DE VORBĂ CU MINE ÎNSĂMI …
#AnnaNoraRotaru – autor
La fereastra sufletului meu, pe pervazu-i mă așez,
Punându-mi gânditoare roiuri, roiuri de întrebări…
Încerc răspunsurile să le găsesc după al meu crez,
Oricât să-mi coste adevărul, nu încerc să îl fardez,
În minte căutând, chiar de-o fi pe neștiutele cărări,
Fără denaturări, răscumpărări…
Mă-ntreb: cum de trăiesc simțind ades că nu exist ?
Pășind, cum merg ca racul înapoi sau, stau pe loc ?
De ce-n hohote râd, când totu-mi pare tern și trist ?
Când cuțitu-nfipt mă doare, de ce mai mult persist ?
De ce nu-mi retrag mâna ci, mai vârtos o bag în foc ?
Zău, că nu mă înțeleg deloc…
Cum pot să vă vorbesc, când nu voi nici să m-ascult ?
Dar voi de ce-mi vorbiți, când sătulă-s să vă tot aud ?
Cu fărâme mă hrănesc, vouă, de ce să dau mai mult ?
De ce-mi impuneți voia, când mintea-mi are al ei cult,
La care mă încred, de-oi fi nebunul, romanticul zălud ?
Adevărul caut numai, chiar de-i crud…
Cum mă fură visul, când ochii mi-s deschiși și-s treaz ?
Ce oare-aș mai putea visa, când speranțele-au murit ?
De ce pun stavilă la lacrimi râzând la dureri și la necaz ?
De ce-mi domolesc pașii când, vrând ca un cal breaz,
Înaripat să mă avânt, să zbor spre-un tărâm nețărmurit
Și rămân, ca un nătâng, înmărmurit ?
De ce mă tem și de-umbra mea, inima bătând în ropot ?
De ce vocea-mi se sugrumă, când mă-neacă răzvrătirea,
Din gâtlej nevrând să iasă decât geamăt mut și șopot ?
Simțămintele, de ce le-alung, când în mine bat a clopot ?
De ce ura voi mi-o impuneți, când nu-mi place uneltirea,
Dorind iubirea-n lume și-ocrotirea ?
Întrebări fără sfârșit… răspunsurile-au secat și-s obosită…
În juru-mi lumea-i prea curioasă, mă privește indiscretă…
Mi-am ascuns de mult visarea, pe-undeva îmi stă dosită,
Mi-e sete și foame, de-o altă viață-s dornică și hămesită
Și, cerând Destinului să-mi arate-o altă cale, una secretă,
A zis că pe frunte-i deja scrisă și regretă…
_______________ NORA _______________
versuri din vol. __ „Pe tărâmuri neumblate”__
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..