spectacolelor numeroase în stagiuni care trebuiau să aducă o contribuție decisivă în auto-finanațarea Operei de Stat din Cluj, nemaipunând în acest timp dens în activități, presiunea și responsabilitatea participării la turneele instituției efectuate în țară și peste hotare! Din experiența personală afirm că Opera de Stat din Cluj avea la fiecare spectacol sălile pline, cu public care venea cu o plăcere distinsă, ca la o întâlnire săptămânală cu prieteni apropiați.

Desigur, am remarcat respectul cuvenit evenimentului: în astfel de ocazii, costumația era sărbătorească, domnii în costum, fără excepție, iar doamnele în rochii și costume de seară de o caldă eleganță. În zilele noastre, se pare că nu se mai respectă această etichetă decât de către melomani și de către seniori și senioare. Păcat, căci publicul este cel care insuflă motivații înalte sau mai slabe, în funcție de ținuta, de comportamentul publicului și de reacțiile sale prin aplauze și ovaționări acolo unde se recunoaște valoarea artistică, și impactul emoțional general, care poate exista sau nu. Se recunoaște, după lecturarea titlurilor creațiilor românești la care și-a adus contribuția solistul tenor Alexandru Racolți, emulația compozitorilor români în a crea opere și operete de succes, cu arii inspirate de tradiția muzicii românești, melodioase, mai ales în genul liric, dar nu numai, pornind de la  opusurile muzical-dramatice ale înaintașilor, în special prin opera de referință, Oedip de George Enescu, rar pusă în scenă, dar existentă prin înregistrări muzicale. Programele Operei clujene au inclus așadar, creații ale culturii muzicale românești. Printre ele, cele ale compozitorilor Filaret Barbu, premiera în 1952, Alexandru Zirra, Gherase Dendrino, unde Alexandru Racolța a cântat în rolul lui Ciprian Porumbescu, Max Eisikovits, Paul Constantinescu, Alfred Mendelsohn, Tudor Jarda – compozitorul operei Neamul Șoimăreștilor, unde tenorul A. Racolța a interpretat rolul  Beiului Cantemir, premiera la 1 noiembrie 1959, Nicolae Bretan cu opera Horea, distinsul tenor interpretând rolul lui Ion.

Printre rolurile înregistrate pe CD-ul însoțitor al cărții de poezie, redând clar vocea tenorului Alexandru Racolța, din spectacol, enumerăm: Aria lui Lenski din opera Evgheni Oneghin, de P.I. Ceaikovski, Aria lui Don Ottavio, din opera Don Juan, de W. A. Mozart, Aria Arlechinului și Aria lui Canio din opera Paiațe de R. Leoncavallo, Aria lui Andrei din opera Mazeppa de P. I. Ceaikovski. Remarcăm numeroase calități artistice și de tehnică vocală, printre care apreciem cu deosebire inteligibilitatea pronunției, condiție peste care se suprapun finețea și flexibilitatea sublimării muzicale a mesajelor poetico-tematice sau de caracter, ca și evocarea fiecărei mișcări a sufletului omenesc., după cuvânt, vers sau frază. ,,Între preferințele sale repertoriale s-au aflat și lucrările vocal-simfonice. În 1948 a cântat în cvartetul de soliști din Simfonia a IX-a de Ludvig van Beethoven, alături de Stella Simonetti, Silvia Soltiski și Petre Ștefănescu-Goangă, dirijor fiind George Georgescu iar maestru de cor Lucian Surlașiu.

Sub aceeași conducere dirijorală a fost protagonist în oratoriul Acis și Galathea de Georg Friedrich Händel, ,,relevând în aria lui Acis «suplețea megistrală în trecerea de la un registru la altul, agilitatea și ușurința vocalizării, coloritul catifelat al timbrului muzical, consistența și intensitatea sonoră a acutelor»[1]. La cinci ani de la debut recunoașterea calităților sale interpretative s-a concretizat prin decernarea titlului de Laureat al Premiului de Stat, la puțin timp după obținerea Diplomei de Laureat al celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților, desfășurat la București.[2] Pasiunea lui Alexandru Racolța pentru muzică a continuat prin înființarea, împreună cu alți entuziaști muzicieni clujeni, a Asociației ,,Amicii Operei”, în 1974, dar și prin activitatea de cronicar și critic muzical, prin publicarea unor portrete muzicale riguroase în observarea caracteristicilor umane și a valențelor artistice ale unor artiști ca Beniamino Gigli, Richard Tauber, Ferucio Tagliavini, Iuliu Andreescu, Dinu Bădescu, Ionel Tudoran, Augustin și Mihai Almășanu, Tomel Spătaru, Emil Gherman, Ștefan Popescu, Géza Szaday ș.a., sau prin cronici. Pentru a respecta dimensiunea unei recenzii jurnalistice, cu promisiunea continuării evocării creației interpretative și poetice a lui Alexandru Racolțea, încheiem prin a semnala că pe coperta 4, se pot citi considerațiile despre personalitatea artistului liric și poet, semnate de Gheorghe-Alexandru Iancovici și cele ale profesorului universitar, muzicolog și jurnalist Mihai Cosma, despre contribuțiile autorului cărții de poezie și interpretului Alexandru Racolța, cât și ale îngrijitorului de ediție, Constantin-Tufan Stan, la afirmarea culturii muzicale, poetice, muzicologice și publicistice românești prin creații ce înalță și cheamă viața noastră cotidiană spre sferele luminoase ale valorilor omenești universale.

Aurelian Popa-Stavri

p.s. În lipsa cărții publicate de editura Eurostampa, din Timișoara, recomandăm artocolul de la adresa https://redesteptarea.ro/alexandru-racolta-un-star-al-operei-din-cluj-poet-necunoscut-la-lugoj/ precum și audiții muzicale ale altor soliști, la titlurile: Aria lui don Ottavio, actul 2, opera Don Giovanni, de Mozzart, Aria lui Lenski, din opera Evgheni (Eugen) Oneghin, Op. 24, pentru voci, cor și orchestră de Piotr Ilici Ceaikovski, Pagliacci, muzica și libretul de Ruggiero Leoncavallo, Corul și Orchestra Operei Române Craiova, conducerea muzicală Lorenzo Bizzarri (Italia), operă muzicală în două acte. Ruggero Leoncavallo: Pacliacci – Intermezzo, cu Boian Videnoff, Filarmonica din Mannheim; Aria lui Arlechino, prim solist Ștefan Popescu, Peppe, din opera muzicală “Paiațe” de Ruggero Leoncavallo,  înregistrare din spectacol. Dirijor Emil Maxim. Teatrul de Stat / Opera Română din Cluj Napoca, locație orașul Firenze, Italia, Teatrul Verdi, Stagiunea lirică 1995.

by

Referinţă Bibliografică

Aurelian POPA STAVRI: Alexandru Racolța, solist lirico-dramatic al Operei din Cluj și poet/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 9 septembrie 2025