De când Iisus crucea Și-a dus-o sub grea povară de păcate
A omenirii ce-ajunsese doar în desfrâu, porunci uitate,
Urmat-a-n timp, să se-mplinească ce prorocii-au scris prin duh:
Divina-I moarte, Învierea și Înălțarea prin văzduh.
La rându-le, luat-au crucea Apostolii să ducă-n lume
Cuvântul lui Hristos, prin Duh, încreștinarea să-și asume.
O armă au, de-atunci, creștinii să-nfrunte legiuni de diavoli
De ar avea credință-n suflet, de rău pământul s-ar goli.
Predestinat e orice om să-și poarte crucea pân’ la moarte
A lui îi pare cea mai grea și uite așa face păcate
Căci Dumnezeu știe ce face, nu-ți dă mai mult decât poți duce
De pui în tot ce faci iubire, Divinu-n suflet pace aduce.
Când semnul Crucii peste ape îl face cel cu har de Sus
Purificate vor fi toate de e credință în Iisus
În inima celui ce crede se cuibărește-mpăciuirea
Ca prin smerenie și rugă să dobândească mântuirea.
6 sept. 2025- Georgeta TUDOR, Iazul Morilor, Buzău


