Care există pretutindeni, spontan, cum pare în formulă,
Dar și-n țesuturi, sânge, oase, în creier și-n alte organe,
Unde se-ascunde seva vieții, cu mândre forme suverane.
Nu e lichid inert, ci viu și structurat arhitectonic –
H3O2 e sinonimul cel nou, cu suflet electronic.
Ea curge lent, fără impulsuri, având coordonări divine,
Și dă puteri oricărei ființe – și-s sigur că o am și-n mine…
Savantul Pollack este-acela care credea cu-nflăcărare
Că Soarele e tatăl apei, ea fiind un dar trimis de Soare!
Precum o știm, ea-i cristalină, e densă și cu mari vibrații,
Putând stoca memorii, raze și multe alte informații.
De-aceea spunem că nu suntem doar carne, sânge, piele, oase,
Ci suntem baterie vie, cu stoc de date luminoase.
Când Dumnezeu crease lumea a zis: „Lumina ‘ntâi să fie!”
Adică plasma luminoasă din care Sfânta-I măiestrie
A modelat întâi Pământul, apoi cei doi luminători –
Soare și Lună – pe tăria plină de aștrii frați, surori.
Fără de apă nu e viață! O apă sfântă e și-n ceruri.
La noi, pe Terra, ca și-n Eden, apa e plină de misteruri!
Lichidul drag e-n mări, izvoare, precum și-n fructe, -n orice plante;
El poate hidrata celule non-stop și-n ritmuri fulminante.
Nu bei doar apă când ți-e sete, ci sorbi o energie pură,
Ce-ți dă putere, mari implsuri ce te-integrează în natură…
Sistemul zilelor de astăzi ne ține-n ceață, ‘n uscăciuni,
Cu plastic pus în alimente, cu Wi-Fi ‘n creier și minciuni,
Dar corpul meu simte, săracul, chiar înțepat mereu de viu,
Că apa pură e-o minune, e podul spre divin – și-l știu !
Fiindcă-i așa, îmi spun adesea: Nu sunt mașină ce se strică,
Ci mai degrabă-un fluid sacru, plin de-o vibrație unică.
Iar când simt slăbiciuni în mine, nu iau vreun drog sau supliment,
Și-i spun paharului cu apă: azi vreau să-mi fii medicament!
7 noiembrie 2025